Culianu, Psihomagie, Jodorowsky, Castaneda etc.

JODOROWSKY EXORCIZEAZA LA NEW YORK O “SOCIETATE DE SUPEREROI”

Elizabeth Coll, La Jornada (Mexic)

ALEJANDRO JODOROWSKY *, regizor de film, inventator al psihomagiei si co-fondator al Movimiento Panico [1], si-a facut aparitia la New York cu un set de carti de tarot pentru a face terapie de grup unei societati “inveninate de supereroi”.

In sala Bolivar de la Americas Society, bratul cultural al Consejo de las Americas (Consiliul Americilor) si-a facut prezentarea in fata unei audiente obisnuite. Cele trei reguli ale tarotului sau: “Gratis, fara prezicerea viitorului, fara sfaturi.” Explicatia este ca tarotul reflecta prezentul, pentru ca a da un sfat inseamna a da putere: “Eu nu sunt magul, iar tu esti micul consultant. In cinematografie am un ego enorm. Dar in tarot sunt servitorul tau, carpa de care-ti stergi picioarele. Nu sunt lumina, dar pot sa-ti spun unde se afla comutatorul. Este o arta umila, pentru a ajuta.”

Tarotul ca oglinda

Le cere tuturor sa scoata afara din sala recipientele cu alcool, avertizand ca alcoolul impiedica imaginile pentru ca nu te lasa sa visezi. De indata ce sala se elibereaza de tequila, Jodorowsky invita publicul sa intrebe tarotul, explicand ca este un limbaj optic care vorbeste de idei, de emotii, de dorinte, de necesitati.

In fata unui public de exilati, entuziasmati si curiosi, o artista se apropie si intreaba: ”Cum poti sa privesti si sa auzi ceva ce nimeni nu a auzit si privit mai inainte?” Alege trei carti si Jodorowsky diseca simbolurile si pozitiile lor: indragostitul, catargul central al unui vas care este “forta astrala” si “energia originala”, si preoteasa, reprezentarea divinitatii. “Unicul pe care nimeni nu-l vede este interiorul tau”, explica Jodorowsky. Ii vorbeste de auto-iubire. Impartaseste aceeasi opinie cu publicul ca a vazut si el femei tinere care nu se pun in valoare. Din psihomagie, Jodorowsky prescrie si reteta: “Cum te vei pune in valoare? Unu, fa-ti autoportretul cu sangele tau menstrual. Il dai cu lac, il pui intr-o rama argintata si il faci cadou tatalui tau, sau daca nu, il agati in sufragerie pentru ca toata lumea sa-l poata vedea, sau daca nu, ii pui un fir si-l porti la gatul tau. Doi, cand ai o reuniune importanta si te simti timida, fara valoare, si nu stii sa vorbesti cu lumea, cumpara sapte monezi mici de aur, pune-le intr-un prezervativ si introdu-le in vagin. Asa vei avea un vagin care valoreaza mult.”

Jodorwsky spune ca lectura tarotului este absolut logica, singurul lucru magic este ca, totdeauna, consultantii sa aleaga cartile corecte.

Se apropie un chilian. Jodorowsky, el insusi nascut la Tocopilla, Chile, in 1929, exclama: ”O! Un chilean! Foarte dificil, are numai nord si sud, nu est si nici vest.” Intrebarea chileanului: ”Ca artist chilean la New York, care este calea pe care trebuie s-o urmez?”

“Intai trebuie sa prelucrez intrebarea” incepe Jodorowsky. “Sunt doua cuvinte in plus: ‘artist’ si ‘chilean’. Artistii nu trebuie sa aiba nationalitate. Daca eu funtionez ca un artist chilean intr-o tara, imi scurtez drumul. Daca sunt artist universal, drumul meu este toata planeta. Nationalitatea este ca o coada pe care o miscam pentru a spune, Sunt chilean! Sunt chilean! Suntem ca primatele. Intr-o zi vom fi oameni, nimic mai mult.”

Psihomagia

Dupa ce priveste cartile, un tanar ii arunca direct o intrebare lui Jodorowsky. “Cum se omoara frica?”. “Invatand sa mori… De ce iti este frica?” “L-au ucis pe tatal meu… A disparut”. “Atunci trebuie sa fii si tu disparut, raspunde. Roaga trei prieteni sa te faca sa dispari sapte zile. Sa te sechestreze si sa imite torturile la care a fost supus tatal tau. Cand te intorci, schimba-ti numele. Spune-le oamenilor ca ai disparut.”

Psihomagia, creata de Jodorowsky, cauta sa vindece blocajele material-corporale, sexuale, emotionale si intelectuale. Explica Jodorowsky ca mintea accepta metafore, si el propune acte pe care persoana poate sa le faca pentru a se elibera de traume. Numai Jodorowsky, sotia lui, Mariana Costa, si fiul sau, Cristobal Sol, fac psihomagie, practica terapeutica ce are la baza trei premise fundamentale: ”Nu exista esec, la fiecare esec schimbam drumul. Pentru a ajunge la ceea esti trebuie sa mergi pe unde nu esti. Ca sa ajungi sa fii ceea ce esti, este cea mai mare fericire.”.

Cinematografia este sfanta

“Il cunoasteti pe Steven Spielberg?”intreaba el publicul in partea a doua a prezentarii. “Spielberg este fiul rabinului care l-a prins pe Mickey Mouse. Cinematografia de la Hollywood este pentru spectatori prosti si infantili. Intra, vad, mananca, se ingrasa si ies mai prosti.”

“Eu credeam ca cinematografia era cea mai mare arta. Credeam ca cinematografia era sfanta. Credeam ca lumea se poate ilumina vazand un film.Vroiam sa creez o expansiune, si am facut-o, in cadrul unei industrii putrede, pentru ca Hollywoodul este stapanul industriei cinematografice. Cinematografia este in serviciul bancnotei de un dolar. Banul este sfant ca si cinematograful, dar banul valoreaza cand circula.”

In cele doua seri ale prezentarii sale, Jodorowsky a povestit un eveniment care l-a marcat profund. In Franta, s-a dus sa-l viziteze pe scriitorul suprarealist Andre Breton la casa de la tara si l-a gasit cu pantalonii in vine, pana la genunchi, ghemuit pe vine, pe closet. A iesit plangand din casa, alergand cu cainii dupa el, pana in Mexic.

“Aici s-a terminat suprarealismul!” striga Jodorowsky. Si argumenteaza, “Hristos si-a facut nevoile 33 de ani, ceea ce inseamna 5 mii de kg de excremente. La fel si Fecioara Maria. Va trebui sa facem un templu al excrementelor in care toti preotii sa se imbrace in muste.”

Declara ca uraste realitatea mediocra si de asemenea si ne-realitatea,dar proslaveste o realitate pe care a cunoscut-o in Mexic, unde a studiat cu vrajitorii din capitala. “Am vazut miracole, nebuni, sfinti, eroi. Mexicul adora eroii negativi. Daca esti un erou negativ, in cele din urma devii erou national.”

Povesteste ca atunci cand a filmat El topo (Cartita) in Mexic, a avut loc o campanie guvernamentala de genul “pune gunoiul la locul lui” si alta mediatica de “pune-l pe Jodorwsky la locul lui”. In timpul filmarilor a rupt-o cu toate sindicatele.

Dupa macelul de la Tlatelolco [2], secretarul Apararii i-a transmis urmatorul mesaj: ”Presedintele te stimeaza mult. Este prietenul tau. Dar daca devine dusmanul tau, va fi periculos pentru tine.” In acea noapte a auzit soimii susotindu-i-i la ferestre “Te vom ucide”. Si-a strans toate lucrurile si negativele si in masina sa proprie a pornit spre Tijuana si de acolo spre New York, unde a terminat El topo. Vazand elogiile cu care a fost intampinat filmul in Italia si Franta, spune Jodorowsky, guvernul Mexicului i-a oferit totul pentru a face La Montana sagrada (Muntele sfant).

De 15 ani, Jodorowsky nu a mai turnat niciun film, dar se entuziasmeaza acum cand cunoaste posibilitatile noii tehnologii, mai ales manipularea culorii. Declara ziarului La Jornada ca anul viitor va reincepe sa filmeze, de data aceasta in tot continental sud american. Are in vedere sa-si prezinte peliculele pe zidurile marilor orase, gratis, deoarece “Cinematografia este arta. Cinematografia nu este pentru a face bani. Este pentru a o face cadou oamenilor.” (trad. si adapt. Nicusor Gliga, dupa La Jornada (Mexic), editia din 13 nov. 2005)

************

“La emisiunea Si j’ose écrire de pe TV5, truculentul, intratabilul Alejandro Jodorowsky – “aventurier cultu(r)al”, autor de benzi desenate, poet & regizor, caruia cinefilii ii datoreaza cateva filme uluitoare precum La montagna sagrada, El Topo sau Santa sangre – explica de ce Lumii ii merge rau, din cele mai vechi timpuri si pana astazi: pentru ca este prost condusa, fiind lipsita de elementul feminin…

Ar fi nevoie – crede el – nu de o intoarcere la matriarhat (vinovat, in opinia lui, de aceleasi greseli ca si patriarhatul), ci de o punere in drepturi a ideii de Cuplu: alaturi de orice presedinte – o presedinta care sa conduca efectiv, alaturi de orice rege – o regina, alaturi de Papa – o papesa! si acelasi Jodorowsky, recitand un poem de-al sau care zice-asa:

“Se indragostise nu de ea, ci de umbra ei / Si de-aceea astepta cu infrigurare zorii / Cand umbra ei era cea mai lunga…”

deci, pe mine m-a sedus definitiv…

**********

Si pt. ca tot sunt aici, o sa mai prind un comentariu al „Montagna Sagrada” care mi-a placut…

The Holy Mountain

Aseara am avut o experienta unica, pe care cred ca îmi era menit sa o traiesc în momentul respectiv. Ati simtit vreodata cum primiti mesaje atât de profunde si de importante ca nu mai puteti suporta? Sau ca ceva v-a derutat si v-a încercat atentia atât de tare încât ati simtit o bucurie în oportunitatea de a va exersa inteligenta?

Cam astea sunt doar câteva dintre starile pe care si le poate da o opera de arta executata cu grandoare, asa cum este filmul pe care l-am vazut aseara. si sa stiti cs nu exagerez! Filmul se numeste “The Holy Mountain” si este regizat de Alejandro Jodorowsky. Citisem undeva ca filmele sale sunt experiente artistice cu adevarat revelatoare, ca cele ale lui David Lynch, în acelasi ton suprarealist, însa nu reusisem sa pun mâna pe unul.

Cine este Alejandro Jodorowsky?

Nascut în 1929 în Chile, Jodorowsky este filozof, licentiat în religii comparate, dramaturg, regizor, producator, compozitor, actor, mim, autor de benzi desenate, istoric, cititor de tarot si psihoterapeut. Adica veritabilul om-orchestra de care ati auzit în legende. Alaturi de Fernando Arrabal si Roland Topor a initiat în anii ‘60 la Paris propria miscare artistica intitulata “El movimento Panico” (influentata de ideile lui Alfred Korzybski) – bazata pe trei elemente primordiale: teroare, umor si simultaneitate. A regizat la Paris piese de teatru scrise de Eugen Ionesco, Samuel Beckett sau Leonora Carrington, dar si propriile sale piese de teatru. Fiind un artist desavârsit, Jodorowsky a creat si mai multe serii de benzi desenate, cea mai apreciata fiind “Incal”, inspirata de simbolistica tarotului. Sa ne limitam însa la filmografia unicului regizor (mai multe informatii despre Jodorowsky – aici):

1968 – Fando y Lis – debutul de la Festivalul de Film de la Acapulco a cauzat o adevarata revolta în sala de cinema, multimea înfuriata încercând sa îl linseze pe Jodorowsky pentru exprimarea extrem de libera a filmului

1970 – El Topo – este primul film (devenit film-cult) care îl face pe Jodorowsky faimos, fiind produs cu ajutorul lui John Lennon si Yoko Ono

1973 – The Holy Mountain- finantat în întregime de Lennon si Ono, ramâne cel mai scump film mexican pâna în prezent – 1,5 milioane USD – si el devenit un film-cult)

1989 – Santa Sangre

1990 – The Rainbow Thief – Peter O’Toole si Omar Sharif în distributie (despre care încep sa cred ca au fost mai mult decât prieteni, desi nu am citit înca nimic pe tema asta )

Muntele Sfânt (The Holy Mountain)

Filozofie cinematografica sau cinematografie filozofica? Pare a fi una dintre întrebarile (inutila desigur) pe care ti le pui dupa ce te calmezi un pic în urma vizionarii filmului.

Tulburator, grandios, superb, incredibil… sunt doar cuvinte ce devin clisee în contactul cu o astfel de forma de expresie artistica. Se poate ca “Muntele Sfânt” reprezinta un demers epistemologic (epistemologia – teoria cunoasterii) catre mai multe teme / probleme majore de discutie ale umanitatii: arta, sufletul, viata, divinitatea, evolutia. Ce face Jodorowsky este sa ne smulga total din scaunul în care vegetam cu berea în mâna si floricele molfaite în falci si sa ne puna în fata unei scene de vast efort: vizualizarea existentei umane spirituale în 114 minute (durata filmului). O însiruire de simboluri si metafore, pe alocuri ermetice, dar adesea usor de depistat, se desfasoara sub ochii nostri, solicitându-ne permanent simturile, mai ales pe cel al observatiei, dar si inteligenta. Nu exista cadru în “Muntele Sfânt” care sa fie lasat la voia întâmplarii, fara sa ofere un simbol de descifrat publicului.

Desi este un film intens, mistic, cu un scenariu extrem de concentrat în propozitii ce pot fi supuse unei analize logice (cred; nu îl am în fata ochilor, dar as vrea sa îl am), filmul lui Jodorowsky reuseste sa ramâna carnal, frust, izbitor. Atât imagistic, cât si conceptual. Cel mai important aspect este, tind sa cred, faptul ca reuseste sa ramâna extrem de clar, desi utilizeaza un melanj de culturi si elemente religioase / mistice extrem de variate. Cel putin în aparenta. Pentru ca miturile si visele umane fundamentale ramân aceleasi în fiecare cultura. Mai mult, în ciuda tendintei de a evolua pe mai multe planuri narative, calatoria în care ne duce regizorul suprarealist reuseste sa îsi urmeze constant drumul, gasind, parca, o logica a magiei.

Desi reuseste sa avânte publicul într-o jungla de simboluri culturale si semnificatii filozofice, “Muntele Sfânt” ramâne mereu nefardat, mereu atât de real. Atât de palpabil. Finalul absolut socant ne face sa întelegem mai multe decât suntem pregatiti sa întelegem. Trebuie sa recunosc ca nu am mai trait o experienta mediatica asemanatoare, simtind o puternica revelatie la finalul peliculei.

Ar fi un sacrilegiu sa va povestesc “actiunea” unui film de o asemenea anvergura artistica care se cere a fi o experienta individuala, intima, unica, în care poti ajunge la un dialog cu propriul suflet. Exista riscul sa nu întelegeti absolut nimic din film si sa renuntati la vizionarea sa, însa sper ca un ochi de cinefil antrenat va aprecia macar socul cinematografic la care este supus si va continua. “The Holy Mountain” este un film desavâsit ca muzica, imagine, conceptie si, mai ales, viziune regizorala.

“Muntele Sfânt” este, fara îndoiala, mai mult decât o simpla productie cinematografica, obligând la vizionare multipla. Chiar si asa exista riscul ca ideile marelui Jodorowsky sa nu fie exprimate asa cum trebuie si sa fie înteles total gresit. Asa cum declara regizorul o dat?: “Nu pot sa arat frumusetea vietii fara violenta acesteia”. Cu alte cuvinte, fericirea în absenta tragicului este ca binele în absenta raului.

Simpla mea recenzie a filmului aduce o defavoare acestuia, deoarece este un film care nu merita “recenzat” de nimeni pentru ca nimeni nu poate avea calitatile necesare. Filmul este dincolo de cuvinte… Asa ca ma voi opri aici, desi temele de discutie ce pot fi desprinse din filmul lui Jodorowsky sunt pur si simplu infinite. Va voi da doar câteva exemple de teme surprinse de marele regizor:

– transformarea Mântuitorului Iisus Hristos într-o reclama, pervertirea naturala si inevitabila a binelui în societatea occidentala (si nu numai)

– lipsa de limite a voyerismului uman si a decadentei spiritului si trupului (sau mai bine zis decadenta spiritului din cauza trupului – vehicul si purtator de slabiciuni – se naste întrebarea: de ce se spune în Biblie ca am fost facuti dupa chipul si asemanarea Domnului?)

– problematizarea nevoii de libertate individuala în raport cu societatea în sine si cu valorile si institutiile acesteia (familie, colaborare, prietenie) (care sunt nuantele libertatii?)

– imposibilitatea naturala a umanului de a asimila divinul, de aici si inutilitatea cautarii mântuirii (mai ales în timpul vietii)

– tema budhista a integraii individului în univers, a renuntarii ritualice la sine (poate genera promisiunea reîncarnarii un paradox în acest principiu?)

– realitatea în fictiune si fictiunea în realitate (relatia celor doua în consumul unui produs mediatic, asa cum este si filmul în sine)

Cautati si vizionati “Muntele Sfânt”. Va va oferi o noua perspectiva asupra vietii. Unica.