Harmony

& other dreams…

Saturn


Tranzitele lui Saturn

Tranzitele lui Saturn pot fi considerate cicluri de realizări şi maturizare. Aceste perioade din vieţile noastre pot fi considerate întradevăr ca nişte lecţii de viaţă. Totul merge cu încetinitorul, întâlnim întarzieri, frustrări, presiuni.Aceste momente ne obligă să înfruntăm realitatea, oferindu-ne mai multă experienţă de viaţă şi chiar libertate. Deciziile cele mai importante sunt luate în timpul unuia din aspectele negative alelui Saturn cu una din planetele personale.Tranzilele lui Saturn pot fi considerate şi momente de conservare în funcţie de domeniul pe care îl afectează. În aceste perioade ne construim rezerve şi conservăm energia.Anumite evenimente din viaţa zilnică care sunt asociate cu tranzitele lui Saturn peste punctele natale includ întârzieri şi anumite probleme care irită. Lucrurile par să se strice, nevoile noastre nu par a fi satisfăcute, adesea ne simţim neînţeleşi şi chiar lăsaţi pe dinafară, îi vedem pe ceilalţi duri şi antipatici, (cu toate că aceasta este doar o percepţie, noi de fapt având un simţ al umorului scăzut) şi ne simţim presaţi şi împovăraţi.Tranzilele lui Saturn ne învaţă să ne asumăm responsabilităţi. Când tranzitul lui Saturn trece, simţim că viaţa este un loc rece. Dacă suntem maturi, la un momentdat vom realiza că nu putem să dăm vina pe nimeni pentru viaţa noastră. Trebuie să căutăm în interior şi să ne găsim puterea proprie, să învăţăm să ne bazăm pe noi.Depresia poate fi un efect secundar al unui tranzit negativ. Totuşi, dacă ne canalizăm energia către lucruri importante fără să cerem prea intens recunoaşterea şi ajutorul din partea celorlalţi putem lupta predispoziţiei de a cădea în melancolie şi autodistrugere. Dacă întâmpinăm dificultăţi în timpul acestor tranzite este pentru că nu ne-am pregătit suficient de bine. Saturn ne trezeşte la realitate şi ne obligă la disciplină.Reorganizarea domeniului reprezentat de casa tranzitată sau a punctul personal afectat poate duce către mari recompense. Tranzitele lui Saturn nu ne seacă de energie, ba ne obligă să încetinim, să trăim aici şi acum, să nu ne asumăm riscuri inutile şi ne ajută să ne contruim o structură în propriile vieţi găsind recompense în drumul ales.Este interesant de observat tranzitele anterioare lui Saturn. Dacă trecuserăm printr-un tranzit allui Uranus înainte, această perioadă poate reprezenta un moment crucial în vieţile noastre, când vom plăti pentru riscurile pe care ni le-am asumat datorită lui Uranus. Dacă înainte am avut un tranzit al lui Jupiter, de asemenea ne vom simţi zguduiţi. Poate că Jupiter ne-a învăţat să risipim şi să ne ignorăm esenţialul, astfel Saturn doreşte să corecteze situaţia şi să ne forţeze să ne înfruntăm propriile realităţi. Viaţa nu este numai distracţie şi jocuri. Trebuie să lucrăm şi să salvăm. Asta este ce ne învaţă Saturn. De aceea este de ajutor să se ia în considerare şi contextul experienţelor anterioare pentru a preveni corect tranzitul lui Saturn.În afara faptului de a considera natura planetelor personale, trebuie să luăm în calcul şi casa şi semnul zodiacal în care Saturn este situat şi condiţia planetei personale respective. Dacă planeta personală este cea a Ascendentului, putem experimente evenimente şi circumstanţe puternice.Dacă Soarele sau Luna natală sunt în aspecte negative, Saturn va impacta ambele puncte în acelaşi timp. Dacă Saturn este într-un tranzit negativ asupra unui stelium de planete (de ex, dacă este în careu cu Soarele natal care este în conjuncţie cu Uranus şi Pluto) vom experimenta un set complet de circumstanţe care va avea un impact mult mai puternic decât dacă ar fi tranzitat doar un singur punct.Cum să suportam tranzitele lui SaturnSaturn ne învaţă moderaţia şi prudenţa. Poate că cel mai eficient mod de a suporta tranzitele negative ale lui Saturn asupra planetelor personale este să nu ne împotrivim lor. Trebuie să acceptăm că în acest moment al vieţii lucrurile merge ceva mai greu (poate chiar ca melcul).Saturn vrea să muncim din greu, să ne punem energiile în lucruri practice, folositoare şi valoroase. Este momentul să ne construim o fundaţie clară. Trebuie să înţelegem că moderaţia este necesară în acest moment pentru dezvoltarea spirituală şi fizică. Evitaţi să-i învinovăţiţi pe ceilalţi pentru situaţia în care sunteţi acum – nu va duce decât la sentimente de melancolie şi ură. Acceptă că această perioadă a vieţii, chiar dacă este temporară, este un moment de a vedea propriile limite şi de a descoperi potenţialul interior. Reţine ce ai învăţat acum pentru că vei avea nevoie data viitoare când Saturn va tranzita negativ un alt punct personal.Tranzitele lui Saturn în caseSaturn face un ciclu complet în aproximativ 29 de ani. Asta înseamnă ca ar sta între 2 ani şi 2 ani şi jumătate în aceeaşi casă, în funcţie de mărimea ei. Efectul lui este de a solidifica şi de a cristaliza. În general, tranzitul lui este simţit mai puternic la începutul casei sau când formează un aspect cu planetele natale. La sfârşitul casei, nativul pare să fi căpătat deja suficientă înţelegere. Tranzitul lui Saturn în case ne învaţă să ne bazăm pe noi în anumite aspecte din viaţă. În general, când Saturn trece peste casele de foc (I, V, IX) ne luptăm cu probleme de încredere în forţele propri şi autostimă şi modul cum aceste probleme ne afectează vieţile şi productivitatea.Prin casele de pământ (II, VI, X) ne confruntăm cu probleme legate de propria valoare şi efectivitate.Prin casele de aer (III, VII, XI) ne evaluăm relaţiile cu ceilalţi şi cât de mult sau de puţin depindem de ei, împreună cu facultăţile noastre mentale.Prin casele de apă (IV, VIII, XII) ne reevaluăm credinţa, conexiunile cu trecutul şi cercetările noastre psihologice.

Februarie 26, 2010 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

cartile de joc

“Cu cincizeci şi două de figuri, jocul de cărţi obişnuit este în sine o învăţătură, o istorie. Mai întâi, cele patru culori semnifică cele patru domenii de mutaţii ale vieţii. Patru anotimpuri, patru emoţii, patru influenţe ale planetelor…

1. Inima: primăvara, afectivul, Venus.

2. Caroul: vara, călătoriile, Mercur.

3. Trefla: toamna, munca, Jupiter.

4. Pica: iarna, dificultăţile, Marte.

Cifrele şi personajele nu sunt alese la întâmplare. Toate înseamnă o etapă a existenţei umane. De aceea jocul de cărţi banal a fost folosit ca şi tarotul pentru ghicit. De exemplu, se pretinde că şasele de inimăînseamnă primirea unui cadou; cinciul de caro, ceartă cu o fiinţă dragă; regele de treflă, celebritatea; valetul de pică, trădarea unui prieten; asul de inimă, o perioadă de odihnă; dama de treflă, un noroc;şaptele de inimă, căsătorie. Toate jocurile, chiar şi cele mai simple, conţin ceva din înţelepciunea antică.”

Edmond Wells,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III

Martie 18, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

“Fiinţele omeneşti au creiere independente: emisfera dreaptă şi emisfera stângă. Fiecare dispune de un spirit propriu. Creierul stâng este hărăzit logicii, este creierul cifrelor. Creierul drept este hărăzit intuiţiei, e creierul formelor. Pentru aceeaşi informaţie, fiecare emisferă va avea o analiză diferită, putând să ducă la concluzii complet contrare.

(A fi dreptaci inseamna sa fii guvernat in principal de emisfera stanga a creierului, iar a fi stangaci, de emisfera dreapta. De aceea se spune ca cel mai bine este sa fii ambidextru – cele doua emisfere comunica intre ele mult mai usor. Insa si noi am putea sa ne imbunatatim aceasta comunicare prin conferirea unei atentii mai mari emisferei drepte, prin contactul cu arta)

S-ar părea că numai noaptea emisfera dreaptă, consilier inconştient, prin intermediul viselor, îşi dă acordul emisferei stângi, realizator conştient, după modelul unei perechi în care soţia, intuitivă, şi-ar strecura pe furiş părerea soţului materialist.

După părerea savantului rus Vladimir Vernadski, inventatorul cuvântului “biosferă” şi â filozofului Teilhard de Chardin, acest creier feminin intuitiv ar mai avea o calitate, aceea de a putea să se branşeze la ceea ce ei au numit “noosferă“.

Noosfera ar fi un nor mare care înconjoară planeta ca şi atmosfera sau ionosfera. Acest nor sferic imaterial ar fi format din inconştientele umane emise de creierele drepte. Ansamblul ar forma un mare Spirit imanent, Spiritul uman global într-un fel.

Astfel credem că ne imaginăm sau că inventăm lucruri pe care, în realitate, creierul nostru drept le ia pur şi simplu de acolo. Iar când creierul nostru stâng ascultă cu atenţie creierul drept, informaţia trece şi duce la o idee aptă să se concretizeze în fapte.

Conform acestei ipoteze, un pictor, un muzician, un inventator sau un romancier n-ar fi decât nişte receptori radio capabili, cu creierul lor drept, să ia din inconştientul colectiv apoi să lase emisferele dreaptă şi stângă să comunice destul de liber ca să reuşească să pună în practică aceste concepte care se găsesc în noosferă.”

 

Edmond Wells,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III

Martie 18, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

În America de Sud, la mayaşi, exista o astrologie oficială şi obligatorie. În funcţie de ziua naşterii, copilului i se dădea un calendar profesional specific. Acest calendar povestea toată viaţa lui viitoare: când va găsi de lucru, când se va căsători, când va avea un accident, când va muri. I se fredona în leagăn, îl învăţa pe de rost şi el însuşi îl fredona ca să ştie unde ajunsese în existenţa lui. Acest sistem funcţiona destul de bine, căci astrologii mayaşi se descurcau ca să facă să coincidă previziunile lor. Dacă un tânăr avea în cuvintele cântecului său întâlnirea cu o anumită fată într-o anumită zi, întâlnirea avea loc căci fata deţinea şi ea acelaşi cuplet în cântecul-horoscop personal. Tot aşa şi în cazul afacerilor. Dacă un cuplet anunţa că în cutare zi te vei duce să cumperi o casă, vânzătorul avea în cântecul lui obligaţia să o vândă în acea zi. Dacă o încăierare trebuia să izbucnească la o anumită dată, toţi participanţii erau informaţi despre asta de multă vreme. 
Totul funcţiona de minune, sistemul întărindu-se de la sine. 
Războaiele erau anunţate şi descrise. Învingătorii erau cunoscuţi şi astrologii precizau câţi răniţi şi câţi morţi vor rămâne pe câmpul de bătălie. Dacă numărul de morţi nu coincidea exact cu previziunile, erau sacrificaţi prizonierii. Cât de mult uşura existenţa aceste horoscoape cântate! Nici un lucru nu era lăsat la întâmplare. Nimănui nu-i era frică de ziua de mâine. Astrologii descriau viaţa fiecărui om de la început şi până la sfârşit. Fiecare ştia unde să-şi . ducă viaţa şi chiar şi cum era a celorlalţi. 
Culmea previziunii, mayaşii prevăzuseră… momentul sfârşitului lumii. Ea va avea loc într-o anumită zi din secolul al zecelea a ceea ce în altă parte se numeşte era creştină. Astrologii erau toţi de acord asupra orei exacte. Astfel încât în ajun, decât să suporte catastrofa, oamenii şi-au dat foc la oraş, şi-au ucis ei înşişi familiile şi apoi s-au sinucis. Puţinii rămaşi au părăsit oraşele în flăcări şi au ajuns nişte rari rătăcitori în câmpie. Totuşi, această civilizaţie era departe de a fi opera unor indivizi simpli şi naivi. Mayaşii cunoşteau cifra zero, roata (dar nu au înţeles importanţa unei astfel de descoperiri), au construit drumuri; calendarul lor, cu un sistem de treisprezece luni, era mai precis decât al nostru. 
Când spaniolii au ajuns în Yucatan, în secolul al XVI-lea, nu au avut nici măcar satisfacţia de a distruge civilizaţia maya, deoarece aceasta se autodistrusese cu mult timp înainte. Totuşi, există în zilele noastre indieni care se pretind descendenţii îndepărtaţi ai mayaşilor. Sunt numiţi lacondoni. Şi lucru ciudat, copiii lacondonilor fredonează melodii vechi care enumeră toate evenimentele unei vieţi, omeneşti. Dar nimeni nu le mai cunoaşte semnificaţia precisă. 
 
Edmond Wells
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III

Martie 18, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

                            
                                           A IESI DE AICI

      Enigma : Cum sa unesti aceste noua puncte cu patru linii fara sa ridici creionul de pe hartie ?

      Solutia


      Deseori nu putem gasi solutia pentru ca mintea noastra se cantoneaza in teritoriul desenului. Or nu se spune nicaieri ca nu putem iesi din el.
      Morala : Ca sa intelegi un sistem trebuie…sa iesi din el.
      Edmond Wells – Enciclopedia cunoasterii relative si a bsolute, vol. IV
      Bernard Werber – “Imperiul Ingerilor”

      Nu poti rezolva o problema pe nivelul la care a aparut. Trebuie sa urci mai sus. 
      (Albert Einstein). 
 

           MATRIX e mai mult decat un simplu film. E o ‘poveste in imagini’ extrem de realista a situatiei actuale in care se gaseste omenirea. Marea majoritate a oamenilor au ‘vazut’ doar actiunea siscenele de lupta, trecand usor peste ideile de o valoare inestimabila transmise prin intermediul ‘povestii,’ sub forma de metafore. Am extras cateva asemenea metafore, la care am adaugat scurte comentarii. Sifiecare poate adauga propriile idei, intelegand ce se ascunde dincolo de cuvinte….
           Pasajele reprezinta dialogul dintre Neo (eroul principal ce este invatat cum sa iasa din Matrix) si Morpheus (cel ce ‘evadase’ deja si ii invata si pe altii cum sa o faca). 
 
– Ce e Matrix?
– Raspunsul e acolo.
  Te cauta.
  Si te va gasi…
…daca vrei sa te gaseasca. 

          Cand elevul e pregatit, profesorul apare. Cand oamenii se vor satura sa traiasca in Matrix, vor vedea lumea reala dincolo de ea. E chiar in fata ochilor lor, nu mai departe. 

– Iei pastila albastra…
…povestea se termina, te trezesti in patul tau si crezi…
…orice vrei sa crezi.
  Iei pastila rosie…
…ramai in Tara Minunilor…
si eu iti arat cat de adanc este tunelul iepurelui.
  Tine minte…
…tot ce ofer este adevarul. Nimic mai mult. 

         Fie alegi sa vezi partea goala a paharului, fie pe cea plina. Adevarul tau este doar in mintea ta – este ceea ce crezi tu despre ceea ce se intampla. Depinzand de interpretarea pe care o dai vietii vei trai fie ‘iadul’ fie ‘raiul’. Alegeti ultima varianta – e mai profitabila….!

– Matrix e peste tot.
  Este tot ce e in jurul nostru.
  Chiar si acum. Chiar in aceasta camera.
  Poti sa o vezi cand te uiti pe fereastra…
…sau cand deschizi televizorul.
  Poti sa o simti cand te duci la lucru…
…cand te duci la biserica…
si cand iti platesti taxele.
  Este lumea care ti-a fost trasa peste ochi…
…sa te orbeasca pentru a nu vedea adevarul.
– Care adevar?
– Ca esti un sclav.
  Ca si toti ceilalti, te-ai nascut in lanturi…
…te-ai nascut intr-o inchisoare pe care nu o poti vedea, gusta sau atinge.
  O inchisoare…
…pentru mintea ta. 
 
         Matrix este tot ceea ce gandim, toate ideile (
meme) care ne trec prin cap. Cu exceptia gandurilor ‘optime’ ce ne arata pasii pe care trebuie sa-i urmam pentru “evadarea” din inchisoare.
         Matrix este tot ceea ce vorbim, ceea ce spunem. Cu exceptia cuvintelor, limbajului ce exprima pasii catre “evadare”.
         Matrix este tot ceea ce simtim. Cu exceptia starilor, sentimentelor adevarate ce ne apar urmand pasii catre “evadare”.
         Matrix este tot ceea ce facem, toate actiunile infaptuite de-a lungul vietii. Cu exceptia acelor actiuni, comportamente care sunt chiar pasii catre “evadare”.
         Toti acesti pasi constituie “brese” in “Matrix” – tunele sapate pe sub zidurile inchisorii catre lumea reala, un adevarat labirint in care daca nu ai harta drumului sau pe cineva care deja a iesit si s-a intors sa arate oamenilor calea, te poti rataci pe traseu.
        Si sunt o gramada de pericole pe acest drum. “Santinelele” (personajele din film care incercau sa-i impiedice pe eroi sa iasa din “Matrix” si aveau capacitatea de a se reface si replica, multiplica instantaneu – ceva asemanator gandurilor si emotiilor din noi) exista la tot pasul si te pot conduce pe carari gresite. 
 
– Matrix e o lume de vis generata pe computer…
…facuta sa ne tina sub control…
…pentru a schimba omul…
…intr-o baterie.
– Nu. Nu cred. Nu e posibil.
– Nu am spus ca va fi usor. Am spus doar ca va fi adevarul. 

         Suntem ca niste baterii – transformatoare si generatoare de energie. Iar despre asta, cam atat pentru moment – desi se pot spune multe. Vedeti si filmul de desene animate “Compania Monstrilor” (Monster’s Inc.) 
 
– Oameni de afaceri, profesori, avocati, muncitori.
Chiar mintile acelor oameni pe care incercam sa ii salvam.
Dar pana ii salvam, acesti oameni sunt inca parte a acelui sistem (Matrix)
si asta ii face inamicii nostri.
Trebuie sa intelegi…
…majoritatea oamenilor nu sunt pregatiti sa fie „salvati” in lumea reala.
Si multi dintre ei sunt asa de inerti…
…atat de fara speranta, dependenti de sistem…
…incat vor lupta ca sa il protejeze. 

        E mult prea dur si adevarat, si nici nu am ce spune in plus. 

–  Nu incerca sa indoi lingura.
   E imposibil.
   In schimb, incearca doar sa realizezi adevarul.
– Care adevar?
– Nu exista lingura.
– Nu exista lingura ?
– Atunci vei vedea ca nu e lingura cea care se indoaie. Ci tu insuti. 

          Nu exista obiecte fizice, materiale – e doar o iluzie a creierului, manifestata prin intermediul simturilor (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ). Realitatea e o curgere continua a energiei si o continua schimbare de forma, in care fiintele cu constienta de sine (cum putem deveni si noi) pot modifica, dupa propria lor vointa, forme fara constienta de sine (‘obiecte’). In “Pelerinul Taoist” de Deng Ming-Dao, un maestru nemuritor ii demonstreaza acesta idee discipolului sau.

–  La inceput, cand Matrix a fost construita a existat un om care s-a nascut in interior…
…care avea abilitatea sa schimbe orice voia…
…sa refaca Matrix asa cum i se parea lui potrivit.
   El a fost cel care i-a eliberat pe primii dintre noi…
si ne-a aratat adevarul.
  Cat timp Matrix exista…
…rasa umana nu va fi niciodata libera.
   Dupa ce el a murit…
…Oracolul a profetit intoarcerea sa…
si ca venirea sa va insemna distrugerea Matrix…
…sfarsitul razboiului…
…aducerea libertatii oamenilor. 
 
         O aluzie la Iisus Christos si posibila sa ‘a doua venire’ – dar nu casi corp fizic, ci ca si o constienta a intregii planete care ne va ridica nivelul de intelegere si traire a ceea ce inseamna viata si universul. De fapt, aceasta se si intampla in prezent – suntem in zorii acestei epoci care va veni. 
 
– Ai stat vreodata si ai privit-o?
  Minunandu-te de frumusetea ei…
…de geniul ei.
  Miliarde de oameni…
…traindu-si pur si simplu vietile…
…monoton.
  Stiai ca prima Matrix…
…a fost facuta sa fie o lume umana perfecta unde nimeni nu suferea…
…unde toti erau fericiti.
  A fost un dezastru.
  Nimeni nu a acceptat programul. Recolte intregi (de energie) au fost pierdute.
  Unii au crezut ca…
…ne-a lipsit limbajul de programare ca sa descriem lumea perfecta pentru voi.
  Dar eu cred

…ca specie…
…fiintele umane definesc realitatea lor prin mizerie…
si suferinta.
  Asa ca lumea perfecta a fost un vis…
…din care creierul vostru primitiv tot incerca sa se trezeasca.
  De aceea Matrix
 
a fost refacuta asa.
  Cel mai inalt nivel…
…din civilizatia voastra. 

          Iata si aici ideea programarii (mintea umana ca si soft de calculator). Dar oare chiar sa fie adevarat ca fiintele umane nu au capacitatea de a ajunge la nivelul unde toti sa ne intelegem intre noi si sa fim fericiti ? Daca acest lucru e adevarat, asta s-ar putea intampla doar datorita pozitiei Pamantului in acest colt al universului, unde se manifesta ‘dualitatea’ – atat influente destructive cat si influente constructive asupra planetei si implicit asupra fiintelor umane. Va trebui sa ‘plonjam’ in interior in cautarea dimensiunilor ‘unitatii’ si sa le manifestam aici, in planul fizic, pentru a ajunge sa cream o lume de vis. Iar asta o poate face fiecare. 
 
 
– Oracolul…mi-a spus….
– Ti-a spus…
…exact ce aveai nevoie sa auzi in acel moment.
  Atat.
  Mai devreme sau mai tarziu o sa-ti dai seama, asa cum si eu mi-am dat seama…
…e o diferenta intre a cunoaste calea…
si a merge pe ea. 
 
         E un lucru de care m-am convins si eu. Una e cand stii ceva teoretic, alta e cand traiesti experienta practica a acelui lucru. 
 
– Din nefericire, nimanui nu i se poate spune ce este Matrix.
  Trebuie sa o vezi de unul singur. 
 
          La fel ca mai sus. Degeaba ii spui cuiva un lucru, pana nu observa el singur acel lucru (fie la el, fie la altcineva), nu-l va intelege sinu-l va pune in practica. E ceva absolut normal, la urma urmei. Intrebarea este : cand intelege omul ? Depinde de multi factori….. 
 
– Stiu ca esti acolo.
  Te simt acum.
  Stiu ca ti-e frica.
  Ti-e frica de schimbare.
  Nu stiu viitorul.
  Nu am venit ca sa-ti spun cum o sa se termine.
  Am venit aici ca sa-ti spun cum o sa inceapa.
  O sa inchei acum.
  Si apoi o sa-ti arat ceea ce Matrix nu vrea ca tu sa vezi.
  O sa-ti arat lumea reala…
…fara Matrix.
  O lume fara reguli si control,fara granite si limite.
  O lume in care totul e posibil.
  Unde mergem de acolo…
…e o alegere pe care ti-o las tie. 
 
         Am ´adaptat´ putin acest ultim paragraf. Matrix-ul este ‘campul contextual de contrarii’ al dualitatii. Este ‘intunericul’ fara de care nu am putea cunoaste ‘lumina’, este ‘ceea ce nu suntem noi, dar credem ca suntem – 
´ego´-ul fara de care nu am putea cunoaste ‘Cine Suntem Noi Cu Adevarat-sufletul’. Este normal ca Matrix-ul sa se opuna iesirii de sub influenta sa (acea “lupta eterna intre bine si rau”) care se duce de fapt in fiecare fiinta, in mintea (gandurile) si sufletul (emotiile) sale – si, prin urmare, pe intregul Pamant si in intregul Univers. Si la fel de normal este ca si ‘lumea reala’ sa doreasca sa te atraga spre ea, pentru a-ti arata minunile sale. Pentru ca ramanerea in Matrix inseamna auto-distrugere, iar iesirea in lumea reala, auto-creatie. Matrix-ul nu este ceva rau, in sine – el este distructiv pentru tine doar in masura in care nu stii (sau nu crezi) ca el exista, si nu-i cunosti modurile in care se manifesta in corpul, gandurile si emotiile tale. Daca ii cunosti existenta si modul de functionare, Matrix-ul este un lucru bun, pentru ca il poti folosi in mod constient, ca pe opusul tau, pentru a-ti crea Sinele in lumea reala, asa cum doresti. Si fiecare dintre noi are liberul arbitru de a alege unde vrea sa “locuiasca”.
         Cum functioneaza Matrix-ul ? Cum se manifesta el prin fiinta noastra ? E simplu – e vorba de toate emotiile, gandurile sicomportamentele care ne ‘saboteaza’ sanatatea fizica, mentala, emotionala si spirituala. Fiecare si le cunoaste pe ale sale proprii, chiar daca de multe ori le neaga – si am vorbit despre toate acestea in alte articole de pe acest site.
         Va invit sa vedeti acest film (sau sa-l revedeti, dupa caz) si sa constientizati ideile sale.

Martie 18, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

BERNARD WERBER DESPRE SCHIMBAREA LUMII

           Pe Pamant se nasc in fiecare an milioane de fiinte omenesti. Ele transforma tone de carne, de fructe si de legume in tone de excremente. Se agita, se reproduc apoi mor. Asta nu e nimic extraordinar, dar in asta consta sensul existentei noastre. Nastere-Mancare-Agitatie-Reproducere-Moarte.
Intre timp, avem impresia ca suntem importanti pentru ca facem zgomot cu gura simiscari cu mainile si picioarele. Dar eu spun : nu suntem mare lucru si ajungem sa devenim putreziciune si apoi tarana.
           Sursa : individ chestionat la intamplare pe strada.
           Bernard Werber – „Imperiul Ingerilor” 
 
          Scriitorul si psihologul francez Bernard Werber ne aduce in atentie cateva idei extrem de adevarate despre fiinta umana si modul in care se prezinta societatea umana in vremurile actuale.

          Pe vremuri, cei care aveau acces la cunostinte fundamentale asupra naturii omului nu le puteau dezvalui direct. Profetii se exprimau deci prin parabole, metafore, simboluri, aluzii, subintelesuri. Le era teama ca stiinta sa nu se imprastie prea repede. Le era teama sa nu fie gresit intelesi. Creau initieri ca sa-i aleaga pe spranceana pe cei care erau demni sa aiba acces la informatiile importante. Creau ierarhii de cunoscatori.
          Acele timpuri au trecut. De acum inainte toate secretele pot sa fie expuse marelui public, caci trebuie sa recunoastem : nu inteleg decat cei care doresc sa inteleaga. „Dorinta de a sti” este cel mai puternic motor uman.
Edmond Wells – Enciclopedia cunoasterii relative si absolute, vol IV
(din romanul „Imperiul Ingerilor”)

          Nu chiar toate secretele, dar oricum destul de multe incep sa iasa la iveala despre lumea noastra. Modul in care noi credem ca stau lucrurile este diferit de lumea reala – dar acest lucru va fi inteles doar de catre cei care se vor deschide si vor deveni constienti.

          Pe vremuri, pentru ca unele idei considerate subversive de catre puterea de atunci sa nu ajunga la marele public, fusese infiintata o institutie politieneasca : cenzura de stat, care avea sarcina sa interzica pur si simplu propagarea operelor prea ‚subversive’.
          Azi, cenzura si-a schimbat fata. Acum nu mai actioneaza lipsa, ci abundenta. Sub avalansa neintrerupta de informatii neinsemnate, nimeni nu mai stie de unde sa ia informatiile interesante. Difuzand cu tona tot felul de muzici similare, producatorii de discuri impiedica aparitia unor noi curente muzicale. Tot asa, prin miile de carti care apar pe luna, editorii impiedica aparitia unor noi curente literare. Multimea unor insipiditati similare blocheaza creatia originala, si nici criticii care ar trebui sa filtreze aceasta masa nu mai au timp sa citeasca, sa vada sau sa asculte totul.
          Astfel se ajunge la paradoxuri. Cu cat sunt mai multe canale de televiziune, de radio, ziare, suporturi mediatice cu atat diversitatea de creatie este mai mica. Se raspandeste tenta cenusie.
          Toate acestea fac parte din vechea logica : nu trebuie sa apara nimic „original” care sa poata pune in discutie sistemul. Se cheltuieste o energie imensa pentru ca totul sa ramana imobil.
Edmond Wells – Enciclopedia cunoasterii relative si absolute, vol III
(din romanul „Revolutia Furnicilor”)

       Extrem de real. Vezi standuri cu sute de carti despre sanatate, comunicare, cunoastere interioara – si dintre ele doar cateva sunt cu adevarat extrem de valoroase. Majoritatea sunt mai putin importante – dar sunt amestecate cu primele, astfel incat este foarte greu sa le recunosti pe cele esentiale. La fel si cu emisiunile TV pe astfel de subiecte. De asemenea, Orson Scott Card (autorul seriei de romane SF cu Ender) spunea ca atunci cand un adevar care nu se doreste a fi cunoscut ajunge ´pe piata´, imediat se lanseaza o ´contra-informatie´, astfel incat nimeni nu mai stie ce este real si ce nu (vezi ´Codul lui Da Vinci´ si ´Codul spart al lui Da Vinci´).
 
Science Frontiere : De cand ai inceput sa vrei sa schimbi lumea ?
Bernard Werber : Dorinta asta am avut-o de cand am venit pe lume..Mi s-a parut ca afara era cam frig si prea multa lumina…
SF : Chiar e nevoie sa schimbam lumea ?
BW : Omenirea bate pasul pe loc. Trebuie neaparat sa mearga inainte !
SF : Dar nu poti forta oamenii sa schimbe lumea…
BW : Nu, dar ii poti educa.
SF : Cum procedezi concret ca sa schimbi lumea ?
BW : Mijlocul cel mai puternic ca sa schimbi lumea este sa ai idei. Caci ideile sunt ca virusii, contagioase ! Pot sa faca turul planetei in foarte putin timp si pot sa rastoarne fortarete !
SF : Si cum procedezi zilnic ?
BW : Incerc sa-mi hranesc creierul astfel incat sa fie un muschi care se intareste tot timpul. Cred ca din momentul in care nu-ti mai pui intrebari, nu mai esti curios, nu te mai minunezi in fata micilor lucruri din jurul tau se poate spune ca, intr-un fel, esti mort ! Deci incerc sa cultiv aceasta latura aproape copilareasca, care este calitatea de a te minuna in fata tuturor lucrurilor si de a-ti pastra curiozitatea intacta.
SF : Sa fie aceasta o atitudine serioasa ?
BW : Cine a spus ca sunt serios !
(interviu cu revista Science Frontiere) 

       Nu poti educa oamenii decat daca aleg ei insisi sa se educe, sa ‚absoarba’ ideile noi si valoroase despre lume si viata. Intr-adevar, nu ne putem decat minuna in fata vietii. Tot el spunea : Ce cauza merita sa te interesezi de ea ? Viata asa cum o vedem. Este destul de magica sa nu fie nevoie sa inventezi ceva in plus. Si, intr-adevar, Leonard Alston Wilkinson spunea ca seriozitatea este principala cauza a tuturor problemelor, de la cancer pana la reincarnare ! Asa ca Bernard Werber are o atitudine corecta, in tot ceea ce afirma !

Martie 18, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Bernard Werber

 

n “Revoluţia furnicilor” a lui Bernard Werber, am găsit două interesante dizertaţii despre comunismul şi anarhismul celulelor noastre şi despre cum s-a născut moartea. Vi le reproduc.

ORGANISMUL VIU: “Nimeni nu are nevoie să demonstreze armonia perfectă care domneşte între diferitele părţi alecorpului nostru. Toate celulele noastre sunt la egalitate. Ochiul drept nu este gelos pe ochiul stâng. Plămânul drept nu este invidios pe plămânul stâng. În corpul nostru, toate celulele, toate organele, toate părţile au unul şi acelaşi obiectiv: să servească organismul global astfel încât acestea să funcţioneze cât mai bine.
Celulele corpului nostru cunosc, în mod reuşit, şi comunismul şi anarhismul. Toate egale, toate libere, dar cu un scop comun: să trăiască împreună căt mai bine posibil. Datorită hormonilor şi impulsurilor nervoase, informaţia circulă instantaneu prin corpul nostru, dar nu e transmisă decât părţilor care au nevoie de ea.
În corp nu există şef, nici administraţie, nici bani. Singurele bogăţii sunt zahărul şi oxigenul, şi numai organismul global decide ce organe au mai multă nevoie de ele. Când e frig, de exemplu, corpul uman dirijează mai puţin sânge spre extremităţile membrelor ca să alimenteze zonele cele mai vitale. Acesta este motivul pentru care degetele de la mâini şi picioare se albăstresc primele.
Copiind la scară macrocosmică ceea ce se petrece în corpul nostru la scară microcosmică, am lua exemplu de la un sistem de organizare care şi-a dovedit viabilitatea de mult timp.” (Edmond Wells, Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute)

ASTFEL S-A NĂSCUT MOARTEA: “Moartea a apărut exact acum şapte sute de milioane de ani. Până atunci, şi timp de patru miliarde de ani, viaţa se limitase la monocelularitate. Sub forma ei monocelulară, era nemuritoare deoarece era capabilă să se reproducă la fel şi la infinit. În zilele noastre, încă se mai găsesc urme de astfel de sisteme monocelulare nemuritoare în barierele de corali.
Totuşi, într-o zi, două celule s-au întâlnit, şi-au vorbit şi au decis să funcţioneze împreună, în complementaritate. Atunci au apărut forme de viaţă multicelulare. Simultan, şi-a făcut apariţia şi moartea. Prin ce sunt legate cele două fenomene?
Când două celule doresc să se asocieze, ele sunt constrânse să comunice şi comunicarea lor le duce la a-şi repartiza sarcinile ca să fie mai eficace. Ele vor decide, de exemplu, că nu mai e nevoie ca amândouă să trudească la digerarea hranei: una va digera iar cealaltă va repera alimentele.
Mai târziu, cu cât numărul celulelor adunate era mai mare, cu atât specializarea lor era una mai precisă. Cu cât specializarea lor era mai desăvârşită, cu atât mai mult fiecare celulă devenea mai fragilă şi – această fragilizare accentuându-se – celula a sfârşit prin a-şi pierde importanţa iniţială.
Astfel s-a născut moartea. În zilele noastre vedem ansambluri animaliere constituite din imense agregate de celule extrem de specializate şi care dialoghează în permanenţă. Celulele ochilor noştri sunt foarte diferite de celulele ficatului şi primele se grăbesc să semnaleze că zăresc o mâncare caldă pentru ca celelalte să poată imediat să se apuce să fabrice bilă cu mult înainte ca mâncarea să ajungă în gură. Într-un corp omenesc, totul este specializat, totul comunică şi totul este muritor.
Necesitatea morţii se poate explica şi dintr-un alt punct de vedere. Moartea este indispensabilă pentru asigurarea echilibrului între specii. Dacă o specie pluricelulară ar fi nemuritoare, ar continua să se specializeze până la rezolvarea tuturor problemelor, şi ar deveni atât de eficace încât ar compromite perpetuitatea tuturor celorlalte forme de viaţă.
O celulă canceroasă a ficatului produce în permanenţă bucăţele de ficat fără să ţină seama de celelalte celule care îi spun că nu mai este necesar. Celula canceroasă are ambiţia să revină la acea veche nemurire şi din acest motiv ucide ansamblul organismului, cam ca acei oameni care vorbesc singuri în permanenţă, fără să-i asculte pe cei din jurul lor. Celula canceroasă este o celulă autistă şi pentru asta e periculoasă. Se reproduce fără încetare, fără să ţină cont de celelalte şi, în dorinţa ei nebună de nemurire, sfârşeşte prin a ucide totul în jurul ei.” (Edmond Wells, Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute)

P.S. In aceeaşi encicopedie inserată fragmentar în “Revoluţia furnicilor” am găsit găsit şi o paradoxală şi laconică definiţie a instinctului războinic. E bine de ştiut şi nostim de aplicat…
INSTINCT RĂZBOINIC: “Iubeşte-ţi duşmanii. E cel mai bun mjloc de a-i călca pe nervi”

Martie 18, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Enciclopedia cunoasterii relative si absolute…

 

MANIFEST: “Bună ziua, cititor necunoscut. (…)
Această carte este o armă destinată schimbării lumii.
Nu, nu zâmbi. E posibil. Poţi face asta. Este de ajuns ca cineva să vrea cu adevărat ceva pentru ca acel ceva să se producă. O cauză foarte mică poate să aibă un efect considerabil. Se spune că bătaia unei aripi de fluture la Honolulu este de ajuns ca să provoace un taifun în California. Ori tu ai un suflu mai puternic decât cel provocat de baterea unei aripi de fluture. Am dreptate?
Eu sunt mort. Îmi pare rău, nu voi putea să te ajut decât indirect, prin intermediul acestei cărţi.
Îţi propun să faci o revoluţie. Sau, mai curând, ar trebui să spun o evoluţie. Căci revoluţia noastră nu are deloc nevoie să fie violentă sau spectaculoasă, ca revoluţiile de altădată.
O văd mai degrabă ca pe o revoluţie spirituală. O revoluţie de furnici. Discretă. Fără violenţă. Serii de tuşe mici care s-ar putea considera neînsemnate dar care, adăugate unele la altele, sfârşesc prin a răsturna munţii.
Cred că vechile revoluţii au păcătuit prin nerăbdare şi prin intoleranţă. Utopiştii nu au reacţionat decât pe termen scurt. Pentru că voiau cu orice preţ să vadă în timpul vieţii roadele lucrării lor.
Trebuie să accepţi să plantezi pentru ca alţii să recolteze în alte părţi şi mai târziu.
Să vorbim despre asta. Atâta vreme cât va dura dialogul nostru, eşti liber să mă asculţi sau să nu mă asculţi. (Ai ştiut deja să asculţi broasca? Asta ar fi o dovadă că ştii să asculţi).
Este posibil să mă înşel. Nu sunt un maestru al gândirii, nici un guru, nici o fiinţă sfântă. Sunt doar un om conştient că aventura umană este doar la început. Suntem doar nişte oameni preistorici. Ignoranţa noastră nu are limite şi totul rămâne de inventat.
Sunt atâtea lucruri de făcut… Şi tu eşti în stare de atâtea minuni!
Eu sunt doar o undă care intră în interferenţă cu unda ta de cititor. Interesantă este această întâlnire-interferenţă. Astfel, pentru fiecare cititor, această carte va fi diferită. De parcă ar fi vie şi şi-ar arăta sensul în funcţie de cultura, de amintirile şi de sensibilitatea ta de cititor deosebit.
Cum voi acţiona în calitate de carte? Pur şi simplu povestindu-ţi istorioare simple despre revoluţiile, utopiile, comportamentele oamenilor sau animalelor. Tu va trebui să să deduci ideile care decurg din ele. Tu trebuie să-ţi imaginezi răspunsuri care te vor ajuta pe drumul tău personal. Eu n-am să-ţi propun nici un adevăr.
Dacă vrei, această carte va deveni vie. Şi sper că va fi pentru tine un prieten, un prieten în stare să te ajute să te schimbi şi să schimbi lumea.
Acum, dacă eşti pregătit şi dacă doreşti, îţi propun să facem imediat împreună ceva important: să întoarcem pagina.” (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relativeşi absolute, volumul III)

DIFERENŢĂ DE PERCEPŢIE: “Nu percepem din lume decât ceea ce suntem pregătiţi să percepem. Pentru o experienţă de fiziologie, nişte pisici au fost închise de la naştere într-o mică încăpere tapisată cu motive verticale. După trecerea perioadei de formare a creierului, aceste pisici au fost scoase de acolo şi puse în nişte cutii tapisate cu linii orizontale. Aceste linii indicau amplasamentul ascunzătorilor cu hrană şi trape de ieşire, dar nici una dintre pisicile educate în camerele cu motive verticale nu a reuşit să se hrănească sau să iasă. Educaţia le limitase percepţia la evenimente verticale.
Şi noi funcţionăm cu aceleaşi limitări ale percepţiei. Nu mai ştim să percepem unele evenimente căci am fost perfect condiţionaţi să percepem lucrurile numai într-un singur mod.” (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III)

IMPORTANŢA DIFERENŢEI: “Toţi suntem nişte câştigători. Căci toţi provenim din acel spermatozoid campion care şi-a învins cei trei sute de milioane de concurenţi.
A câştigat dreptul de a-şi transmite seria lui de cromozomi care au făcut ca să exişti tu şi nu altul.
Spermatozoidul tău a fost cu adevărat dotat. Nu s-a rătăcit în nu ştiu ce ungher. A ştiut să găsească drumul cel mai bun. Poate că a făcut în aşa fel ca să bareze calea altor spermatozoizi rivali.
Multă vreme s-a crezut că spermatozoidul cel mai rapid reuşea să fecundeze ovulul. Nici vorbă de aşa ceva. Câteva sute de spermatozoizi ajung în acelaşi timp în jurul oului. Şi stau acolo aşteptând, agitându-şi filamentul. Numai unul dintre ei va fi ales.
Deci ovulul alege spermatozoidul câştigător din toată masa de spermatozoizi solicitanţi care se înghesuie la uşa lui. Conform căror criterii? Cercetătorii şi-au pus mult timp această întrebare. Recent au găsit soluţia. Ovulul îl alege pe acela care “prezintă carcateristicile genetice cele mai diferite de ale sale.” Problemă de supravieţuire. Ovulul nu ştie nimic despre cei doi parteneri care fac dragoste deasupra lui, aşa că încearcă pur şi simplu să evite probleme de consanguinitate. Natura face ca cromozomii noştri să tindă să se îmbogăţească cu ceea ce e diferit de ei, nu cu ceva similar lor.” (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III)

STRATEGIE IMPREVIZIBILĂ: “O minte atentă şi logică este în stare să prevadă orice strategie umană. Există totuşi un mijloc de a rămâne imprevizibil: este de ajuns să introduci un mecanism aleator într-un proces de decizie. De exemplu, să încredinţezi sorţii unei aruncări de zaruri direcţia în care va fi lansat următorul atac.
Introducerea a puţin haos într-o strategie globală nu numai că permite efecte-surpriză ci, în plus, oferă posibilitatea de a păstra secretă logica care stă la baza deciziilor importante. Nimeni nu poate să prevadă rezultatul unei aruncări de zaruri.
Evident, în timpul războaielor, puţini generali îndrăznesc să supună capriciilor hazardului alegerea viitoarei manevre. Cred că este de ajuns inteligenţa lor. Totuşi, zarurile sunt cu siguranţă cel mai bun mijloc de a îngrijora adversarul care se va simţi depăşit de un mecanism de gândire căruia nu-i sesizează logica. Dezamăgit şi dezorientat, el va reacţiona cu teamă şi din acel moment va deveni complet previzibil.” (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III)

CENZURĂ: “Pe vremuri. pentru ca unele idei considerate subversive de către puterea de atunci să nu ajungă la marele public, fusese înfiinţată o instituţie poliţienească: cenzura de stat, care avea sarcina să interzică pur şi simplu propagarea operelor prea subversive.
Azi, cenzura şi-a schimbat faţa. Acum nu mai acţionează lipsa, ci abundenţa. Sub avalanşa neîntreruptă de informaţii neînsemnate, nimeni nu mai ştie de unde să ia informaţiile interesante. Difuzând cu tona tot felul de muzici similare, producătorii de discuri împiedică apariţia de noi curente muzicale. Tot aşa, prin miile de cărţi care apar pe lună, editorii împiedică apariţia unor noi curente literare. Mulţimea unor insipidităţi similare blochează creaţia originală, şi nici criticii care ar trebui să filtreze această masă nu mai au timp să citească, să vadă sau să asculte totul.
Astfel se ajunge la paradoxuri. Cu cât sunt mai multe canale de televiziune, de radio, ziare, suporturi mediatice, cu atât diversitatea de creaţie e mai mică. Se răspândeşte tenta cenuşie.
Toate astea fac parte din vechea logică: nu trebuie să apară nimic original care să poată pune îm discuţie sistemul. Se cheltuieşte o energie imensă pentru ca totul să rămână imobil. (Edmond WellsEnciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III)

Martie 18, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Ghaza

Profetii precum si promisiunea lui Dumnezeu catre Avraam ca Eretz Ysra’el (tinutul Israel) se va intinde de la Nil la Eufrat, s-au concretizat la sf. sec 19 intr-o miscare politica evreiasca formal fondata de jurnalistul Austro Ungar Theodor Hertzl ce avea ca scop incurajarea migrarii evreiesti catre Tinutul promis.
Lasind deoparte profetiile, ea a aparut ca replica la antisemitismului European in plina ascensiune la acea data.
Bineinteles ca trebuia sa si existe oficial tinutul promis. Asta s-a concretizat in 1948 prin fondarea statului Israel. Fondarea respectiva s-a facut cu ceva eforturi si in treacat fie spus gastile de nationalisti evrei care luptau atunci pentru formarea statului au experimentat in premiera ceea ce azi ni se par lucruri curat arabesti, si anume automobile capcana, atentate sinucigase cu exploziv in piete aglomerate etc. (Cititi pe siteul lui Gilad Atzmon, care e evreu, ca sa nu ziceti ca sunt inventii de propaganda )
Pina aici toate bune, insa e o problema ascunsa si totusi la vedere. Cele doua dungi albastre de pe steagul Israelian ce credeti ca sunt? Pai Nilul si Eufratul, asa cum le-a fost promis. Singura problema e ca mai sunt ceva state pe acolo, ce sa ii faci. De aici si Hamas si Hezbolah si altii care se incapatineaza sa nu creada in profetii si de partea cealalta IDF ul care se chinuie sa le implineasca.
De aici si critica adresata sionismului: v-ati facut stat, de ce trebuie musai intre doua ape? Si sa mai moara si toti care va contrazic si nu va ajuta?
Aici lumea se imparte in doua, unii de o parte iar altii de cealalta. Si asa iese conflictul biblic..
Sa ma corecteze un sionist si un antisionist daca am gresit cu ceva..

o profeţie biblică devenită de neclintit (asa cum e Israelul de 60 de ani pe hartă), constituie un mesaj către inconştientul slujitorilor lui Allah, mesaj care sună naşpa rău: „D-zeul vostru nu există”. 

Desigur că toţi aceşti zombi care se agită cu bomba în spinare nu sunt conştienţi de mesaj, însă asta nu-i împiedică să acţioneze ca şi cum ar fi, …cu disperare. 

Mirabela Dauer spunea ieri pe Antena 1 intoarsa recent din Israel dupa un concert, ca acolo lumea nu se preocupa de conflictul din Gaza, munceste, se distreaza. Mirabelei i se raspunde: „noi ne batem cu ei de 5 mii de ani, dar conflictul e in Gaza, aici (la concert) am venit sa ne simtim bine”. Tot Mirabela Dauer constata ca la tv in Israel rar se dau scene din Gaza. E problema celor din Gaza, a guvernului si a armatei israeliene, poporul israelian are o viata de trait, una bună. Dacă poporul palestinian a ales o viaţă de rahat, e numai problema lui. Si asta e valabil pentru toti cei care aleg intr-un fel sau altul, sa suporte consecintele alegerilor facute.

Ianuarie 13, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

ciuhapi

1. pai normal Israel este singurul stat democrat in mijlocul junglei.Daca Israel ar disparea…s-ar intampla ca in No Go Areas din Paris si Londra, nici un picior de civilizat nu ar putea patrunde si sa vezi tu dupa Jihad.

2. Evreii s-au facut cunoscut prin IQ iar Uncle Sam este manipulat chiar de evrei, cine crezi ca manipuleaza Media sau Bancile internationale? Evreii asa putin cat is de 15 milioane fac fata a unui miliard si ceva de spalati de creier mohamedani.

3. palestinienii in frunte cu toti mahomedanii nu au fost in stare sa readuca acel teritoriu macar la nivelul la care a fost inaninte de a fi distrus de lacustele imperiului Otoman. Mohamed si toata sleahta lui a jefuit si a trait in bunastare pana au secat teritoriile si popoarele jefuite si cucerite ,dar mai mult nu a fost in stare sa produca. Evreii au dreptul la tara lor singurul popor care a fost in stare sa isi prezerve istoria . Pe cand evreii isi puneau neuronul la treaba, musulmanii isi puneau neuronul la treaba prin haremuri si rezultatul il putem observa: musulmanii se inmultesc ca iepurii intr-o mizerie crunta pe cand evreii conduc lumea si isi pun la adapost progeniturile nu batandu-si copii si ucigandu-si femeile in bataie.

4. In israel si barbatii si femeile sunt instruiti in armata:femeile 3 ani si barbatii 4 ani. Musulmanii nici macar nu isi lasa nevestele sa faca un pas mai departe decat de teritoriul rezervat cratitei ,isi ucid copii in atentate, iar puslamalele de hamas se ascund printre civili folosindui drept scu

Ianuarie 9, 2009 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu