Harmony

& other dreams…

Enciclopedia cunoasterii relative si absolute…

 

MANIFEST: “Bună ziua, cititor necunoscut. (…)
Această carte este o armă destinată schimbării lumii.
Nu, nu zâmbi. E posibil. Poţi face asta. Este de ajuns ca cineva să vrea cu adevărat ceva pentru ca acel ceva să se producă. O cauză foarte mică poate să aibă un efect considerabil. Se spune că bătaia unei aripi de fluture la Honolulu este de ajuns ca să provoace un taifun în California. Ori tu ai un suflu mai puternic decât cel provocat de baterea unei aripi de fluture. Am dreptate?
Eu sunt mort. Îmi pare rău, nu voi putea să te ajut decât indirect, prin intermediul acestei cărţi.
Îţi propun să faci o revoluţie. Sau, mai curând, ar trebui să spun o evoluţie. Căci revoluţia noastră nu are deloc nevoie să fie violentă sau spectaculoasă, ca revoluţiile de altădată.
O văd mai degrabă ca pe o revoluţie spirituală. O revoluţie de furnici. Discretă. Fără violenţă. Serii de tuşe mici care s-ar putea considera neînsemnate dar care, adăugate unele la altele, sfârşesc prin a răsturna munţii.
Cred că vechile revoluţii au păcătuit prin nerăbdare şi prin intoleranţă. Utopiştii nu au reacţionat decât pe termen scurt. Pentru că voiau cu orice preţ să vadă în timpul vieţii roadele lucrării lor.
Trebuie să accepţi să plantezi pentru ca alţii să recolteze în alte părţi şi mai târziu.
Să vorbim despre asta. Atâta vreme cât va dura dialogul nostru, eşti liber să mă asculţi sau să nu mă asculţi. (Ai ştiut deja să asculţi broasca? Asta ar fi o dovadă că ştii să asculţi).
Este posibil să mă înşel. Nu sunt un maestru al gândirii, nici un guru, nici o fiinţă sfântă. Sunt doar un om conştient că aventura umană este doar la început. Suntem doar nişte oameni preistorici. Ignoranţa noastră nu are limite şi totul rămâne de inventat.
Sunt atâtea lucruri de făcut… Şi tu eşti în stare de atâtea minuni!
Eu sunt doar o undă care intră în interferenţă cu unda ta de cititor. Interesantă este această întâlnire-interferenţă. Astfel, pentru fiecare cititor, această carte va fi diferită. De parcă ar fi vie şi şi-ar arăta sensul în funcţie de cultura, de amintirile şi de sensibilitatea ta de cititor deosebit.
Cum voi acţiona în calitate de carte? Pur şi simplu povestindu-ţi istorioare simple despre revoluţiile, utopiile, comportamentele oamenilor sau animalelor. Tu va trebui să să deduci ideile care decurg din ele. Tu trebuie să-ţi imaginezi răspunsuri care te vor ajuta pe drumul tău personal. Eu n-am să-ţi propun nici un adevăr.
Dacă vrei, această carte va deveni vie. Şi sper că va fi pentru tine un prieten, un prieten în stare să te ajute să te schimbi şi să schimbi lumea.
Acum, dacă eşti pregătit şi dacă doreşti, îţi propun să facem imediat împreună ceva important: să întoarcem pagina.” (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relativeşi absolute, volumul III)

DIFERENŢĂ DE PERCEPŢIE: “Nu percepem din lume decât ceea ce suntem pregătiţi să percepem. Pentru o experienţă de fiziologie, nişte pisici au fost închise de la naştere într-o mică încăpere tapisată cu motive verticale. După trecerea perioadei de formare a creierului, aceste pisici au fost scoase de acolo şi puse în nişte cutii tapisate cu linii orizontale. Aceste linii indicau amplasamentul ascunzătorilor cu hrană şi trape de ieşire, dar nici una dintre pisicile educate în camerele cu motive verticale nu a reuşit să se hrănească sau să iasă. Educaţia le limitase percepţia la evenimente verticale.
Şi noi funcţionăm cu aceleaşi limitări ale percepţiei. Nu mai ştim să percepem unele evenimente căci am fost perfect condiţionaţi să percepem lucrurile numai într-un singur mod.” (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III)

IMPORTANŢA DIFERENŢEI: “Toţi suntem nişte câştigători. Căci toţi provenim din acel spermatozoid campion care şi-a învins cei trei sute de milioane de concurenţi.
A câştigat dreptul de a-şi transmite seria lui de cromozomi care au făcut ca să exişti tu şi nu altul.
Spermatozoidul tău a fost cu adevărat dotat. Nu s-a rătăcit în nu ştiu ce ungher. A ştiut să găsească drumul cel mai bun. Poate că a făcut în aşa fel ca să bareze calea altor spermatozoizi rivali.
Multă vreme s-a crezut că spermatozoidul cel mai rapid reuşea să fecundeze ovulul. Nici vorbă de aşa ceva. Câteva sute de spermatozoizi ajung în acelaşi timp în jurul oului. Şi stau acolo aşteptând, agitându-şi filamentul. Numai unul dintre ei va fi ales.
Deci ovulul alege spermatozoidul câştigător din toată masa de spermatozoizi solicitanţi care se înghesuie la uşa lui. Conform căror criterii? Cercetătorii şi-au pus mult timp această întrebare. Recent au găsit soluţia. Ovulul îl alege pe acela care “prezintă carcateristicile genetice cele mai diferite de ale sale.” Problemă de supravieţuire. Ovulul nu ştie nimic despre cei doi parteneri care fac dragoste deasupra lui, aşa că încearcă pur şi simplu să evite probleme de consanguinitate. Natura face ca cromozomii noştri să tindă să se îmbogăţească cu ceea ce e diferit de ei, nu cu ceva similar lor.” (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III)

STRATEGIE IMPREVIZIBILĂ: “O minte atentă şi logică este în stare să prevadă orice strategie umană. Există totuşi un mijloc de a rămâne imprevizibil: este de ajuns să introduci un mecanism aleator într-un proces de decizie. De exemplu, să încredinţezi sorţii unei aruncări de zaruri direcţia în care va fi lansat următorul atac.
Introducerea a puţin haos într-o strategie globală nu numai că permite efecte-surpriză ci, în plus, oferă posibilitatea de a păstra secretă logica care stă la baza deciziilor importante. Nimeni nu poate să prevadă rezultatul unei aruncări de zaruri.
Evident, în timpul războaielor, puţini generali îndrăznesc să supună capriciilor hazardului alegerea viitoarei manevre. Cred că este de ajuns inteligenţa lor. Totuşi, zarurile sunt cu siguranţă cel mai bun mijloc de a îngrijora adversarul care se va simţi depăşit de un mecanism de gândire căruia nu-i sesizează logica. Dezamăgit şi dezorientat, el va reacţiona cu teamă şi din acel moment va deveni complet previzibil.” (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III)

CENZURĂ: “Pe vremuri. pentru ca unele idei considerate subversive de către puterea de atunci să nu ajungă la marele public, fusese înfiinţată o instituţie poliţienească: cenzura de stat, care avea sarcina să interzică pur şi simplu propagarea operelor prea subversive.
Azi, cenzura şi-a schimbat faţa. Acum nu mai acţionează lipsa, ci abundenţa. Sub avalanşa neîntreruptă de informaţii neînsemnate, nimeni nu mai ştie de unde să ia informaţiile interesante. Difuzând cu tona tot felul de muzici similare, producătorii de discuri împiedică apariţia de noi curente muzicale. Tot aşa, prin miile de cărţi care apar pe lună, editorii împiedică apariţia unor noi curente literare. Mulţimea unor insipidităţi similare blochează creaţia originală, şi nici criticii care ar trebui să filtreze această masă nu mai au timp să citească, să vadă sau să asculte totul.
Astfel se ajunge la paradoxuri. Cu cât sunt mai multe canale de televiziune, de radio, ziare, suporturi mediatice, cu atât diversitatea de creaţie e mai mică. Se răspândeşte tenta cenuşie.
Toate astea fac parte din vechea logică: nu trebuie să apară nimic original care să poată pune îm discuţie sistemul. Se cheltuieşte o energie imensă pentru ca totul să rămână imobil. (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III)

Martie 18, 2009 - Posted by | Uncategorized

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: