Harmony

& other dreams…

AT aplicat

Cand irakienii vor avea creierul germanilor, atunci se vor bucura de democratie, petrol catmai ramane, pace, bunastare si restul. Pana atunci sunt sortiti sabiei ca si noi sclavi pentru multinationale.

Cat despre ofensare, e un sentiment pe care omul si-l creaza singur. Nu poti ofensa pe cineva daca nu se ofenseaza el mai intai. Ori irakienii nu doar ca se ofenseaza, se autoextermina.

Vreau sa spun ca daca irakienii erau altceva decat ceea ce sunt, nu ar fi avut soarta asta. Ca sa atragi vulturii trebuie sa devii stârv. 
Noi românii ar fi trebuit sa facem dupa 1989 ce au facut germanii dupa 1945 iar in 18 ani eram mult mai departe fata de unde au fost ei in 1963. La noi s-a furat din banul public sute daca nu mii de miliarde de $ pana acum. 

Sigur, cele doua ipoteze cu ce ar fi trebuit sa faca irakienii sau romanii sunt absurde, fiindca la nivelul de constiinta de sine care exista la ei si la noi (ei aproape de comă, noi in somnambulism) nu se putea altfel. 

Si acum ca sa las parobolele, la irakieni unitatatea si moralitatea sunt praf, respectul fata de viata si individ la zero. Constiinta de sine idem. Nu cred ca exista nivel mai scazut de luciditate si constiinta de sine ca in Irak si Afganistan. E cumva firesc avand in vedere ca populatiile respective au fost mai mereu sclavi.

Cei care au scapat din Iran sau Irak si sunt acum prin diverse tari cu mici afaceri sunt fericiti ca au scapat de iad, au scapat din mijlocul unor comunitati care nu le poti descrie decat daca asociezi imaginea de balamuc peste ele.

Cand se va accentua criza alimentara si de resurse, cei mai greu si primii loviti vor fi oamenii din asemea tari.

Am auzit cum ca politaii de la moravuri ar fi corupti. In loc sa le amendeze pe curve, se culca gratis cu ele. Dar nu ei sunt de vina sau imorali, curvele sunt de vina. Hai sa le omorâm ca sa fie politaii cinstiti. 

Nu hotul care fura e de vina, stapanul care a uitat casa descuiata, sau nu si-a luat sistem antiefractie performant.

Logica balcanica sau orientala e binecunoscuta in lumea occidentala.

Credeti ca perversii care ruleaza logica asta sunt total inconstienti? Ata Turk a dovedit ca nu, ci că ar fi cvasiconştienţi, cu puţin ajutor pot deveni conştienţi pe deplin. Le-a tăiat lăbuţele şi brusc li s-a iluminat conştiinţa. Efect similar au avut si aruncatoarele de flacari ale americanilor asupra japonezilor sau bombele atomice in WWII.

Cat despre Irakieni, cum am spus, daca isi vedeau de treaba lor, erau departe acum. Ca si noi românii de altfel.

Unele persoane care au primit injoncţiunea „Nu gândi!” pot fi mai mult preocupate de „binele” altora decat de propria soarta (pentru că se desconsideră inconştient)

Nu gândi 

Injoncţiunea poate fi dată direct prin ordine imperative cum ar fi: „Taci!” sau „Taci ca te plesnesc!”, „Hai dispari!” sau prin atribuiri directe: „Esti prost, tembel, idiot”, „Nu gândeşti ce faci!”

Injoncţiunea „Nu gândi” poate fi dată de un părinte care denigrează constant modul de a gândi al copilului. Micuţul James este mândru să-i arate tatălui cum a învăţat să-şi scrie numele. Tatăl râde zgomotos: „Huh! Ce mucos isteţ eşti!” Uneori, „Nu gândi” este transmis prin model. Astfel, o mamă isterică îi arată fetei: „Când femeile vor să obţină ceva de la bărbaţi, îşi pot deconecta gândirea şi îşi pot intensifica sentimentele.” 

Nu gândi” poate fi transmis şi altfel: „Fii obsedat de tot ce vrei, mai puţin de problema care te priveşte direct.” Astfel, una din urmările blocării constante a copilului de la preocuparea pentru sine (în scopul de a-l obliga să devină preocupat pentru satisfacerea sinelui părintelui) este apariţia indivizilor de tip „scufiţa roz”. Prin preocupare se înţelege acţiunea de a gândi a individului pentru aşi rezolva problemele personale aici şi acum, prin decizii şi alegeri proprii, motivate de sentimente si gusturi proprii. Scufiţa roz este personajul care stă mereu în pădure în aşteptarea scufiţei roşii pentru a o informa unde îl poate găsi pe vânător, fără a participa la petrecerea finală dată în cinstea învingătorilor lupului. Mai exact, de cate ori copilul îşi exprimă sinele (prin iniţiative, actiuni, dorinţe), atenţia sa este deturnată spre ceea ce gândeşte/doreşte sinele părintelui. Aceşti copii sunt viitorii adulţi „copii de minge”, cu ocupaţii bizare, gata oricând să comită un act necerut de slugărnicie (vezi supraadaptarea). Un adult supus unui ordin „Nu gândi” reacţionează probabil la probleme încurcându-se sau simţind o indispoziţie, în loc de a se gândi la o rezolvare. O altă consecinţă a blocării copilului de la preocuparea pentru sine poate fi tendinţa acestuia spre preocuparea de sine (tulburare de identitate) în scopul de a deveni aşa cum (sau ceea ce) îşi doreşte părintele nu copilul însuşi (o variantă a injoncţiunii „nu fi tu însuţi”). Aşa pot apărea narcisiştii infatuaţi (copiii lăudaţi exagerat şi continuu pentru orgoliul părintelui) sau oameni care nu mai au curajul de a ieşi pe stradă, pentru că nu au intrunit standardele şi criteriile parentale. 

La tendinţa brutală de a bloca un dialog confruntativ (care implică gândire din partea victimei) recurge de regulă agresorul în momentul când discuţia cu victima se apropie de un subiect sensibil pentru el, şi anume atitudinea sau sentimentele sale pentru victimă. Survine teama inconştientă că ar putea fi deconspirat ca fiind lipsit de sentimente (situaţia e întâlnită de regulă în confruntările familiale, soţ-soţie, părinte-copil). Parintele blocheaza brutal dialogul copilului in momentul cand acesta îi cere socoteală, incearcă să gandească, să facă corelaţii. În cazul în care copilul internalizează înjoncţiunea „nu gândi” dată în asemenea situaţii, el ar putea decide: „Nu voi cere niciodată socoteală altora pentru atitudinea sau comportamentul lor faţă de mine”, o variantă de „nu te apăra” la mesajului agresorului „lasă-mă să te ucid şi nu spune nimic”.

Din punctul de vedere al psihologiei, asemenea oameni cu asemenea preocupari au constiinta de sine limitata, o moralitate indoielnica. Faptul ca acestia sunt impotriva principiilor OK de viaţă denotă ca nu sunt total inconştienţi. Cam stiu ei ce fac si asta-i roade pe dinauntru.

La Freud ca la orice nevrotic, esenta lucrurilor era sexul, nu iubirea neconditionata. De mentionat ca nevroticii si cand iubesc, isi cer rasplata. Ori asta nu mai e iubire. 

Sexul e important, invarte lumea, daca stai sa te gandesti, in afara de momentele in care nu te feresti de tren (instinctul de conservare), tot ce faci e pentru instinctul de procreare. Barbatul munceste pe rupte ca sa aiba o femeie cat mai frumoasa, femeia se dichiseste non stop ca sa puna odata si odata mana pe barbatul care produce mai mult. La urma, amandoi munesc pe rupte ca sa asigure traiul familiei. Daca nu e sentiment intre cei doi, vor compensa prin copil sau prin acumulare nesfarsita de bunuri, in orice caz, copilul va creste intr-un mediu pseudofamilial cu o gandire total distorsionata despre sine si ceilalti oameni. Asa apar monstri, din plăcere.

Vezi ca sti? Parintele isi zice in sinea lui: nu te las cu vagabonzii ca sa nu ajungi vagabond ca mine
sau nu te las cu mârlanii ca sa nu ajungi mârlan ca mine uitand de fapt ca modelul nesanatos e chiar in familie..

Cand exista modele sanatoase in familie, copilul nu preia modele nesanatoase din exterior. E o regula sigura.

Daca tu ca parinte esti contaminat, e inutil sa legi copilul cu lantul in casa, este deja contaminat. Va deveni sigur mai tarziu oglinda parintelui.

Desi am expus cat se poate de explicit ce se intampla in familiile patologice, timp de un an de zile, in sute de pagini, totusi unii nu putut intelege nici sa se autoanalizeze. Cauza? Spalarea creierului in familie. Familia patologica asta produce, candidati manciurieni, purtatori de cuvant pentru parintii fara sentiment. Majoritatea care se nasc si cresc in asemenea familii nu mai sunt ei înşişi. Doar un mare maestru in psihoterapie mai poate aduce sinele iniţial la suprafaţă.

 

Spălarea creierului în familie (mesaje către inconştient)

Una din metodele cel mai des uzitată, în special in familiile cu părinţi de profesie … profesori este repetarea continuă a unor contraexemple (la cum ar dori chipurile să le fie copilul) în auzul copilului. Mesajul aparent este „Nu fi ca ei!” iar mesajul real perceput de copil este „Sunt ca şi ei, de aceea mi se repeta într-una”. 

Exemplificare:

Părinţii sosesc acasa, se aşează la masă impreuna cu copilul care asistă pasiv la următorul dialog între părinţi fără să se poată apăra:

– Cretinul de A iar nu a ştiut nimic astăzi la mine la oră! 

– Aşa şi la mine, B, asta e, se trag din părinţi sifilitici!

– Idiotu` ala de C s-a urcat astăzi cu picioarele pe chiuvetă şi a doborât-o la pământ! 

– Nişte jegoşi, de unde să ştie el cum se foloseşte o chiuveta dacă nu are acasă!

– D l-a bătut azi urât pe E, am lipsit doar 2 minute din clasă, nu-i poţi lăsa singuri o secundă că se omoară!

– Da, avem puţini copii buni anul asta! La mine doar F e ceva de capul lui, mai linistit, mai cuminte, dar nu învaţă nici el nimic! 

– Cum să înveţe dacă ajunge acasă la 10 seara din cauza navetei şi când ajunge nu e pită pe masă! Ai lui sunt mereu beţi!

– Ei, lasă că aşa e si la G acasă, dar învaţă în WC dacă nu are linişte, face nişte sinteze la lecţii de rămâi trăznit! O sa-l trimit anul asta la olimpiadă, va lua sigur notă mare iar când vine inspecţia avem cu ce ne scoate! 

Masa ia sfarşit, urmează cateva ore de vizionare la tv. Programe de ştiri, dialogul continuă în aceeaşi manieră, iar ţintele sunt de astă dată persoanele care apar pe ecran:

– Ce mutră are, de idiot, ce poţi să-i pretinzi mai mult!

– Auzi cum a pronunţat, (urmează corectura de rigoare, auzita doar de copil, asa apar micii „Pruteni” printre noi), şi e în parlament, bată-ne să ne bată cu tot cu ţară! 

……………în fine, sunt remarcate pas cu pas asptectele fizice şi greşelile gramaticale ale celor care vorbesc, nu conţinutul spuselor.

Ne putem întreba ce se petrece în mintea unui copil care e martor pasiv la atâta nemulţumire din partea părinţilor săi când el se află în preajmă. 

Ar putea gandi astfel: „Părinţii mei sunt atât de nemulţumiţi pentru că şi eu sunt ca şi cei criticaţi, cineva în casă trebuie să fie, altfel nu ar fi ei atât de nemulţumiţi, dar în mod sigur nu părinţii mei sunt aceeia, ei sunt minunaţi şi perfecţi; cel imperfect sunt eu, ce să fac să nu fiu ca cei criticaţi pentru a-i mulţumiţi?” Sau poate percepe că părinţii urăsc copiii şi implicit pe el. 

Aceste mesaje negative chiar se adreseaza copilului şi sunt un mijloc subtil de agresare indirectă. Dialogul de mai sus nu dispare în absenţa copilului, dar el nu ştie asta, motiv pentru care cel mai adesea va internaliza mesajele ascunse. În lipsa copilului, părinţii au acelaşi dialog (cu scopul inconstient de a se agresa intre ei). Devalorizând pe alţii, ei se simt valoroşi (cand devalorizezi o terta persoana, il devalorizezi pe cel care te asculta). Aşa au învăţat la rândul lor în familie că se procedează atunci când vrei „să te simţi bine” mai ales cand şti ca cei care asculta sunt copii şi nu se pot apăra.

Iată cauza pentru care unii profesori (sau alt tip de intelectuali, posibil medici) au copii nevrotici, sau agresivi de o maniera indirecta, asa zisele complexe de superioritate care de fapt nu sunt altceva decat cartofii fierbinti primiti subtil în modul arătat mai sus şi pe care încearcă în disperare să-i plaseze tuturor. Modelul parental va fi: „Să fiu agresiv cu toti şi să critic mereu!” sau dimpotriva, autoagresiunea „nu sunt suficient de bun pentru părinţii mei, ar fi bine sa nu mai exist” (mesaj indus si de „parintele” Hitler tuturor germanilor la finalul razboiului).

Micul Avocat descris de Eric Berne intră în funcţiune şi-i apără pe unii copii. Aceştia îşi spun în sinea lor ceva similar cu ce spunea Andreea Marin despre Mihaela Rădulescu („în cuplurile unde există armonie, iubire, nu există preocupare pentru ce se petrece în curţile altora”), aşadar copilul poate deduce, de data asta corect: „Părinţii mei se urăsc, voi creşte mare şi voi pleca de aici!” 

Alte metode de agresare indirectă şi subtilă:

– să vorbeşti unei femei urâte ca din intamplare despre concursuri de frumuseţe

– să vorbeşti unui paralizat in scaunul cu rotile ca din intamplare despre concursuri de atletism

– să vorbeşti ca din intamplare unor chiriaşi care deabia îşi plătesc chiria şi se află la varsta la care nu mai primesc credite, despre oferte imobiliare avantajoase

Toate aceste metode subtile de agresare indirecta fac parte din spalarea creierului cu scopul distrugerii sentimentului valorii personale. Sunt adresate către inconştient mesaje de genul: „eşti urâtă şi nu poţi face nimic ca să fi frumoasa ca altele”, „eşti paralizat şi nu poţi face nimic ca să mai alergi vreodată”, „nu veţi mai avea niciodata casă, ofertele sunt la indemana dar nu pentru voi”.

Exemplele pot continua. Daca ele sunt date în auzul copilului, copilul fie le internalizează, fie le pasează mai departe cu credinţa magică: „eu voi scăpa teafăr atât timp cât îi voi lovi pe alţii”.

In concluzie, spalarea creierului presupune ca parintele sa repete atat de mult ce vrea sa devina copilul sau (direct sau indirect cum am vazut) incat copilul nu mai poate deosebi ceea ce vrea el faţă de ceea ce vrea parintele lui in scop de valorizare personala prin copil.

Daca eu as avea brevet de analist tranzactional, as spune cauza nu diagnosticul, pentru ca fara a cunoaste cauza nu exista vindecare.

Pornind de la „a te simti mai putin decat esti = nevroza”, ai dat raspunsul, cam evaziv dar il voi nuanta.
Trauma emotionala a unei fete care oscileaza intre bulimie si anorexie cam asta e, nevroza de neacceptare de sine. Si de unde vine ea?
Vine de la maicasa, care o poate accepta in conditiile in care fiica ei ar deveni ceea ce isi doreste ea (mama), o minitarfa mereu supla, care se fâţâie prin faţa oglinzii multumindu-si mama-proxenet. Tot acest rationament fata il percepe inconstient, de aici si starea ei de rau. Sa ai o mama care te percepe asa si te accepta in conditiile astea, e o trauma.
Toate acestea i le-as spune cel tarziu la a 5-a sedinta, pentru ca analiza tranzactionala nu tine pacientii in pat 7 ani.

Sa motivam atunci care e atitudinea de dorit a potentialei victime in fata agresorului: „Inapoia mea Satano!”, insa, genetic daca procesorul nostru nu sesizeaza balega invelita in frisca ce ne-o pune sub nas parintele agresor, ne-am dus spre „tulburari de alimentatie” si cu asta am revenit la topic.

O exista, nu o exista, oamenii nu sunt egali ca zestre genetica si asta le hotaraste destinul in final, indiferent de mediul parental. 
Sunt agresorii scuzabili pentru ca victima lor e prea slaba?
Responsabilitatea propriei caderi revine in totalitate victimei?

Ne-am cam indepartat de subiectul topicului, oare userul care l-a creat s-a inchis din greseala in frigider?

Nu pica.

Eric Berne a spus că din rândul celor care au avut puterea de a respinge injonctiunile grave, unii vor ajunge mari psihiatri sau mari preoti si chiar buni. Cei care nu le resping, ajung pacienti cronici la spihiatrie.
Mai e o categorie gri, medicii psihiatri care in copilarie au primit injonctiunea „inebuneste” iar mai tarziu au luat decizia magica „ma fac psihiatru si nu voi inebuni”. Astia sunt cei care isi renoveaza apartamentul in fiecare an cu munca pacientilor de la psihiatrie (sau pe banii spitalului), iar altii mai cu „bun simt”, decid in prag de pensie sa treaca de partea pacientilor (adica sa devina pacienti)

Ai uitat sa pui la socoteala cazurile de copii cu parinti constienti, cu sentiment autentic în relaţia de cuplu, care nu arunca copilului fraze cu mesaj ascuns, asa zisele injonctiuni parentale. In asemenea cazuri copilul chiar daca e mai prostut, nu va pati nimic. Unde nu exista sentiment, totdeauna exista mesaje ascunse catre copil, venite din frustrarea parintelui prins in capcana unei relatii nedorite. Mesajele astea sunt ucigatoare pentru copiii slabi. Pentru a o da rau in bara ca si copil, trebuie sa tragi doua lozuri: structura slaba si parintii perversi. Mai departe traseul e previzibil, copilul devine pervers cu altii sau cu el insusi caz in care decompenseaza mai repede. A deveni pervers cu altii de aceasi maniera in care au fost parintii cu tine, e o decizie magica inconstienta,luata in copilarie, ea are la baza urmatorul rationament: „daca le-o coc eu altora, atunci nu mi se va intampla mie nimic din toate acestea” – „toate acestea” fiind suma a tot ce a trait negativ copilul alaturi de parintii fara sentiment.

Una din posibilele cauze inconstiente ale bulimiei

In bulimie sunt doua faze, prima de infometare urmata de a doua fază de exces alimentar (posibil ca e vorba de comenzi disjuncte aflate in inconstient).

Prima faza are ca motivatie interna comanda „Să am mereu succes la bărbaţi, chiar dacă am deja unul” (acest enunt al comenzii vine de la patronul sau pestele care o pastoreste pe prostituata, si care e direct interesat, in lipsa acestuia, e dat de parinte, de obicei mama fiicei, care-i arata „cum se face” ca sa ai succes). Asta e scriptul, dat de prima comanda „sa te negustoreti continuu cu orice pret” iar ca motivatie are stima de sine scazuta a femeii si credinta ca asa o va repara, avand mereu succes. Ceea ce e un miraj, o fata morgana atat timp cat nu face nimic concret decat sa slabeasca.

Faza a doua, de exces alimentar este motivata fie de nevoia de a compensa ceva fie de o comanda opusa (venita de asta data nu de la peste ci de la o figura parentala, posibil acelasi parinte care a dat prima comanda, factor agravant): 
1. „Sunt o depravata pentru ca urmaresc tot timpul succesul erotic iar pentru asta ma voi autopedepsi mancand pana ma voi ingrasa” sau 
2. Mancatul in exces compenseaza frustrarea neimplinirii scriputului şi e o autopedepsire („degeaba m-am infometat ca tot nu am avut implinirea erotica fulminanta la care ma asteptam”)
3.O compensare a lipsei iubirii parentale percepute ca neacordare a dreptului la existenta, motiv pentru care persoana considera ca are tot dreptul sa se auto recompenseze cu mancare in exces. Iubirea parentala e data de recunoasterea si acceptarea neconditionata, care in final in multe cazuri o va oferi pestele dar la modul negativ – conditionat de cat produce; insa cum se stie, e de preferat un stimul emotional negativ decat lipsa totala de stimului. Pestele poate lua forma unui sot abuziv, pasiv, care nu-si face datoria in cuplu, motiv pentru care femeia ajunge exploatata indirect. Se spune ca femeile obeze sunt fosti copii neiubiti, loveless-child.

A doua comanda „esti o depravata daca faci asta” e putin constientizata si mai mult corporalizata. Formeaza contrascriptul („Atat timp cat voi manca si ma voi ingrasa, nu voi fi o depravata, chiar daca nu ma va „iubi” nimeni”).

O femeie care are script de prostituata pentru sine insăşi va avea o atitudine de proxenet pentru fiica ei (se vede in viata reala cum prostituatele expirate nu ezita sa devina patroane de bordel).

Un naiv ar spune, cum e posibil ca niste persoane dragute si „onorabile” in societate sa aiba script de prostituata-proxenet. Foarte simplu, de la stramosi, transmis verbal din generatie in generatie si datorita structurii psihice slabe. Scripturile astea nu se fructifica doar prin meseriile propriu-zise, pot ajunge foarte bine medici sau judecatori, iar pana nu le platesti gras, „nu te rezolva”, „nu iti finalizeaza cazul” („da-mi banul inainte daca vrei sa te finalizez” – cum le place celor in bransa sa spuna). 

Acest conflict intre script si contrascript, dat de o comanda disjuncta, de la persoane diferite, se numeste conflict intrapsihic si e unul din motivele de autoagresiune ale depresivilor.

Doar o analiza psihologica riguroasa, poate stabili exact care sunt comenzile opuse primite de individ. Eu aici doar am dat un exemplu. De aceea e necesara psihoterapia individuala. Faptul ca noi internalizam comenzile si le executam desi sunt in detrimentul nostru, tine de responsabilitatea noastra. Idem decizia de a le elimina. Cei care dau comenzi malefice altora, nu le vor retrage niciodata.

La vremea respectiva nu era descris scriptul de prostituata care consta in nevoia acuta de valorizare de sine prin negustorisirea de sine, sau in orice caz nevoia acuta de atentie (erotica) ca o compensatie la sentimentul parazit de non valoare personala. O femeie care sufera de asa ceva se hraneste primind stroke-uri din jocul viola („sunt disponibila, dar nu pentru tine” – acestea sunt de obicei femeile violate), asta daca nu se angajeaza la un bordel implinindu-si scriptul.
In fine, nu asta e solutia. Solutia corecta ar fi ca persoana sa isi construiasca sentimentul valorii de sine si pe alte baze, nu doar erotice (functie de aspetcul fizic sau de cati barbati îi trag cu ochiul).

Recunosc ca transpare din ele afectare personala si dorinta de revenge, dar asta se va rezolva (plus anagramarile) tease.gif . Am inceput de ceva vreme sa reformulez postarile intr-un limbaj elevat, pe site-ulwww.psihologie.8m.com, aveti incredere in mine, sunt capabil. Nu e gata totul dar va fi.


Mda, se pare ca ti-ai atins nivelul de aspiratie. Drogatii sunt copiii unor parinti care si-au atins 100% ţelul în viaţă!

Intrebare: De ce acesti copii refuza sa continuie ciclul parental cu avant tovarasesc si aleg sa se afunde in droguri

Cand intrebi parintele unui copil consumator de droguri „De ce credeti ca se drogheaza fiul dvs.?”
Raspunsul e uluitor: „Nu stiu, eu muncesc!” (a se intelege, „copilul se drogheaza pentru ca nu munceste ca mine!”) „Credeţi că aţi ignorat sentimentele si dorinţele copilului?” „Da` de unde, i-am creat toate condiţiile!”(….să mă mulţumească pe mine) .Totul se reduce la sinele parintelui.

In satul meu e o zicala, „Să dai dupa prost, să nu te iei de el că muşcă”.

Educaţia parentală

În familie educaţia unui copil constă în ceea ce trăieşte copilul, nu în ceea ce i se spune (cuvintele ca atare). 

Copilul trăieşte faptele părinţilor (care-i vor servi de model) şi mesajul din spatele frazelor care i se spun. Doar in cazuri de retard grav, un copil nu va percepe nici un mesaj ascuns. Mesajele ascunse nu sunt percepute constient decat in rare cazuri, le percepe totdeauna inconstientul care le emite apoi constientului in situatii similare de viaţă.

Felul in care un copil percepe şi stochează în inconstient mesajul ascuns al propozitiilor care îi sunt spuse de catre figurile parentale, îi vor pecetlui destinul (şi numai un miracol îl poate schimba – cum spune Eric Berne). 

Părinţii îşi educă copiii (pe langa exemplul personal) prin următoarele categorii de propoziţii / fraze: principii,ordineatribuiriporunci (injoncţiuni), contraporunci (contrainjoncţiuni), programe şi permisiuni.

Unele din aceste tipuri de fraze pot contine mesaje ambivalente (frazele exprimate la momente diferite în contexte diferite şi cu înţeles opus) sau disjuncte (două enunţuri în aceaşi frază dar care se exclud reciproc). 

Principiile, ordinele si contraporuncile vin din starea eului de Parinte a părinţilor şi sunt percepute ca şi cuvinte (halucinaţiile auditive ale schizofrenilor, oamenii care îşi vorbesc singuri sunt situatii in care dialogul intern antagonic Parinte – Copil scapă de sub controlul Adultului). Principiile se mai numesc si prejudecăţi iar contraporuncile miraje (pentru ca nu pot fi niciodata atinse). Sa zicem că un soţ şi tată agresor vorbeste singur în WC sau unde crede ca nu e vazut/auzit de familie. Putem spune: are loc un dialog Parinte – Copil intre copilul adaptat negativ (copilul demonic) din structura de personalitate a tatalui şi parintele din mintea sa (de obicei mama) pentru o reconfirmare a principiilor scenariului de viaţă. El se poate rezuma asa: „Vezi mamă, am dat-o iar în bară, soţia si copilul mă urăsc”, mama îi răspunde: „Păi nu-ţi spuneam eu ţie mereu că eşti un băiat rău?”. De fapt cea care l-a determinat cel mai probabil pe „băiat” să fie rău e chiar mama (asteptarile parintelui de sex opus demonizeaza copilul, îi crează script). Alt exemplu: sotia victimă bombăne singură după ce a primit o bătaie bună de la soţul agresor; în mintea ei are loc un dialog intern Copil – Părinte: „Vezi tată, iar am mâncat bătaie!” şi tatal din mintea „fetiţei” de 50 de ani răspunde: „De aceea te băteam şi eu, că eşti rea, ca şi maică`ta”. In final atat sotia cat si sotul sunt multumiti pentru ca au dat/primit stroke-urile (stimulii emotionali) care le sunt familiare , si-au reconfirmat scenariul de viata primit de la parintele de sex opus: „suntem răi şi nu putem face nimic ca să fim mai buni”.

Atribuirile, poruncile şi permisiunile sunt date de starea eului de Copil a părinţilor. Cele mai susceptibile de a fi însuşite de către copil sunt cele care vin de la părintele de sex opus. Exceptie fac copiii crescuti de parinte unic, de fratii mai mari sau cei institutionalizati, care pot recepta mesaje de la diverse figuri parentale. Injoncţiunile venite de la parintele de acelasi sex pot avea acelasi efect daca primesc girul total al parintelui de sex opus. Atribuirile, poruncile şi permisiunile sunt percepute ca emoţii sau senzaţii corporale, pe care le reproducem în comportament.

Programele vin catre starea eului de Adult a copilului dinspre starea eului de Adult a parintilor. 

1. Ordine

Ordine directe: „Nu mă plictisi! Fă ce-ţi spun! Dispari! Grăbeşte-te! N-o face pe şmecherul! Dacă nu reuşeşti din prima, încearcă, încearcă, încearcă din nou!”

Exemplu de ordin sau comanda cu disjuncţii: un parinte care se uraste pe sine spune copilului sau „Ar trebui neaparat sa faci asta, dar nu esti in stare”. Situatia cea mai gravă (disjunctia vine de la ambii parintii): parintele de sex opus spune: „Ar trebui neaparat sa faci asta” iar parintele de acelasi sex (care trebuie sa-i arate copilului cum se face treaba aia) spune: „Dar nu esti in stare!” (a se intelege: „nu sunt eu in stare sa iti arat sau nu te iubesc indeajuns pentru a ma obosi sa iti arat” – unii copii chiar reusesc sa inteleaga corect disjunctia). Acest timp de comanda disjuncta biparentala si venita conform cu transmiterea scriptului (de la parintele de sex opus si sustinuta negativ de parintele de acelasi sex) poate scurtcircuita psihicul copilului mai puţin isteţ, ducand la psihoza.

2. Atribuiri 

Uneori, nu se zice copiilor doar ce trebuie să facă, dar şi ce sunt. Acest tip de mesaj se numeşte atribuire

Exemple de atribuiri directe: 

„Eşti idiot!”

„Eşti micuţa mea dulce!”

„Vei sfârşi în puşcărie!” 

„N-o să reuşeşti niciodată!” 

„Eşti bun la citit!” 

Exemple de atribuiri indirecte (spuse de un părinte altui părinte, când copilul nu este de faţă dar în auzul copilului):

„Vezi ce pot face alti copii şi el (al nostru) nu e în stare de nimic!” 

Aceste atribuiri indirecte au efect de sentinţă pentru copil, datorită faptului ca el nu participă direct la discuţie şi nu se poate apăra în nici un fel, nici măcar să plângă.

Exemplu de atribuiri cu mesaj ambivalent:

Astăzi mama spune copilului: „Tu esti tot ce am mai scump pe lume” („pentru ca nu mă iubeşte nimeni, mai ales tatăl tău”).

In altă zi copilul se alege cu o altă atribuire din partea mamei: „Tu eşti piatra mea de moară legată de gâtul meu” („pentru că aş divorţa de tatăl tău dar nu cred că te pot creşte singură”).

După cum se vede, atribuirile date copilului vin din sentimentele de inadecvare ale părintelui proiectate în copil, pe fundalul unei relaţii de căsătorie fără sentiment autentic.
Deasemenea, mesajele afective ambivalente pot duce la psihoza. Exemplul de mai sus contine modul sau contextul in care e data copilului injonctiunea „nu exista” iar acesta o poate primi sau o poate respinge pe principiul „e problema ta nu a mea”.

3. Programe Programul este compus din mesaje care indică cum se fac lucrurile „Iată cum…„. Vin din starea eului de Adult al parintelui si se adreseaza starii eului de Adult al copilului.

4. Porunci (injoncţiuni) (Injoncţiúne – presiune puternică făcută asupra cuiva) Cele mai importante sunt: 1.”Nu exista”, 2.”Nu trăi” (cu versiunea „sinucide-te”), 3.”Nu creşte” („rămâi copil, ca să pot juca mai departe rolul de părinte negativ din care sa obtin stroke-uri negative”), 4.”Nu te bucura”, 5.”Nu gandi”, 6.”Inebuneste”, 7.”Nu te apăra”, 8. „Nu fi important”, 9.”Nu fi copil” (adica nu avea sentimente si nu dori), 10.”Nu apartine”, 11.”nu fi tu insuţi”,12. „nu reuşi”, 13.”nu (face)”, 14.”nu fi apropiat”, 15. „nu fi bine (sanatos)”, 16. „nu simţi”.

Copilul la anumite varste poate lua decizia de aşi însuşi aceste injoncţiuni ad litteram sau de a le respinge cu ajutorul gandirii juridice a starii eului de Adult, prezentă şi la copii, numită micul avocat: „asta e problema ta nu a mea” (faptul ca esti casatorita cu un barbat pe care nu il iubesti si m-ai facut pe mine fara sa te gandesti bine inainte). Gandirea juridica a copilului se formeaza in anii de modelare si se definitivaza spre finalul copilariei. Daca e incurajata de parinti, se poate dezvolta pana la maturitate dand avocaţi celebri. Gandirea juridica e folosita de copil in special de a modela etica sexuala conform cu trebuintele sale. 

Ansamblul format de injoncţiunile, permisiunile şi deciziile pe care copilul le elaborează, plecând de la acestea, este numit scriptul propriu-zis (scenariul de viaţă propriu zis, cel care conduce individul spre reprezentaţia finală pe scena vieţii şi spre răsplata finala).

De exemplu foarte multi oameni au injoncţiunea „nu exista” dar marea majoritate a lor nu se sinucid. 

Din nefericire, chiar daca nu se sinucid direct, nu sunt atat de ingeniosi incat sa respingă total injoncţiunea „nu exista” ci încearcă să o ocoleasca folosind o contrainjocţiune parentală: „Ar fi mai bine pentru mine să rămân în viaţă, atât timp cât…” şi punctele pot fi completate prin nenumărate maniere cum ar fi: „muncesc mult” sau „nu sunt apropiat de oameni„. Pot uni o injoncţiune cu alta: „Am dreptul să exist atat timp cat voi putea munci pe branci (ca un sclav)”. Munca pe branci poate conduce la un infarct si asa contrainjonctiunea „Sa muncesti pe branci toata viata ta” vine in sprijinul injonctiunii „nu exista” adică „fă cumva şi incearcă să mori”. Sau daca in urma unui accident individul este pus in fata imposibilitatii de a mai munci, decizia de a se sinucide e la indemana mereu datorita injoncţiunii „nu exista” combinata cu decizia „Am dreptul sa exist atat timp cat pot munci„.

Am atasat un fisier la final cu modurile in care sunt date poruncile parentale (asa cum sunt descrise ele de cercetatorii analizei tranzactionale).


5. Principiile (sau prejudecăţile) Vin din starea eului de Parinte a parintilor şi se imprimă in starea eului de Parine a copilului (copiii mici care critica si normeaza pe ceilalti copii in timpul jocurilor) 

Exemple de principii din Parintele negativ

„Toţi scoţienii sunt zgârciţi.”

„Negrii sunt leneşi.”

„Albii te exploatează.”

„Lumea e un loc îngrozitor.”

„Nu putem avea încredere în oameni.”

Principiile primite de la parinte, dau pozitia de viata a copilului: „Eu cu tine suntem OK dar ei nu sunt OK” (hai sa-i exterminam – nazistii). Sau eu cu tine nu suntem OK , toti ceilalti sunt OK” – sinucigasii in grup (hai sa ne sinucidem); un parinte care nu emite ordine, principii, prejudecati si critici copilului ori la adresa altora in prezenta acestuia il va plasa pe copilul sau pe pozitia de viata a invingatorilor: „eu sunt ok, tu esti ok, ei sunt ok”.

6. Contraporunci , contrainjoncţiuni sau miraje 
Au fost denumite astfel pentru că se credea la început că pot anula poruncile parentale, ca sunt un fel de antidot al acestora. De fapt ele ajuta prin asociere la indeplinirea poruncilor parentale si nu sunt altceva decat atribuirinegative la adresa copilului dar camuflate in mod subtil.

Exemple:

„Fii cuminte!”

„Fii perfect!”

„Fii puternic!”

„Fă eforturi!”

„Lucrează din greu!”

„Fii primul din clasă!”

„Fă plăcere (altora)!”

„Grăbeşte-te !”

De unde ştie copilul când e suficient de perfect, de puternic, că s-a grăbit destul s-au că a mulţumit pe toată lumea? De aici şi numele de miraje.

Aceste contrainjoncţiuni par pozitive sau că vor avea un efect benefic asupra copilului (în gândirea naivă). Dar iată ce înţelege copilul (dialogul sau interior intre Micul Avocat şi Copilul din copil care da gandirea marţiană):

„De ce imi spune mama să fiu puternic? Pentru că sunt slab! Deci sunt slab!” asta este interpretara cand Micul Avocat din copil este nepregătit, putin dezvoltat. Este o interpretare directă care se va sedimenta de la sine in inconstientul copilului.

Cum interpreteaza copiii care au Micul Avocat dezvoltat:

„Mama imi spune sa fiu puternic pentru ca ma crede slab, dar eu sunt puternic! Mama ma crede sau ma vrea slab, e problema ei!”

Contrainjoncţiunea „Fii puternic!” este de fapt o atribuire: „Iţi spun să fii puternic pentru că te cred slab” – „Eşti slab!” iar copilul poate ramane cu atribuirea „Sunt slab!” pentru toata viata, depinde de frecventa in care sunt repetate.

Antiscenariul 

Dacă copilul ar raspunde „Nu vreau să fiu puternic!” sfidând parintele, tocmai pentru ca a simtit atribuirea ascunsa „eşti slab”, imediat părintele s-ar deconspira şi ar răspunde: „Bine atunci, nu fii puternic (cum te sfatuiesc eu), fii slab (cum vreau eu)!” – muşteriul îşi dă arama pe faţă iar Micul Avocat din copil obţine confirmarea la ceea ce bănuia: „Parintele e pervers, las că-i arăt eu lui!” Modul in care îi va arăta se numeşte in analiza tranzacţională Antiscenariu (copilul face totdeauna inversul sfaturilor si principiilor parentale, pentru ca a simtit in ele desconsiderare şi lipsa iubirii parentele). Copiii care aleg antiscenariul se numesc copii rebeli, ei nu sunt liberi, pentru ca functioneaza tot dupa o formula, chiar daca e o antiformula (redau caseta parentala de la coada la cap).

Acest rationament poate fi aplicat tuturor contrainjoncţiunilor. 

Cum ar trebui să spună un părinte care îşi iubeşte copilul în loc de „Fii puternic!”? Îi va spune „Eşti puternic!” (atunci cand vede ca acesta a reusit un lucru cat de mic) sau nu îi va spune nimic daca copilul nu a reuşit nimc ori îi va spune: „Ar ieşi mai bine dacă ai face aşa! Hai sa iti arat cum se face” dar cu siguranţă s-ar abţine de la „Fii puternic şoim al patriei pentru ca urmează să facem totul pentru binele familiei (patriei)” – parintele socialist sau si mai grav „nu esti bun de nimic, te-as extermina” – parintele nazist.

Consider ca acest topic este util părinţilor „socialişti” pentru a nu avea copii „proletari” – „Fii dârz şi luptă Nicolae (Labiş)” nu mai exista de mult.

La psihologie nu conteaza cuvintele parintelui ci mesajul din spatele lor.

Că toti copiii sunt facuti din dragoste si sunt iubiti, suna la fel cum spunea un preot ortodox acum cateva zile la otv: „in manastirile ortodoxe este exclus ca preotii sa faca vraji, sex sau alte alea; ar afla imediat episcopul, apoi mitropolitul local, care ar comunica preafericitului de la Bucuresti iar ăsta l-ar da afara pe calugarul/preotul pacatos”. Tot asa si cu medicii, e exclus sa pretinda vreo unul atentii necuventie de sute de euro, l-ar da imediat afara tartorul şef. Si uite asa cu logica asta albim totul.

 
Scuze madam, credeam ca esti si tu o mamica socialista ramasa frustrata dupa ziua de 8 martie.

Cat despre dat si oferit e simplu. Oferi cand simti ceva pentru altcineva, nu neaparat din recunostiinta (care trebuie bine cantarita). Recunostiinta au si cainii care primesc apa cu paine in lant (doar cainele are inteligenta emotionala a unui copil de 3 ani si manifesta automat recunostiinta fara a sta sa reflecteze daca intr-adevar merita efortul).

Daca nu oferi o floare sau altceva mamei, prietenei, sau invers, inseamna ca asa simti tu ca persoana in cauza nu merita si iti respecti sentimentele tale, nu dorintele sau frustrarile altuia. Numai in tari ca Romania se mentin relatii de complezenta iar oamenii isi asuma false vinovăţii, false datorii, false sentimente, false obligatii. Copiii se exclud, ei sunt totdeauna o datorie, indiferent daca au venit pe lume din dragoste sau fara dragoste. Dar tocmai cand au venit pe lume aiurea, ei sunt perceputi ca o falsa datorie si prin urmare au „datoria” sa ofere flori mamei. Ba inca unii copii raman pana la batranete cu nostalgia ca nu au oferit destule flori mamei-partener (sa-i numim copii batrani). 
Un barbat ar trebui sa se intrebe: „De ce stau cu o femeie pentru care nu simt nici o dorinta de ai oferi ceva” nu sa aibe mustrari de constiinta ca nu i-a oferit nimic. Tot ce facem e in acord cu sentimentul din noi. Nu ai sentiment, nu stai cu cineva, ca sa nu ajungi in situatia de a regreta tot ce oferi sau nu oferi. La fel si cu parintii, daca simti ca nu ai nimic sa le oferi e vina lor.

 
Dezgustător! De ce aşteptaţi voi flori de la copii? Chiar si de la copii de 2 ani? De ce nu le oferiţi voi flori, că doar copiii sunt flori nu voi! Aveţi impresia ca sunteti binefacatorii lor eterni pentru ca ia-ţi adus pe lume?
Putina maturizare nu strica, regresia nu e utila numanui.

Am avut o profa in liceu care la 50 de ani a regresat la varsta de 5 anişori, se tragea de codiţe imaginare şi sărea intr-un picior. Bag sama, o fi asteptat si ea multe flori la viata ei…A sfarsit la balamuc.

Induioşător ce să spun! Intr-adevar, sarbatoarea de 8 martie si-a pierdut farmecul de alta data, de cand mamaia Elena Ceausescu nu mai e sa dea tonu general la oferirea de flori!

Acum mi-a picat fisa de ce vreti voi flori de la copiii mici. Pentru ca voi nu le oferiti jucaria dorita (sau poate le-o oferiti intr-un final dar cereti un fel de recunostiinta si obedienta pentru asta, ca de la nobilul care ofera o paine peizanului mort de foame). Credeti că un mic cult al personalităţii parintelui in familie vă va feri de un par (meritat) dupa ceafa la batranete. Trebuie sa fi tare naiv sa crezi asa ceva. In fine, succes in cultul personalitatii, dar nu uitati ce a patit ceaşcă!

La urma urmei tot niste copii sunteti si voi care nu va-ti primit jucaria dorita la timpul ei + recunoasterea parentala, motiv pentru care suspinati acum dupa atentii si ofrande de la copiii proprii. Ca doar pentru asta ia-ti si facut, din dragoste pentru…sine!

Concluzia ar fi asta: „aristocratii agreseaza indirect, furand munca iobagilor de pe plantatia numita Romania”. Iobagii nu au ce fura pentru a se despagubi si atunci fura si ei ce au la indemana, „viata copiilor lor”. Copiii se razbuna si le dau la moaca, nu aristocratilor in stil Robin Hood ci tot…iobagilor. protv-ul e pe aproape, îi filmeaza si asa apar stirile de la ora 5. Doamne cat imi place sa filozofez…. spiteful.gif . Sper ca bat campii, ca si filozofii. Ca daca am, atunci o sa intre iobagii in Imparatia Cerurilor, cand o iesi camila bogatilor inapoi prin urechile acului. doh.gif

 
Exista o mica mare diferenta pe care o vad eu cu ajutorul matricii scenariului lui Steiner.

Si anume, ca aristocratii dau putine injonctiuni copiilor lor (si usoare, cu antidot) impreuna cu multe permisiuni din Copilul lor liber-natural (ca doar de aceea sunt aristocrati, pentru ca au Copilul din ei liber, adaptat pozitiv, la libera alegere).

Iobagii (nu mai folosesc cuvantul alalalt ca poate ma reclama cineva la ambasada rusa pentru plagiat), ca descendenti ai sclavilor, dau si ei copiilor lor din Copilul lor putine permisiuni si multe injoncţiuni, grele şi fară antidot. Iata care ar fi zestrea data de iobagi copiilor lor (poruncile parentale):
1.”Nu exista”, 2.”Nu trai” (cu versiunea „sinucide-te”), 3.”Nu creste”, 4.”Nu te bucura”, 5.”Nu gandi”, 6.”Inebuneste”, 7.Nu te apăra”, 8. „Nu fi important”, 9.”Nu fi copil” (adica nu avea sentimente si nu dori), 10.”Nu apartine”, 11.”nu fi tu insuţi”,12. „nu reuşi”, 13.”nu (face)”, 14.”nu fi apropiat”, 15. „nu fi bine (sanatos)”, 16. „nu simţi”.

Cu asemenea porunci (cartofi fierbinti in palme), adunate si cumulate in multe generatii, nu e de mirare ca urmasii iobagilor dau reprezentatii dure la stirile de la ora cinci.

Cercetatorii AT sustin ca responsabilitatea insusirii „injonctiunilor” parentale revine copilului si nu parintelui care le da, pe logica „e problema ta, nu a mea”. 

E posibil ca aceste injonctiuni sa fi fost date la origine de stapan sclavului pentru al paraliza in lanturi pentru totdeauna, pe el si copiii lui. Ceea ce eu sustin e ca stapanul nu da aceste injonctiuni copilului lui, tocmai pentru ca e constient (are glagorie mai multa ca altfel ar fi si el iobag pe plantatie) de efectul devastator care i-l pot avea.

Din familiile de iobagi, scapa putini copii fara alcoolism, consum de droguri, pastile psihiatrice, care nu recurg la sinucidere ori nu inebunesc. Stim cu totii ce e la sate.

Ca si cum ai zice, „nu pot cunoaste pomul dupa rod”. Adica nu poti cunoaste parintele dupa copiii lui. 

Sau cum spun unii parinti „minunati”: „Nu sti pe cine cresti, daca la urma iti da in cap sau iti este recunoscator!” (recunoscator neconditionat pentru „dragostea” conditionata grin.gif , o atitudine de mult bun simt)

Ma indoiesc ca un aristocrat chiar si mediocru, da fiului sau fiicei sale 12 injonctiuni fara antidot. Scripturi hamartice, grele-grele de tot vezi mai rar la boieri.
„la inceput m-am bucurat putin ca a plecat” – Te-ai bucurat, oare de ce?

Ai preferat sa te mentii in solitudine. E firesc sa simti lipsa cuiva de a carui plecare te-ai bucurat in fond? 

„sunt o persoana retrasa si emotiva si nici prea sociabila nu sunt” – nu esti de acord cu ceea ce vor oamenii de la tine? Sau nu sti ce sa le oferi, sau cum sa le oferi? 

„dar ea e mama mea si nimic nu o putea inlocui” – depinde cat de mult ti-a permis sa cresti, de la o anumita varsta copilul care a crescut mare se poate desprinde de la sine de mama pentru ca are mijloacele de a se apara singur, de a obtine singur ceea ce are nevoie. Tu ai aceste mijloace? Ce iti doresti sa obtii si nu reusesti?

In adolescenta tanarul se trezeste brusc ca are nevoie si de altceva decat de mancare şi somn. E momentul cand se confrunta brusc cu viata. Daca se vede lipsit de mijloace in aceasta confruntare, poate intra in panica, depresie. Parintele ARE DATORIA MORALA de ai oferi aceste mijloace. Ele nu sunt in primul rand de ordin material. Am enumerat la alta postare care sunt mijloacele prin care omul isi atinge obiectivele in viata. Aceste mijloace sunt tot ce poate primi mai pretios un copil de la parinte. Daca nu le-a primit, îi revine sarcina sa le afle singur şi să şi le construiasca, pas cu pas.

 
In ce constă o terapie psihică

Scopul oricărei forme de psihoterapie este de a clădi starea eului de Adult, astfel încât clientul care vine în terapie să ajungă în final un adult integrat. Un Adult parazitat de un Parinte paranoic şi de un Copil adaptat negativ generează un adult parţial integrat (scandalagiu, alcoolic, leneş, sau hiperperfecţionist, hiperprotectiv, etc.). De asemenea scopul unei terapii este de a elimina contaminarile dinspre Parinte si Copil si de a le inlocui cu princii sanatoase de viata (care vin doar de la un parinte cu sentimente autentice, crescut la randul lui de un parinte cu sentimente autentice). Asta e perioada de introspectie, de autoanaliza cu ajutorul terapeutului, de constientizare a ce a fost bun si ce a daunat din invatarurile parentale si mai exact din ceea ce a trait clientul in familie, pentru ca vorbele conteaza mai putin, conteaza intelesul lor ascuns. De aceea pe perioada unei terapii psihice, terapeutul devine un fel de parinte de imprumut pentru pacient. Un parinte care trebuie sa isi castige legitimitatea de rol de parinte in fata clientului, cu alte cuvinte sa fie mai puternic decat parintii din mintea clientului. Terapeutul ca parinte substitutor, da noi directive, noi permisiuni, iar clientul ia noi decizii, diferite fata de cele pe care le-a luat in copilarie. Pana noile decizii sunt bine inregistrare in inconstientul clientului, Copilul acestuia are nevoie de Protectie din partea terapeutului pentru a nu fi pedepsit de Parinte. Orice abatere de la script este prompt sancţionată iar Copilul din pacient trăieşte cu teama inconştientă de pedeapsă motiv pentru care refuză să renunţe la Părintele din minte. Sau se poate lupta cu el si mai intens decat pana atunci. Terapeutul stie ca o scoatere rapida din script a unui individ are consecinte dezastruoase (posibil psihoza). De aceea terapeutul se imprieteneste, castiga mai intai increderea Copilului din pacient, invers decat a facut Parintele din mintea sa care l-a sedus si l-a amagit (cu referire la parintele biologic care in loc sa castige increderea copilului, l-a sedus cu o bomboana pentru a face ce vrea el, nu ce a dorit copilul). Din aceste motive, o terapie poate dura 1-2 ani sau mai mult, perioada in care clientul poate recădea in script, poate avea momente de panica, iar terapeutul trebuie sa fie dispus in a accepta sa fie sunat in momentele critice, ba chiar trebuie sa-si avertizeze clientul referitor la aceste aspecte si sa-i permita sa-l sune. Face parte din protocolul terapeutic al protectiei oferite de terapeut clientului sau.

–––––––––––

asta se intelege prin terapie in AT

 

Injoncţiunea „Nu aparţine” dată in alte forme decat cele descrise in manualele de analiza tranzactionala:

Părinţii spun copilului urmatoarele fraze: „Bunicii tăi sunt mizerabili, tu trebuie să pleci din casa asta” – dar chiar părinţii înşişi nu pleacă vreodată. „Satul, oraşul ăsta sunt mizerabile, tu trebuie să pleci departe de aici, noi vom rămâne aici să ne sacrificăm pentru tine” (?) – dar chiar părinţii înşişi nu pleacă niciodată din respectiva localitate. „Ţara asta e mizerabilă, cine e deştept a emigrat de mult de aici” – dar chiar părinţii înşişi nu vor emigra niciodată. Mesajul către inconştientul copilului este: „nu te simţi bine unde te afli, nu aparţii aici, nu aparţine”. Copilul poate deveni distant faţă de oamenii şi localitatea unde s-a născut. Poate dezvolta complexe de superioritate. In realitate mesajul parental catre copil este „Nu ne aparţii”, este un mesaj pe care l-au primit la randul lor părinţii sau şi l-au auto indus datorita unor complexe de inferioritate din copilărie, sentimente de inadecvare proiectate in toţi ceilalţi (casa familiala, localitatea de baştină, ţara natala, uneori chiar si fata de profesia si locul de munca alese liber). Unii devin insuportabili in locul in care simt ca nu apartin, altii se vor muta ca ţiganul din loc in loc fără sa se simte bine nici unde, pentru ca „porunca” parentala „nu aparţine” nu se sterge odata cu mutatul daca „emigrarea” nu se face intr-un loc (ţară) unde exista cat mai multi oameni „liberi”, fără porunci parentale de genul „nu apartine” sau „nu te simti bine aici”. Porunca „nu apartine” are ca si consecinta, permanenta nostalgie dupa locuri indepartate, si poate degenera in dromomanie.

Ori cum o da, un copil neiubit tot in defavoarea sa va alege in viata. Ori devine agresiv ca parintii lui – agresor (scenariul parental) ori cauta sa ofere afectiune nelimitata – victima credula (contrascenariul parental). Ambele scenarii presupun trairea dupa o formula, ca o marioneta. Faci ceva, ca sa compensezi altceva (iubirea care nu ai trait-o si care nu sti ce e). 

Copiii neiubiti nu stiu definitia iubirii nici in teorie nici in practica. Pot fi mintiti, sunt creduli, au gandire naiva, se asteapa sa le fie copiii clona personala, sa faca in viata tot ce nu au realizat ei, si astel îi nenorocesc, iar lantul nu se mai termina (exista 4 moduri de a rupe lantul, terapie, sinucidere, consum de substante, nebunie – le vedem non stop in jurul nostru, modurile in care anumte „familii” isi incheie evolutia pentru totdeauna).

Cine a trait dragoste in familie nu are nevoie de afectiune nelimitata. Dimpotriva, este capabil sa ofere afectiune fara sa primeasca.

 

Cum care dragoste?Vrei sa spui ca oamenii care au avut copilarii nefericite,nu pot oferi si primi dragoste?

Nu, nu pot oferi. Maicamea a fost un copil nefericit, cu tata alcoolic agresor. Cand eram la liceu, imi spunea „daca tu faci ce spun eu, atunci eu voi mai trai odata viata prin tine”. Sau imi spunea odata pe la 10 ani „tu esti tot ce am mai scump pe lume” iar in alta zi „tu esti piatra de moara legata de gatul meu” dupa ce se certa cu taicamiu. Parintii mei amandoi au fost saraci, copii nefericiti si neiubiti de parinti. Insa nu i-a deranjat ca nu au primit dragoste ci faptul ca nu au primit nimic in plan material (asta ce inseamna? negustoria pe primul plan, sentimentele la urma). 

Credeti ca eu mi-am putut citi parintii sau interpreta familia? Da de unde, ioc. Am avut noroc sa ma ajute cineva.
Azi zambesc cand bunicu de 84 de ani tuna si fulgera impotriva politicienilor dar nu-si aduce aminte cum isi batea sotia sau si-a pierdut banii la caritas din lacomie. Pe el nu se vede deloc. Din cauza asta e mereu frustrat.

QUOTE (deliah @ Apr 16 2008, 10:43 PM) *
cata logica in stergerea postarilor! Absolut mirific! good.gif

Nu ai asimilat corect bucata de psihoterapie. Perfectioneaza autoanaliza.

Sunt n cazuri de copii din familii dezorganizate, sau abuzati,care au crescut ca vai de capul lor, si au reusit sa se ridice foarte sus in viata.

Cand se vor ridica mai sus, atunci vor cadea mai rau. Daca nu ei, atunci copiii lor, dar de cazut vor cadea sigur, scriptul sta la panda si asteapta generatia care are calcaiul lui ahile.

Asa imi zicea taicamiu care nu stie el prea multe: „Uite copiii lu` cutare, alcoolic, toata ziua-i bate si-i trimite in padure dupa lemne, lemnele le vinde si bea el banii la urma. Sa vezi cum o sa iasa copii buni din ei, i-a batut si i-a pus la munca de mici”. 

Eu îi raspund: „Ce fel de oameni vor ajunge, ce e in sufletul lor? Au fost tratati ca niste obiecte. Cum isi vor educa copiii? Sau cum isi vor trata partenerul?”. 
„Ba, lasa sa vezi, ca vor ajunge sus de tot. Au spus ca pleaca din sat si nu se mai intorc”. Tot de la taicamiu am primit educatia „du-te si fa meseria aia ca daca nu curge pica”. Asa ca nu ma mir de ce admira asemenea oameni. Ba e si tare comic, e foarte revoltat ca medicii sau politaii nu-si fac datoria. 
„Pai cum vrei sa si-o faca daca s-au dus acolo pentru ca daca nu curge pica”? 

Nu mai pricepe el multe la 63 de ani daca nu a priceput la 20. Adica nu a avut cine sa-l invete cum se gandeste. Tot asa si voi, cat sunteti tineri cascati ochii in dreapta si in stanga la cei care gandesc real nu fantastic.

QUOTE (deliah @ Apr 16 2008, 09:43 PM) *
aici m-am referit clar la viata cu tot ce implica : cariera,dragoste,copii,etc

Care dragoste?

 
Iubirea tine de structura ta interna si de modul in care ai fost iubit de parinti. 

Copiii facuti din sex vor face sex (in 99,9% din cazuri, indiferent ca sunt barbati sau femei), copiii facuti din dragoste vor cauta dragostea si vor face dragoste.

 

Ca sa sti de ce pleaca dragostea, trebuie sa sti de ce vine si ce e

Ce e îndrăgostirea?

Îndrăgostirea e cel mai inconştient şi plăcut mod („program”) de a juca un rol. Protagoniştii? Doi roboţei, unul pe nume Adam, celalalt Eva. 

Scopul acestui „program”? Sa-i facă pe cei doi roboţei sa se suporte o perioada cat mai lunga de timp pana cand noul roboţel, micul Adam sau mica Eva e capabil(a) sa-şi facă la randul sau rolul pe scena vieţii. 

Rolul lui Adam: eliminarea prin competiţie a celorlalţi „adami” pentru ca numai genele sale sa supravieţuiasca.

Rolul Evei: eliminarea celorlalte „eve” mai puţin frumoase pentru ca numai ea sa recepteze genele celui mai „frumos” si „puternic” Adam. 

Adam doreşte sa rămână singur cu toate evele.
Eva doreşte să dispară din jurul Adamului ei (cel mai „frumos” şi „puternic”) orice alta „evă” care ar putea sa-i facă concurenţă. 

In final cei doi actori urmăresc în a se reduce la cuplul primordial, Adam&Eva. 

Pe langa actorii principali (prinţii) mai sunt destui actori secundari (broscoii) care joaca fals rolurile de indrăgostiţi, culegand ce se nimereşte şi procreînd din pur instinct sau dorinţă narcisistă.

Daca interpretarea acestor roluri-programe se face prea fidel, îndrăgostirea poate sfârşi cat se poate de prost (gelozia patologică, crimă). O alta interpretare eronată e ca parintele sa se astepte ca partenerul sa-i ofere in loc de copil, clona personala. 
Îndrăgostirea e una, iubirea e altceva.

 

Ti-am aratat cu cuvintele tale ca ai probleme cu logica iar gramatica nu te ajuta in logica.

Hai sa-ti dau alt exemplu. Profesorii din satul meu (caci la ei faceam aluzie) nu numai ca nu au stiut sa isi educe proprii copii (desi cunosc bine gramatica) dar copiii lor sunt incapabili sa aiba un serviciu stabil sau familie stabila, unul e de multi ani internat la spitalul de cronici in psihiatrie (pentrucă maicasa, profesoara, l-a vrut geniu iar copilul a vrut sa fie el insusi, taicasu, medic psihiatru nu-l mai recunosti de multi ani dintre pacienti ). 
Iar copiii oamenilor cu mai putina scoala, carora nu li s-a predat gramatica si acasa, sunt mai echilibrati emotional si au viata stabila. Iaca-ta ca asa zisii intelectuali, profesorii din mediul rural, nu sunt de fapt invatatori, sau educatori, ci niste agresori care nu se pot confrunta cu adultii ci doar cu copiii. Primii pe care i-au nenorocit au fost copiii lor, datorita educatiei compulsive, datorita dorintei de valorizare prin copil, ca si cand acesta ar fi un obiect. Macar manelistii se valorizeaza prin merţane, dar dascalii cum nu au bani de merţane dar au educaţie de manelist o dau rau in bara cu copiii lor.

Altceva vrei sa spui tu. Tu vrei sa spui ceva de genul „bun, mujicii nu se iubesc pe sine sau copiii lor. Dar tu te iubesti pe sine si le respecti conditia lor asa cum sunt ei?” Recunosc ca aici mai am de lucrat. Mea culpa.

 

OK, in 3 daca de ma multe nu ai rabdare blum.gif 

1.Divort total de parinti (in sensul de a nu-i iubi, de a nu-i urî şi de a-i ierta, agresivitatea lor e automata, impotriva tuturor nu tintita asupra copiilor lor, ei in primul rand se urasc pe sine); e necesar sa sti modurile de manifestare subtila a agresivitatii si modul de iubire canibalica care nu e iubire.
2. Reconstructia stimei de sine (sa faci ceva concret pt tine), stalpul 1
3. Reconstructia vietii personale (stalpii 2,3,4) i-am descris la alte postari (cea cu familia patologica)

O mostra de iubire canibalica (mama care isi iubeste copilul pentru ea, nu pentru copil) spune copilului: „daca tu ai reusi sa faci in viata ce doresc eu, atunci as simti ca mai traiesc odata viata prin tine. Baietii agresivi cu femeile, cei alcoolici, au avut o asemenea mama, asteptarile ei i-au demonizat.

Anxiosul e o fosta victima care a ales sa se urasca pe sine (sentimentele de neadecvare).

Rolul structurii genetice
Un rol mare are structura psihica a individullui (determinata genetic). Povestea cu căţelul de mai sus, mi-a adus aminte de un exemplu f bun.

Exista căţei care atunci cand stapanii lor se cearta, incep sa zburde printre ei si sa latre (semn ca acei catei au fost agresati de stapani si sunt fericit ca acestia vor sa se anihileze reciproc). Si sunt catei care raman rezervati, fac ochii mari, priversc cu mirare si ingrijorare comportamentul stapinilor, sunt cateii cu inteligenta emotionala mare, care judeca inainte de a musca si nu au nevoie sa defuleze agresivitatea.

Idem la puii de om. Daca sunteti parinti, va certati ca dracii intre voi si copiii vostrii zburda printre voi, urland de fericire, inseamna ca o sa dati de dracu cu ei mai tarziu, si copiii cu ei insisi. Deja sunt contaminati, nu mai e loc unde sa adune, si simt nevoia cu orice prilej sa defuleze. In momentul ala ei sunt fericiti pentru ca parintii lor îl lasa in pace pe moment si cauta sa se anihilileze intre ei, si nu pe copii. Acesti copii care se bucura de scandalul parintilor vor fi agresori teribili in familia lor mai tarziu. Au inteligenta emotionala scazuta care functioneaza doar pe principiul vaselor comunicante.

La tine naivitatea nu exclude logica in gandire? Un om care da corect restul nu e neaparat un om corect.

Ce parere ai de fraza asta: „unii au atata incredere in sine incat o distrug pe a celorlalti” in special cadrele militare sau din politie, se numeste asta incredere in sine sau infatuare, sfidare, agresivitate mascata in autosuficienta vis-a-vis de insuficienta tuturor raportata la sine? 

E o emisiune pe National TV, „Consilier de urgenta” cu parinti care nu mai pot iesi din starea eului de Parinte paranoic. O alta versiune de „curat murdar”. Poti invata acolo cum sa relationezi cu acesti oameni, dar nu de ce sunt ei asa, sau cum au ajuns in halul ala. 
Chiar aseara m-am uitat la emisiunea asta, era un catel care il privea pe tatal dezaxat cu niste ochisori mari, mirati si speriati. Si mi-am zis, uite frate, daca si un caine sufera contra transfer, da`poi un copil mic. 

Concluzia e sa citesti niste carti, ca sa vezi niste mostre de gandire obiectiva (martiana). Asa macar sa ai idee de modul in care invata sa gandeasca in familie copiii iubiti de parintii care se iubesc pe sine. Parntii care se urasc pe sine, au gandirea blocata si transmit mai departe blocajele de gandire (vezi uniformizarea in speudodebilitate mintala a copiilor din orfelinatele romanesti, nu degeaba au insistat occidentalii pe langa statul român sa le desfiinteze).

QUOTE (gabone77 @ Apr 16 2008, 11:04 AM) *
astept pareri de la iosafat sa imi spuna ce sanse are pustiul sa dezvolte anxietate pe masura ce creste mare:http://www.youtube.com/watch?v=PfIaVxGQvxw  

ms iosafat!

Depinde si ce spune, nu cunosc portugeja. Multi negri din ghetourile USA isi mascheaza agresivitatea in spatele armelor. Vad ca astia canta hip hop, care e tocmai transmiterea scriptului de infractor, nu degeaba la noi cei din formatiile hip hop dau periodic pe la puscarie. Cand spui „nu fii hot” de fapt indemni omul sa fie hot. Si ei o fac, inclusiv prin exemplul personal.

Am oferit niste informatii, nu am spus ca eu sunt boier elitist si restul mujici, am spus ca halul in care mujicii din mediul rural isi nenorocesc copiii e incomparabil mai grav cu ce anume fac boierii din inalta societate cu ai lor plozi. Daca ai opinii ca nu ar fi asa, argumenteaza-le, daca nu ai nici o pinie la opinia mea, revin-o dupa ce te mai documentezi.

QUOTE (hernandez @ Apr 15 2008, 09:54 PM) *
Iosafat e de fapt cel mai bolnav utilizator care intra in sectiunea asta de forum

Aici ai nimerit-o, provin la origine dintr-un sat de mujici, unde din 3 case 2 sunt pustii,nu datorita emigrarii, ci datorita auto eiliminarii premature prin alcoolism si agresiune. Satul meu e unic in Romania, psihologi din toata lumea au sosit sa-i studiele localnicii bizari. In rest, Romania e o tara de elite, din pacate victime ale mujicilor clasei conducatoare, adusa in frunte de comunisti. E bine asa?

Personalitatea dominată de starea eului de Parinte

Este cel mai toxic tip de personalitate, intâlnită la paranoizi, schizofrenicii paranoici, obsesionali, ipohondri, persecutori, schizoizi, toti acestia nefiind o companie placuta (sunt cei care discuta de pe pozitia eu sunt OK tu nu esti OK, pozitia paranoicului). 

Paranoia reprezintă o reacţie oarbă de apărare generalizată a unui individ care nu poate evalua corect pericolele din mediul social. Cauza este educatia familiala (a fost criticat si agresat pana i-au sarit capacele) cu sau fara deficit de inteligenta emoţională. 

Ca nivel social, nu avanseaza prea mult tocmai datorita comportamentului insuportabil. Din randul lor se recruteaza micii functionari care taie si spanzura, profesorii batuti de elevi dar si „nefericiţii” care scapă ţigara din gura in pat dandu-si foc sau cei calcati de masina pentru ca nu au fost atenti, fiind preocupati sa asculte vocea critica din minte a Parintelui paranoic. (vocea asta exista, la inceput in gand, inconstient, apoi cu voce tare, am vazut cu totii oameni vorbind singuri, Parintele critica copilul cu voce tare – autoagresiune la maxim, sau care au halucinatii auditive – creierul cedeaza)

Cei dominati de Parintele paranoic nu manifesta respect pentru sentimentele celorlalti pentru ca nu sunt interesati sau capabili sa le descifreze (nu sunt constienti nici de ale lor).

Structura de personalitate viciata de Parinte se poate observa de mic copil (sunt acei copii care mereu critica si normeaza pe ceilalti copii „uite, asa trebuie sa faci”). 

Greselile gramaticale, de vorbire, defectele fizice, statutul social sau material sunt temele favorite abordate de personalitatile dominate de starea eului de Parinte paranoic atunci cand relationeaza.

Anumite conjuncturi politico-sociale pot aduce in fruntea unei tari indivizi dominati de Parintele paranoic. Exemple: orinduirile sclavagiste, feudale, comunismul, nazismul, toti dictatorii cu sau fara scoala. 

Cel care se simte permanent criticat (de vocea parentala) va critica mereu pe altiii pentru a-i aduce pe toţi la aceasi stare de inferioritate/inadecvare in care se simte. Ca raspuns primeste inapoi critici si respingere. 

Cunostiintele acumulate in toate domeniile nu schimba cu nimic contaminarile parentale ale individului. Dimpotriva, multi schizofreni au diplome universitare si au fost olimpici la porunca parintelui.

 

Multi excroci cunosc slabiciunea naivilor mai suspiciosi de se inchina la diplome si nu pregeta sa-si schimbe statutul din ierbolog in medic atestat dar tot ierbolog ramane la fel cum un psihiatru sa zicem nu mai prescrie pastile alopate ci homeopate pentru ca de fapt psihiatria pentru el era vax din start.

QUOTE (alirox @ Sep 25 2007, 09:00 PM) *
Ceea ce e deranjant este faptul ca majoritatea aparatelor scio de la noi din tara sunt luate sub aripa protectoare a unei firme ce comercializeaza suplimente nutritive in consecinta tratamentul este universal valabil.Toti cunoscutii mei au primit acelasi tratament care este foarte scump pentru o suferinta comuna.De exemplu daca i-a diagnosticat cu anxietate sau depresie au primit Noni sau Rodiolin si acest lucru s-a intaplat in multe orase.Nu se poate sa dai acelasi tratament tuturor.Poate aparatul este bun dar cei care te investigheaza cu el lasa mult de dorit.Nu cred ca suntem pregatiti sa utilizam astfel de aparate.

Noni sau Rodiolin era la moda in 2006, multi nevrotici au dat bani grei pe siropurile alea. Presupun ca acum au scos alte siropuri ca doar prostia nu trece cu nimic.

QUOTE (samsara @ Sep 25 2007, 09:22 PM) *
Fratele meu mai mic, de la 2 ani tot se imbolnavea, i-au ciuruit curul pana acum 2 ani. Luna de luna numai injectii, antibiotice, febra, etc etc. Au zis ca are bronsita asmatiforma si nu pot sa ii faca nimic. A ajuns in cele din urma la un astfel de centru din Timi. A fost diagnosticat cu alergie la cateva produse. A urmat excluderea casetora din alimentatie, tratament homeopat si din cand in cand il pun la un fel de aparat din asta cu senzori. Ei bine spre surprinderea ta nu mai are nici pe naiba. Daca 8 ani a fost ciuruit de injectii si era racit luna de luna, de vreo 2 ani e sanatos tun. Mai cugeta.

Unii copii alergici cand racesc fac spasme bronsice (se sufoca, trag greu aer in piept, au raluri bronsice si bronhofonie). Mai tarziu, la pubertate, cand se intensifica activitatea glandelor endocrine, corpul e invadat de mai multa adrenalina si noradrenalina si raspunde mai bine la acesti hormoni (creste numarul de receptori celulari din peretel bronhiilor pentru acesti hormoni secretati de medulosuprarenala) astfel ca mai ales la baieti alergia si spasmele bronsice dispar brusc fara nici un tratament (femeile au o vulnerabilitate pulmonara si bronsica mai mare ca barbatii, la gripa ele fac suprainfectie bacteriana mai grava). Faptul ca se fac tot felul de tratamente de desensibilizare alergica in aceasta perioada aduc convingerea ca aceste tratamente vindeca bolnavul, dar e o iluzie. Faptul ca vindecarea survine totdeauna la 14-15 ani e o dovada ca vindecarea o produce organismul singur prin maturatia anumitor organe si sisteme. 

Unii medici spun ca alergia si spasmele bronsice sunt pe baza subiectiva (psihogena), copilul e sufocat de grija excesiva a unor parinti hiperprotectori care-i limiteaza mult activitatea. 
De aceea unii copii alergici la varsta de 10-11 ani s-au vindecat brusc de alergie la 15 ani iar la 18-25 au dezvoltat tulburari neurovegetative (anxietate, palpitatii, insomnie, atacuri de panica). Aceleasi substante care anuleaza spasmele bronsice si anume hormonii de stres adrenalina si noradrenalina, produc palpitatii, anxietate si atacuri de panica. Deci e o legatura certa intre disparitia alergiei si inlocuirea ei cu tulburari neurovegetative.

QUOTE (allegra @ Apr 1 2008, 05:54 PM) *
a durat vreo 40 de minute… m-a intrebat daca am avut operatii, daca sunt alergica (ulterior nu a mentionat absolut nimic despre alergii la ceva),si inca cateva generalitati, nu-mi amintesc exact. apoi a inceput sa-mi spuna cam ce as avea, ce ar trebui sa fac pt ca sa imi fie mai bine, dupa care mi-a prescris un tratament cu medicamentele bine-cunoscute. normal ca puteam sa nu comand, ca doar nu te obliga, dar chiar sunt curioasa daca functioneaza… grin.gif

Inainte sa mergi la biorezonatori nu ai fost si pe la babe ghicitoare care dau in carti? Daca ai fost nu ai remarcat nici o asemanare intre biorezonatori si respectivele babe?

QUOTE (Sh0guN @ Apr 3 2008, 05:32 PM) *
Problema este ca unii oameni nu cred in asa ceva si acest negativism nu o sa-i insanatoseasca.Trebuie sa fi deschis catre aceste medicini alternative care tot apar pe piata.

Asa e, reflexoterapia nu mai tine, lumea s-a plictisit, trebuie scos ceva nou. Balta e plinda de broscoi creduli.

QUOTE (Sh0guN @ Apr 3 2008, 05:32 PM) *
Acuma vreo 2 saptamani si-a deschis si mama in Sibiu o clinica care se ocupa de biorezonanta sineurofeedback(nu are nici o legatura cu biorzonanta)

Neurofeedback? Cred ca neurofeedback-ul nu mai apare niciodata la prosti, oricat noni si rhodiolin ar bea.

 agresorii au oferit niste dovezi de „dragoste” si atentie victimei asa cum au invatat in familie. Si victima e fericita ca a primit atentia care a cautat-o in acelasi mod cum o primea in familie.

Unii invata in familie sa bata, altii invata sa caute bataia. Toti sunt fericiti cand primesc strokurile cu care erau deja familiarizati.

 

Drogatii sunt copii cu putine permisiuni parentale iar drogurile le ofera o alternativa la o lume imaginara plina de permisiuni, asa ca si lumea jocurilor violente pe PC. In lumile acelea simt ei ca au permisiunea de a trai. Atat îi ajuta inteligenta emotioanala care o au. 

Consumul de substante e una din modalitatile de implinire a scripturilor tragice alaturi de nebunie si sinucidere. 

Iubirea, intelegerea si compasiunea familiei sau a societatii i-ar putea recupera dar tocmai lipsa acestora i-a trimis spre droguri. Cum arata puscariasii la noi si cum arata in USA. Care e rata de recidiva la noi si care la ei.
Cel putin 80% din oameni traiesc in minciuna de sine, mai mult sau mai putin. Adica nevroza.
Daca oamenii ar fi constienti de monstrul din ei si de suferinta care o vor provoca copiilor lor, 80% nu ar mai face copii. Dar asta e, lumea e un compromis. Daca parintele greseste va suferi copilul lui si copiii copiilor lui pana i se va stinge neamul, in puscarie, la balamuc, in canal, etc.

QUOTE (joannahart @ Apr 13 2008, 09:33 PM) *
Te-ai coborat la fel de jos pe cat imi imaginam ca poti. In ceea ce priveste „argumentele” plauzibile am avut dreptate. Nu discutam ce cauta acesti acesti musulmani in Germania si nici in latura xenofobiei nu vreau sa intru.

Ba, daca vrei sa imi demonstrezi ca musulmanii sunt mai albi ca germanii, dar au venit in Germania, asta imi miroase a ipocrizie, dar ipocrizia e una din calitatile nevroticilor, iar minciuna de sine e fundamentul sufletului lor.

Cand se vor duce germanii cu milioanele de foame la musulmani sa munceasca mai discutam.

QUOTE (joannahart @ Apr 13 2008, 09:20 PM) *
Sa iti spun de ce desfintez „reteta” ta si mi se pare epuizata……In societatea occidentala sunt foarte multe cazuri de boli psihosomatice care presupui tu ca provin din aceste ” nerespectari ” ale deciziilor copiilor….minorilor, ma rog…..

Sigur, totul e hazard si genetic. Inclusiv bunastarea occidentalilor e inexplicabila la fel cum nenorocirea musulmanilor din Irak si alte tari e tot de neexplicat. Inclusiv psihologia e un moft si nu poate explica nimic.

Nebunia apare doar la oamenii naivi, lipsiti de gandire obiectiva.

Oricum vad ca nu ai nici un fel de cunostiinte de psihologie, iti place doar ca contrazici si sa aperi nevroza mioritica. Vei culege roadele corespunzatoare.

Daca sti tu reteta vietii fara cusur ia pune-o aici pe forum si iti zidim tie o biserica…..Nu ar fi mai practic?

Cu placare. Uite reteta. 

Faceti familie si copii din dragoste pentru partener si daca sunteti iubit de partener, pentru ca si un copil mai slab la minte va pricepe tot ce vine din dragoste, pentru ca parintele va vrea putine lucuri de la el daca i-l iubeste, va voi sa traiasca, sa se bucure, sa fie sanatos si fericit respectandu-i totdeauna deciziile si alegerile personale daca nu-i pun viata in pericol. Dar nici nu se pune problema ca un copil iubit si inteles sa faca alegeri care i-ar pune viata in pericol.

Exista si exceptii, cazuri grave de retard sau chiar tulburari psihice genetice, dar alea se manifesta de timpuriu. Cand schizofrenia apare la 18 ani, avem de a face cu familie in care exista ura nu iubire, si dorinta de valorizare prin celalalt. 

Sunt medici psihiatrii la care cand vin pacientii stau relaxati pe spatarul scaunului si fumeaza agale, uneori mai zambesc si batjocoritor, ei nu au citit analiza tranzactionala dar gandesc in sinea lor despre familia pacientului „pai daca va bateti joc de voi si va agresati, cum dracu vreti sa nu inebuniti?” Dar nu le spune nimic la inconstienti, le da pastilele, si la revedere, ne vedem data viitoare. 

Ca sa-ti pui mintea cu inconstientul, trebuie sa fi platit bine si sa sti meserie, nu psihiatrie.

 

Ce e fiecare membru in familiile fara sentiment (scriptul de proxenet-excroc, prostituata)

1.Pentru sotul fara sentiment copilul va fi o garanţie că-i rămâne <<prostituata neplătită – sotia>> în casă şi nu voi fi nevoit să dea banii la prostituate. Trei copii e un numar mai sigur decat unul singur sau doi (Columbeanu isi propusese nasterea celui de al doilea inainte de botezul primului nascut).

2.Pentru baiat, mama fara sentiment e „târfa rămasă nerecompensată” vesnic nemultumita de tariful incasat de la fiul ei sau pentru ca baiatul a ales alta „tarfa”, pe sotia sa, care chiar daca nu e obligatoriu tarfa, i-a furat „clientul” (asta e soacra posesiva, poama acra pentru nora)

3.Tatal pentru baiat e „cel care poate totul, stie totul” iar baiatul e „cel care nu poate nimic, nu stie nimic”.

4.Pentru fiică, tatăl e patronul ei, proxenetul camuflat in parinte, de aceea e nervos ca fiica „târfă” vrea sa intre singura pe piaţă cand se duce la discoteca lăsându-l pe tatăl proxenet acasa singur si frustrat, fara nici un profit.

5.Mama e pentru fata, „femeia care poate totul, cinstita si fidela” iar fiica e „tarfa care nu e buna de nimic”.

Daca fiica ajunge prostituata se va disculpa: „de ce sa muncesc, mama mi-a dat cu ce sa traiesc, iar tatal mi-a dat cale libera”.
Daca fiul ajunge un ratat alcoolic, se va disculpa: „tatal meu a fost rau si nu mi-a dat nimic sa-mi fie mai usor in viata”. Daca se va „descurca”, nu va fi prin munca cinstita ci probabil din calitatea de traficant de carne vie sau hot. Altii refuza elegant viata de infractor si se instaleaza pentru totdeauna la azilul de nebuni sau la o mânăstire.

Asa se transmit din generatie in generatie meseriile (scripturile) de infractori, excroci, prostituate, cu permisiunile parentale de rigoare de la tata la fiica si de la mama la fiu, cu instructiunile adecvate de la mama la fiica si de la tata la fiu. Dragostea neconditionala a copiilor pentru parinti e catalizatorul si motivatia acestora de a-si autoditruge viata conform cu programarea parentala negativa.

In cazurile mai blande, virginele tomnatice sau cu retalii instabile sunt fetele „casatorite” cu taţii lor (sau cu un frate mai mare ce tine loc de imagine paterna). Barbatii care au conflicte cu femeia de langa ei, idem (sunt „insurati” cu mama lor). Prin „casatorie” cu mama/tata inteleg relationare nepotrivite, fie de agresiune, fie cu proiectii sexuale mama – fiu, fiu – mama, etc. In final, la bilant, i se spune fiului/fiicei „ai fost ocupat sa-ti despagubesti mama/tata nu sa-ti multumesti sotia/sotul”. Cand esti workoholic si muncesti din greu fara sa petreci prea mult timp cu familia, sau dimpotriva stai la crasma non stop neglijandu-ti familia, motivatia e aceasi, iti „multumesti” parintii (indeplinesti poruncile lor parentale, scriptul). Numai ca nimeni din cei implicati nu realizeaza asta. 
Cum iti poti da seama ca ai fost un copil neiubit, facut din sex (din placere), un accident biologic sau un rezultat al dorintei egoiste a unei femei de a avea un copil cu orice pret, cu sau fara tata, langa un sot alcoolic, iresponsabil sau agresor, etc. Simplu, nu mai vrei sa ai copii, sau urasti copiii, bucuria lor de a se juca, in general urasti femeia si copilul pentru ca te urasti pe tine si mama ta, o proiectie inconstienta. 

Femeia care a procreat din instinct langa un sot pe care nu-l iubeste si care o agreseaza uraste si ea copiii in majoritatea cazurilor.

Toti acestia care urasc copiii nu sunt constienti de asta, sau de motivele urii, chiar se arata revoltati sa li se spuna ca urasc copiii. Insa, nu vorbele parintelui sunt importante ci faptele si mesajul ascuns din spatele vorbelor. Sunt putini aceea care isi pot camufla inconstientul si nu multa vreme. Trebuie doar sa-i provoci si afli adevarul daca nu esti naiv. 
Tu ce crezi, cand intr-o familie apare un schizo, parintii si fratii au vreo contributie sau e doar e mana hazardului?

Cunosc o familie, care a avut doi copii schizofreni, in asa hal ca s-au curatat. Tata lor, vazad ca i-a dat D-zeu o asa mare pedeapsa, a cladit o biserica de unul singur. Evident, omul se comporta ca un negru din africa care aduce o ofranda pentru imbunarea zeului ca la anul sa-i dea recolta mai buna. Cine are sinapse multe, a priceput ce am vrut sa zic, cine nu, sa ia repede lopata si sa zideasca o biserca, ca mania Domnului va sa vie peste el.

 

Dependenţa emotionala

Puiul de maimuţă are „nevoie” sa dezvolte dependenta emotionala de mama sa pentru a se mentine agatat de pieptul acesteia in timp ce e purtat prin varful copacilor in jungla, dparte de gura leului. Fara dependenta emotionala, puiul si-ar da drumul jos pierzand protectia mamei. Asadar dependenta emotionala ajuta puiul sa supravietuiasca. Ea nu mai este de nici un folos adultului, totusi in tulburarile de dezvoltare emotionala, dependenta ocupa un loc de frunte. „Boala ta este dependenta” i se spune pacientului. Dependenta de cine? Aceasta poate lua o forma frumoasa, matura, sub forma de dragoste si recunostiinta fata de parintii care au sentimente autentice, sau dimpotriva o forma de disperare atunci cand acestia au distrus increderea in sine a copilului punandu-l in situatia de a ramane dependent material de parinti si implicit emotional de frica pierderii mijloacelor de existenta. 

Inteligenţa emoţională (IE) sau (EQ)

Inteligenţa emoţională (forta mintii constiente) reprezintă capacitatea individului de a-şi gestiona propriile emoţii în cele trei stari ale eului (Parinte, Adult, Copil) în corelaţie cu emoţiile/nevoile afective ale celorlalţi (si functie de starile eului celorlalti) astfel încat să obţină rezultatele maxime din cele posibile pe care şi le-a propus.

Inteligenta emotionala este direct proportionala cu increderea in sine. Cu cat poti intrepreta sentimentele si dorintele celorlalti mai corect cu atat obtii rezultate mai bune iar increderea in sine creste. Daca un individ cu incredere in sine mare este neaparat deosebit de inteligent emotional ramane de discutat.

O inteligenţă emoţională scăzută are ca rezultat poluarea propriului inconştient cu dorinţele inconştiente ale celor din jur. IE reprezintă scutul în calea programării spre autodistrugere a individului. Cu alte cuvinte, cu cat ai un EQ (coeficientul de inteligenta emotionala) mai mare, cu atat cei din jur vor reusi mai greu sa te deturneze de pe drumul tau. Influenta unui individ cu EQ mare asupra celor din jur este doar pozitiva sau deloc (se abtine de la a-si exprima anumite opinii daca individul constientizează că astfel incalca libertatea de alegere a celuilalt sau i-ar leza increderea in sine).

Cum se manifestă un individ cu IE scăzută? La extreme. Retragere socială, abandonul de sine sau ca un „extrovert” periculos, cu sânge fierbinte, gata oricand să înjungie pe oricine e de altă părere.

O inteligenta emotională scăzută are ca si consecinta contaminarea starii eului de Adult dinspre Parinte (miraje) sau dinspre Copil (iluzii) ori dinspre ambele. Contaminarile dinspre Parinte numite miraje parentale (amagirile parentale din programarea printilor – broscoi) sunt „vocile din minte” iar in decompensarea schizofrenica ele se manifesta ca halucinatii auditive (bolnavul aude voci critice sau care rad de el, aceste voci fiind vocea parintelui biologic critic sau batjocoritor). Contaminarile Adultului dinspre Copil numite si iluzii apar sub forma de imagini (ceea ce isi doreste sau i-l sperie pe copil). Acestea in decompensarea schizofrenica devin halucinatiile vizuale. Halucinatiile devin posibile datorita ruperii mecanismelor de inhibitie a viselor, practic sunt vise in stare de veghe (nebunia e un vis lung iar visul e o nebunie scurta). 

Intr-o familie fara iubire, copilul cu inteligenta emotionala cea mai scazuta (cel mai slab, cel mai sensibil) decompenseaza psihiatric. Dar ce inseamna copilul cu inteligenta emotionala cea mai scazuta? Este copilul care la randul lui nu poate iubi, ci doar dezvolta forme de atasament posesiv, egoist. Asadar nu doar lipsa de iubire parentala l-a imbolnavit pe copilul mai slab ci si incapacitatea acestuia de a oferi iubire neconditionata celor care l-au ranit. Divortul emotional de parinti (ruperea oricaror dependente emotionale) combinata cu intelegerea si capacitatea de a ierta duc la vindecare.

 

Parca mai sus ai spus asta
„Consilierea psihologica, nu aia de la tarabele cu zarzavat, n-o poate face oricine, ai nevoie de minim 200 de ore de dezvoltare personala sau de un masterat.”

Asadar 200 de ore la un masterat te ajuta in dezvoltarea personala la fel ca 200 de ore de terapie individuala platita bine cu un om competent?

 

Ce e fiecare membru in familiile fara sentiment (scriptul de proxenet-excroc, prostituata)

1.Pentru sotul fara sentiment copilul va fi o garanţie că-i rămâne <<prostituata neplătită – sotia>> în casă şi nu voi fi nevoit să dea banii la prostituate. Trei copii e un numar mai sigur decat unul singur sau doi (Columbeanu isi propusese nasterea celui de al doilea inainte de botezul primului nascut).

2.Pentru baiat, mama fara sentiment e „târfa rămasă nerecompensată” vesnic nemultumita de tariful incasat de la fiul ei sau pentru ca baiatul a ales alta „tarfa”, pe sotia sa, care chiar daca nu e obligatoriu tarfa, i-a furat „clientul” (asta e soacra posesiva, poama acra pentru nora)

3.Tatal pentru baiat e „cel care poate totul, stie totul” iar baiatul e „cel care nu poate nimic, nu stie nimic”.

4.Pentru fiică, tatăl e patronul ei, proxenetul camuflat in parinte, de aceea e nervos ca fiica „târfă” vrea sa intre singura pe piaţă cand se duce la discoteca lăsându-l pe tatăl proxenet acasa singur si frustrat, fara nici un profit.

5.Mama e pentru fata, „femeia care poate totul, cinstita si fidela” iar fiica e „tarfa care nu e buna de nimic”.

Daca fiica ajunge prostituata se va disculpa: „de ce sa muncesc, mama mi-a dat cu ce sa traiesc, iar tatal mi-a dat cale libera”.
Daca fiul ajunge un ratat alcoolic, se va disculpa: „tatal meu a fost rau si nu mi-a dat nimic sa-mi fie mai usor in viata”. Daca se va „descurca”, nu va fi prin munca cinstita ci probabil din calitatea de traficant de carne vie sau hot. Altii refuza elegant viata de infractor si se instaleaza pentru totdeauna la azilul de nebuni sau la o mânăstire.

Asa se transmit din generatie in generatie meseriile (scripturile) de infractori, excroci, prostituate, cu permisiunile parentale de rigoare de la tata la fiica si de la mama la fiu, cu instructiunile adecvate de la mama la fiica si de la tata la fiu. Dragostea neconditionala a copiilor pentru parinti e catalizatorul si motivatia acestora de a-si autoditruge viata conform cu programarea parentala negativa.

In cazurile mai blande, virginele tomnatice sau cu retalii instabile sunt fetele „casatorite” cu taţii lor (sau cu un frate mai mare ce tine loc de imagine paterna). Barbatii care au conflicte cu femeia de langa ei, idem (sunt „insurati” cu mama lor). Prin „casatorie” cu mama/tata inteleg relationare nepotrivite, fie de agresiune, fie cu proiectii sexuale mama – fiu, fiu – mama, etc. In final, la bilant, i se spune fiului/fiicei „ai fost ocupat sa-ti despagubesti mama/tata nu sa-ti multumesti sotia/sotul”. Cand esti workoholic si muncesti din greu fara sa petreci prea mult timp cu familia, sau dimpotriva stai la crasma non stop neglijandu-ti familia, motivatia e aceasi, iti „multumesti” parintii (indeplinesti poruncile lor parentale, scriptul). Numai ca nimeni din cei implicati nu realizeaza asta.

 

Daca iti plac jocurile si vrei sa sti cum sa le joci non stop, citeste cartea Jocurile Adultilor de Eric Berne. 

Triunghiul Dramatic (un rezumat facut mai demult de userul Anya2007)

Stephen Karpman a conceput o diagrama simpla, dar elocventa, pentru analiza jocurilor, numita Triunghi Dramatic 

El sugereaza ca atunci cand oamenii joaca jocuri, ei intra intr-unul dintre cele trei roluri din script: Persecutor, Salvator si Victima.
Persecutorul este cineva care ii pozitioneaza pe ceilalti mai jos si ii minimalizeaza. Persecutorul ii vede pe ceilalti inferiori si non-OK.
Salvatorul, deasemenea ii vede pe ceilalti inferiori si non-OK. Dar Salvatorul raspunde oferind ajutor dintr-o pozitie de superioritate. Crede ca: „Trebuie sa ii ajut pe ceilalti deoarece nu sunt destul de buni ca sa se ajute singuri”.
Victima se simte inferioara si non-OK. Uneori Victima cauta Persecutorul ca sa il puna in pozitia de inferioritate si sa il trateze rau. Sau Victima poate sa fie in cautarea unui Salvator care isi va oferi ajutorul si va confirma credinta Victimei: „Nu pot face fata de unul singur”.
Fiecare rol din Triunghiul Dramatic implica o desconsiderare. Atat Persecutorul cat si Salvatorul ii desconsidera pe ceilalti. Persecutorul desconsidera valoarea si demnitatea celorlalti. Persecutorii extremisti pot desconsidera drepturile la viata si sanatate fizica ale celorlalti. Salvatorul desconsidera capacitatea celorlalti de a gandi pentru ei si de a actiona in functie de propria initiativa.
Victima se desconsidera singura. Daca cauta un Persecutor, accepta desconsiderarea acestuia si se vede ca o persoana care merita sa fie respinsa si minimalizata. Victima care cauta un Salvator, crede ca are nevoie de ajutorul Salvatorului pentru a gandi bine, pentru a actiona si a lua decizii.


Comutarea din Salvator in Victima

Prototipul acestui joc este „Incerc doar sa te ajut” . Acest titlu poate fi folosit pentru orice joc in care cineva incepe prin a oferi „ajutor” din pozitia de Salvator, apoi schimba si trece in Victima cand persoana pe care o „ajuta”, fie respinge ajutorul, isi vede de ale sale si intra oricum intr-o incurcatura, fie semnaleaza ca ajutorul oferit nu a fost suficient. Asa zisul „sfatuitor” colecteaza atunci beneficiul negativ, care consta in timbre de inadecvare.

Comutarea din Salvator in Persecutor

Uite cat de mult imi dau osteneala incepe ca si Incerc doar sa te ajut, cu „sfatuitorul” in rol de Salvator. Dar in momentul comutarii, Salvatorul devine un Persecutor care acuza si nu o Victima nefericita.

Consilierea psihologica e una, psihoterapia e altceva. In catastrofele aviatice sunt trimisi psihologi sa consilieze rudele victimelor. Sa-i mangaie pe crestet, sa-i bata cu mana pe umar, ca de la suflet la suflet.

Daca vrei sa vezi asa in mare ce e psihoterapia, citeste Ce spui dupa buna ziua de Eric Berne.

Vulturii isi fac singuri propria terapie, e posibil pentru ei intrucat „acvila non capit muscam”. Da mustele au nevoie de terapie individuala dupa ce au fost traumatizate de zborul agresiv al vulturului dupa porumbei. 

Povestea Miţei, agresor psihic schizoid

Exista persoane care stau langa agresori fara sa pateasca mare lucru, in special barbati foarte echilibrati emotional (a se citi intelepti). NU LE PASA de jocurile agresorului, le descifreaza in timp util si-i spun impaciuitor acestuia „fi calma mai Miţo”, dar Miţa nici vorba, se da de ceasul morţi sa-l viruseze pe soţul ei. Ba la final de viata s-a schizofrenizat singura, a tot dat cu mingea in perete (in nepasarea sotului) si i-a tot venit mingea peste cap (sau cartoful fierbinte). Mingea aia sau cartoful ei fierbinte cuprindea porunci grele de la tatal ei (nu exista, nu gandi, inebuneste). Asadar privirea i s-a tulburat la Miţa, trebuia sa-i repeţi fraza de 3 ori sa priceapa odata, se trezea la 2 noaptea si nu mai putea dormi, privea in gol da trufas (ceva de genul, „las ca gasesc eu pana la urma metoda sa-ti distrug sufletul”). Umbla la 80 de ani cu toate cheile la brau intreband de chei si hotii care i-au furat mancarea din beci si din casa. De-a lungul vietii a stat cu poarta incuiata la drum izolata de vecini ca si curca intre lemne speriata de uliu. Da l-a agresat oribil pe sot si si-a zvantat fiicele vitrege cu bataia (fiicele sotului din prima lui casatorie). La fiul ei i-a plasat acelasi porunci parentale, iar el avand aceasi structura ca si ea a fost receptiv, le-a inregistrat in inconstient dar nu s-a autoagresat cu ele ci s-a dus si s-a facut profesor unde a ciugulit 40 de ani din sufletul multor copilasi, numindu-i „pleava, gunoaie, nulitati” si multe altele. Nu se pensioneaza de frica ca pierde proximmitatea cu victimele si va trebui sa tina singur in mana cartoful fierbinte de la Miţa, mama lui. Asta e singul caz care l-am vazut de victima agresata si ramasa intreaga la minte, fara sa inebuneasca, fara sa consume alcool.

Asemenea oameni nu pot fi iubiti, deci nu poti spune ca stai cu ei din iubire. Nu recomand nimanui maratonul asta. La final nu se stie ce culegi.
Ramane de vazut daca am avut dreptate total in postarea asta sau partial asa cum au constatat altii.

 

Zeci si zeci de pagini scrise pe forum de mine nu se refera la medicatia psihiatrica. Medicatia e utila in combinatie cu psihoterapia tintita. 
Cat despre disperare, asta apare doar la victime, ele trebuie sa apeleze la tratament si psihoterapie si sa se separe de mediul familial contaminat. 

Cine cauta raspunsuri sa descarce materialul atasat, prin amalgamul ala sunt multe raspunsuri date de multi useri dar pana nu le va traduce un psihoterapeut felul in care au relationat in familie, motivatiile si multe altele nu o sa aiba efect. Au citit multi Ce spui dupa buna ziua de Berne da putini s-au putut autoanaliza pentru ca asa e omul, nu se poate vedea pe el, de aceea trebuie apelat la psihoterapeut psiholog si tratament psihiatric in paralel.

 

Gandirea schizoida se invata in familie, copiii schizofrenilor sau schizoizilor au mari probleme in a interpreta corect realitatea sociala, emotionala chiar daca nu sunt psihotici. 
Schizoidul victima, face schizofrenie mai repede, in copilarie sau adolescenta.
Schizoidul agresor adult, cu job, se schizofrenizeaza mai tarziu, dupa 40 de ani. Se tine tare de pilonul 1 al vietii, jobul, asta il mentine pe linia de plutire, plus agresarea celor din familie. Evident, cu timpul posibil sa joace toti la aceasi masa jocul „cartofului fierbinte”.

Consilierea nu presupune terapie (schimbarea scenariului nesanatos de viata), te poate consilia si vecinul si cred ca mai eficient, plus ca e gratis.

Daca si cine isi doreste terapie, parerea mea e ca poate gasi doar in Bucuresti pe cineva competent si asta cu mult noroc.

terapia in provincie doh.gif (in orasul meu mai exact)

Un medic femeie neuropsihiatru infantil (la propriu si la figurat) care a divortat de nspe ori si consiliaza babele la menopauza. Vine clientul, ea il asculta apoi il intraba: „Te-ai nascut natural, sau ai fost extras cu forcepsu?”. Daca clientul raspunde „am fost extras cu forcepsul”, ea il anunta imediat „de aici ti se trage”. Sau daca clientul raspunde ca a fost nascut natural, ea continua elucubratiile „ai fost hranit natural la sân?S-a alimentat sanatos maicata?” Mai departe nu mai stiu ce intreaba dar m-am amuzat copios cand mi s-a povestit. 

Mai sunt si alti terapeuti care tac, fumeaza si asteapta pana clientul isi termina de insirat patimile, apoi îi scrie reteta si pa. Astia sunt aia inteligenti, stiu ca sunt ignoranti dar nu se dau in vileag. 

Alti psihiatri de adulti stiu sa puna alt gen de intrebari care au raspunsul in ele „nu-i asa ca ai gol de idei?” sau „nu-i asa ca iti auzi gandurile?” (eram in amfiteatru cand a fost adusa o fata deja diagnosticata cu schizofrenie iar medicul psihiatru care intre timp a facut si psihologia voia sa o puna in situatia de a-şi recunoaste public diagnosticul ca sa se simta el util in fata noastra). Eu l-as fi intrebat”nu-i asa ca esti prost?” (dar trebuia sa fi stiut atunci ce stiu acum si ce nici el nu stia totusi ignoranta nu scuza lipsa bunului simt). Acest medic, fiul unui mare psiholog de la noi din oras s-a mutat la Bucuresti si e psihoterapeut, il gasiti listat pe http://www.psihoterapie.org

Mai e o gasca de tineri psihiatri si psihologi care au participat la grupuri de terapie cu acelasi individ de la care am prins si eu cate ceva (desi recunosc ca pe urma m-au mai „iluminat” inca vreo 2-3 persoane), asta a fost prin `98. N-a mai auzit nimeni de numele lor sau de faptele lor de arme.

 

Cata logica! doh.gif 

Eu zic altceva, vedeti voi o femeie gen Dana Savuica ( sau Romanita, sau Elena Udrea) in asemenea posturi? Eu vad doar femei naive, fara busola in viata (busola fiind respectul si dragostea de sine traita in familie, ceea ce userul Epilog spune ca nu a trait).

Copiii neiubiti sunt victime sigure in viata. Isi cauta si isi gasesc mereu parteneri cu script asemanator dar pe pozitie complementara (agresor versus victima sau viceversa).

Din analiza tranzactionala, care s-a nascut in Statele Unite. Ati vazut, cand un cetatean american fie el negru, musulman comite o infractiune pe teritoriul altui stat, e scos bazma curata pentru ca statul american e un fel de parinte caruia îi pasa de copiii lui ori ce prostie ar face (face parte din cultura lor oare? sau se iubesc mai mult intre ei incepand din familie?), deasemenea considera ca destui copii americani au murit pentru destui copii tembeli din Europa in doua razboaie mondiale ca sa fie pedepsiti copiii americani pentru o infractiune comisa in Europa (respecta-te pe tine si vei fi respectat, ceea ce europenii nu au prea facut iar cei cu gandire naiva nu sesizeaza). 

Pentru statul român un infractor român recidivist nu exista, fie ca e incarcerat in ţara natala ori in alta, pentru stat e un damnat irecuperabil si trebuie sa dispara. Exact cum o mama spunea despre fiul ei violator „sa fie omorat pentru ca ne-a dezonorat pe noi parintii” – asadar noi, in cultura noastra nu tinem la copiii nostri ci la onoarea noastra, la ego-ul nostru. Prin urmare, meritam cu varf si indesat tot ceea ce am trait sub comunisti sau altii dar eu cred ca mai mult rau decat si-au facut romanii lor insile nu le-a facut nimeni, de aceea comunismul la noi a fost mai odios ca la altii (unguri de exemplu). Dar am spus la alt post, fiti atenti, ca securistii aia educati din varf se poarta mult mai bine cu copiii lor decat se poarta victimele securistilor cu copiii lor.

Analiza tranzactionala s-a nascut din dorinta de a explica ororile celui de al doilea razboi mondial si ce se afla in mintea celor care l-au provocat dar si pentru a ajuta soldatii sa se recupereze mai rapid din traumele razboiului. Un om care intelege, poate sa se vindece. Deasemenea au si americanii monstrii lor, nu asa multi ca noi, dar au si ei destui, si acestia au constituit o motivatie de studiu. Cand vedem masacrele din scolile americane, sa ne gandim ce ar fi la noi daca armele ar fi la liber ca in USA, avand in vedere ca societatea noastra e bazata pe ura si agresiune ca mod de relationare in n moduri asa cum am aratat in postarea asta.

Sentimente şi atitudini comportamentale parazite

Inteligenţa emoţională scăzută din partea copilului combinată cu lipsa iubirii parentale (lipsa înţelegeri şi acceptarii necondiţionate a parintelui pentru copil) generează urmatoarele sentimente parazite (non autentice) la copii si la viitorii adulti, sentimente si atitudini comportamentale care formează scenariul de viaţă (script, blestemul parental, set de principii si programe inconstiente care se executa de la sine pe toata durata vieţii):

– complexe de inferioritate, inadecvare familiala si sociala. Apar in urma criticilor si reprosurilor facute in scop de afirmare a superioritatii parintelui asupra copilului (te-am facut ca să am în faţa cui mă da mare). E normal si firesc ca parintele sa fie superior copilului dar nu e normal sa afişeze asta in scop ostentativ de umilire

– invidia si dorinta de a imita indivizii invidiati datorita sentimentului de inferioritate sociala. Poate degenera in mitomanie, in simdromul de falsa identitate.

– lacomia si compulsia de a achizitiona lucruri doar pentru afisare publica, nu pentru placere sau utilitate personala. Poate degenera in cleptomanie.

– proiectii afective sau sexuale care produc diferentieri sau conditionari intre copii (mama care isi „iubeste” mai mult fiul decat fiica pentru ca e baiat, tatal care isi iubeste mai mult fiica decat fiul pentru ca e fata). Au la origine complexe de inferioritate ale parintelui fata de propriul sex. Aceste proiectii sunt transmise familial in mod inconstient din generatie in generatie. O alta proiectie e naivul care are nevoia sa perceapa un parinte de imprumut in orice om amabil. Acestia sunt credulii victimele excrocilor care se afiseaza la inceput in piele de oaie (de parinte amabil) ca la urma sa schimbe foaia (majoritatea agresorilor intra sa joace in triunghiul dramei camuflati in salvatori ca la urma sa comute pe rol de agresor). Sunt si false victime care intra in triunghi sa ceara ajutorul salvatorului real ca la urma sa comute in agresor – nu e bine ce spui tu, esti nul (au invatat aceste jocuri in familie de mici si sunt dependenti de ele ca de heorina). Toti acestia, victimele credule, agresorii vicleni, sunt copii neiubiti care fie sunt perversi cu ei insisi fie cu altii, unii lupi, alti oi naive. Ei nu pot discerne negrul de alb pentru ca le lipsesc sentimentele autentice fata de orice.

– dorinta de a fi excentric, de a iesi in evidenta doar pentru ca atunci cand ai fost mic parintele nu te-a apreciat pozitiv (tinerii organizati in grupuri anarhiste care manifesta violent in fata unor parinti de imprumut doar pentru ca acasa nu le-a auzit nimeni dorintele)

– orientarea spre beneficiu imediat si satisfacerea trebuintelor fizice sau de dependenta emotionala (relatie pentru a nu fi singur, pentru sex, pentru bani sau pentru simplul fapt ca ambii parteneri se percep ca inadecvati si de neacceptat de oricine altcineva, sau din dorinta de a invidia si a imita impreuna cuplurile bazate pe sentimente autentice „daca altii se inmultesc de ce sa nu ne inmultim si noi iar apoi legam copiii cu lantul sau îi ţinem in cuşcă”)

– centrarea pe sine, inconstienta faţă de propriile emoţii şi ale celor din jur. Preocuparea excesiva fata de trup cu ignorarea sentimentelor personale sau ale celorlalti (parintele care se preocupa de defectele fizice ale copilului creindu-i acestuia complexe de inferioritate dar nu acorda nici o atentie dorintelor sau emotiilor copilului; au la baza dorinta egoista a paritelui de a se despagubi de orice imperfectiune personala prin perfectiunea pe care o pretinde de la copil

– sentimentul falselor datorii. Pentru ca nu a trait in familie pe propria piele simtul datoriei parintelui fata de copil (ci doar a implinit asteptarile egoiste ale parintelui), viitorul adult nu va sti in viata sa-si motiveze actiunile si datoria fata de sine sau altii in functie de propriile sentimente (fac asta pentru ca ma iubesc pe mine nu pentru a ma face remarcat, sau pentru a fi laudat, sau imi fac datoria in firma nu pentru ca il ling in fund pe sef ci pentru ca imi pasa de familiile celorlalti angajati). 

– lipsa simtului critic, de autoevaluare personala, specific adultului (muncesc peste program doar sa imi spuna seful cat sunt de harnic). Sunt copiii care nu au fost apreciati in nici un fel de parinti, copiii ignorati.

Coordonatele vietii umane (stâlpii sănătăţii psihice)

1.Activitatea (locul de munca, in acord cu aptitudinile si alegerile personale). Este locul unde dăm energie psihică, emoţională şi fizică.
2.Relatia din sentiment autentic (cu partenerul, copiii)
3.Viata sociala (cercul de prieteni, altii decat cei de la servici)
4.Viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, singur, in spatiul tau privat, in timpul tau privat), ea nu se poate suprapune cu punctul 1, fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau ma delectez făcând bani).

Din ultimele trei coordonate primim energie, endorfinele psihice, daca exista sentimentele adecvate, pozitive. Ele nu pot fi obtinute cu forta, ci prin alegerile care le facem la inceput de relatie, prietenie, hobby, etc.

Un agresor interzice ultimele 3 coordonate din viata victimei si limiteaza sau deturneaza prima coordonata, activitatea, profesia, totul in scopul de a devaloriza si a face victima dependenta de el. Femeile din mediul rural sunt alegerile ideale pentru agresorii vicleni care se tem permanent de singuratate.

Cele 4 mijloace prin care un om isi atinge un obiectiv in viata:

1. Increderea in sine, stima de sine, sentimentul valorii de sine (este bine conturat la copiii acceptati si intelesi neconditionat de parinti). 
2. Simtul rdatoriei fata de propria persoana, fata de familie, fata de sociatate/comunitate. Se invata in familie dupa cum si-a facut datoria parintele fata de copil. I-a oferit jucaria care nu a avut-o el cand era mic, i-a cumparat hainele care i-au lipsit lui, l-a dat la facultatea pe care nu a putut-o el face, simtul datoriei va fi grav distorsionat.
3. Comunicarea, modul in care comunici cu ceilalti pentru a-ti atinge un obiectiv.
4. Sentimentele, cu rol de busola, care te orienteaza si te motiveaza spre un anume obiectiv

Aceste 4 mijloace sunt cvasiabsente la copiii neiubiţi. In momentul in care copiii sunt fortati sa accepte deciziile si alegerile parintelui in ce priveste viata sa personala, copilul poate deveni un monstru de egoism, impunand si el altora propriile decizii si gusturi. De sentimente in alegeri nici nu mai poate fi vorba ci numai de disperarea satisfacerii trebuintelor primare, obtinerii beneficiului din orice. Viitorul adult a invatat in familie sa faca troc cu sentimentele. Nerespectand-si propriile sentimente sau ale celorlalti, asumandu-şi false datorii, este normal să apară depresia. Oamenii cu false sentimente fata de sine si ceilalti, vor alege cai mincinoase in viata, pentru ca le lipseste busola.

Situatii care aduc cu sine false datorii, obligaţii:

– relatie din interes

– copii făcuţi din instinct (deabia astept sa creasca mare ca sa faca ce spun eu „copilul marioneta”) 

– job unde nu ai aptitudini şi încredere în sine pentru a-l face

– prietenii si relatii de pe pozitia eu nu sunt ok tu nu esti ok (sunt cei care isi crapa capetele la betie, pentru ca atunci inconstientul e descatusat iar pozitia de falsa prietenie devine insuportabila)

Aceste 8 puncte, 4+4, reprezinta un sistem solid, prezent in viata tuturor oamenilor fericiti, sistem invatat de mic din familie prin exemplul personal al parintilor fata de copii.

Căile de defulare a agresivităţii 

Un copil agresat in familie poate alege mai multe cai pentru a se despagubi pentru agresiunea suferita in familie

  • Agresivitate asupra celorlalti. Sunt persoanele care produc in familie si societate majoritatea bolnavilor psihici. Copilul este victima care isi iubeste cel mai mult agresorul, daca acesta se numeste mama, tata. Atat timp cat agresorul gaseste victime receptive la agresiunea sa, se mentine pe linia de plutire (jocul cartofului fierbinte). Agresorul a fost si el candva o victima, dar risca oricand sa redevina victima daca pierde proximitatea cu victimele din prezent (sotia, copiii).
  • Autoagresiunea. Este calea care duce la autoeliminare. Intr-o familie in care parintii sunt agresori psihici, copilul mai slab va decompensa psihiatric, pentru ca se va autoagresa emotional in aceleasi mod in care a fost agresat de parinti (sunt prost, sunt urat, nu sunt bun de nimic). Agresorii creaza inconstient situatii in care copiii lor sa sufere esecuri tocmai pentru a le putea reprosa mai tarziu ca nu sunt buni de nimic. Asteptarile parintelui vis-a-vis de copil sunt forma cea mai vicleana si subtila de agresiune parentala. Daca copilul are esec in a indeplini aceste asteptari se va autoagresa spunandu-si: „nu sunt in stare sa fac nimic” uitand ca acele asteptari nu au fost alegerile sale iar datoria parintelui e sa respecte alegerile copilului si sa-l ghideze prin exemplu personal pentru a face alegerile corecte.

Ceea ce nu stiu multi parinti e ca alegerile corecte nu pot fi impuse cu forta copilului, el le va copia oricum pe cele ale parintelui, bune sau rele. 

  • Alege un contra scenariu, de genul scufiţa roz, bun, drăguţ si de ajutor cu toata lumea din dorinta de a evita comportamentul parintilor. E un scenariu de tuşier care duce la depresie. Ajutorul necerut e tot o agresiune.

Cineva imi spunea „mai mult decat isi blestema parintele copilul nu o face nimeni”. Inutile asadar descantecele la mama omida. 
Altcineva imi spunea „parintele spune ca vrea pentru copilul sau sa ajunga mai sus ca el, dar de fapt nu doreste asta” – si asta e adevarat in cultura noastra.

Asta e doar teorie, dar e valida. Insa pentru a da roade, ea trebuie traita in sens pozitiv (adica pe dos decat am descris aici) de cand te nasti si pana iti parasesti familia de origine, lucru care nu se intampla in familiile unde nu exista sentiment manifestat prin intelegere si acceptare neconditionata, unde toata lumea incearca sa se valorizeze prin celalalt, lucru inutil si imposibil. 

Ceea ce spera psihologii prin terapie, cel putin in occident e sa implementeze post factum in inconstientul pacientului lucrurile normale care nu le-a trait in familie de mic si sa stearga pe cele rele. Ceva mai mult decat o reeducare. Cunoscand raul, unii vor face binele. Totul e sa ai bunul simt sa nu iei raul drept bine si negrul drept alb (una din definitiile nevrozei).

 

Sentimente şi atitudini comportamentale parazite

Inteligenţa emoţională scăzută din partea copilului combinată cu lipsa iubirii parentale (lipsa înţelegeri şi acceptarii necondiţionate a parintelui pentru copil) generează urmatoarele sentimente parazite (non autentice) la copii si la viitorii adulti, sentimente si atitudini comportamentale care formează scenariul de viaţă (script, blestemul parental, set de principii si programe inconstiente care se executa de la sine pe toata durata vieţii):

– complexe de inferioritate, inadecvare familiala si sociala. Apar in urma criticilor si reprosurilor facute in scop de afirmare a superioritatii parintelui asupra copilului (te-am facut ca să am în faţa cui mă da mare). E normal si firesc ca parintele sa fie superior copilului dar nu e normal sa afişeze asta in scop ostentativ de umilire

– invidia si dorinta de a imita indivizii invidiati datorita sentimentului de inferioritate sociala. Poate degenera in mitomanie, in simdromul de falsa identitate.

– lacomia si compulsia de a achizitiona lucruri doar pentru afisare publica, nu pentru placere sau utilitate personala. Poate degenera in cleptomanie.

– proiectii afective sau sexuale care produc diferentieri sau conditionari intre copii (mama care isi „iubeste” mai mult fiul decat fiica pentru ca e baiat, tatal care isi iubeste mai mult fiica decat fiul pentru ca e fata). Au la origine complexe de inferioritate ale parintelui fata de propriul sex. Aceste proiectii sunt transmise familial in mod inconstient din generatie in generatie. O alta proiectie e naivul care are nevoia sa perceapa un parinte de imprumut in orice om amabil. Acestia sunt credulii victimele excrocilor care se afiseaza la inceput in piele de oaie (de parinte amabil) ca la urma sa schimbe foaia (majoritatea agresorilor intra sa joace in triunghiul dramei camuflati in salvatori ca la urma sa comute pe rol de agresor). Sunt si false victime care intra in triunghi sa ceara ajutorul salvatorului real ca la urma sa comute in agresor – nu e bine ce spui tu, esti nul (au invatat aceste jocuri in familie de mici si sunt dependenti de ele ca de heorina). Toti acestia, victimele credule, agresorii vicleni, sunt copii neiubiti care fie sunt perversi cu ei insisi fie cu altii, unii lupi, alti oi naive. Ei nu pot discerne negrul de alb pentru ca le lipsesc sentimentele autentice fata de orice.

– dorinta de a fi excentric, de a iesi in evidenta doar pentru ca atunci cand ai fost mic parintele nu te-a apreciat pozitiv (tinerii organizati in grupuri anarhiste care manifesta violent in fata unor parinti de imprumut doar pentru ca acasa nu le-a auzit nimeni dorintele)

– orientarea spre beneficiu imediat si satisfacerea trebuintelor fizice sau de dependenta emotionala (relatie pentru a nu fi singur, pentru sex, pentru bani sau pentru simplul fapt ca ambii parteneri se percep ca inadecvati si de neacceptat de oricine altcineva, sau din dorinta de a invidia si a imita impreuna cuplurile bazate pe sentimente autentice „daca altii se inmultesc de ce sa nu ne inmultim si noi iar apoi legam copiii cu lantul sau îi ţinem in cuşcă”)

– centrarea pe sine, inconstienta faţă de propriile emoţii şi ale celor din jur. Preocuparea excesiva fata de trup cu ignorarea sentimentelor personale sau ale celorlalti (parintele care se preocupa de defectele fizice ale copilului creindu-i acestuia complexe de inferioritate dar nu acorda nici o atentie dorintelor sau emotiilor copilului; au la baza dorinta egoista a paritelui de a se despagubi de orice imperfectiune personala prin perfectiunea pe care o pretinde de la copil

– sentimentul falselor datorii. Pentru ca nu a trait in familie pe propria piele simtul datoriei parintelui fata de copil (ci doar a implinit asteptarile egoiste ale parintelui), viitorul adult nu va sti in viata sa-si motiveze actiunile si datoria fata de sine sau altii in functie de propriile sentimente (fac asta pentru ca ma iubesc pe mine nu pentru a ma face remarcat, sau pentru a fi laudat, sau imi fac datoria in firma nu pentru ca il ling in fund pe sef ci pentru ca imi pasa de familiile celorlalti angajati). 

– lipsa simtului critic, de autoevaluare personala, specific adultului (muncesc peste program doar sa imi spuna seful cat sunt de harnic). Sunt copiii care nu au fost apreciati in nici un fel de parinti, copiii ignorati.

Coordonatele vietii umane (stâlpii sănătăţii psihice)

1.Activitatea (locul de munca, in acord cu aptitudinile si alegerile personale). Este locul unde dăm energie psihică, emoţională şi fizică.
2.Relatia din sentiment autentic (cu partenerul, copiii)
3.Viata sociala (cercul de prieteni, altii decat cei de la servici)
4.Viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, singur, in spatiul tau privat, in timpul tau privat), ea nu se poate suprapune cu punctul 1, fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau ma delectez făcând bani).

Din ultimele trei coordonate primim energie, endorfinele psihice, daca exista sentimentele adecvate, pozitive. Ele nu pot fi obtinute cu forta, ci prin alegerile care le facem la inceput de relatie, prietenie, hobby, etc.

Un agresor interzice ultimele 3 coordonate din viata victimei si limiteaza sau deturneaza prima coordonata, activitatea, profesia, totul in scopul de a devaloriza si a face victima dependenta de el. Femeile din mediul rural sunt alegerile ideale pentru agresorii vicleni care se tem permanent de singuratate.

Cele 4 mijloace prin care un om isi atinge un obiectiv in viata:

1. Increderea in sine, stima de sine, sentimentul valorii de sine (este bine conturat la copiii acceptati si intelesi neconditionat de parinti). 
2. Simtul rdatoriei fata de propria persoana, fata de familie, fata de sociatate/comunitate. Se invata in familie dupa cum si-a facut datoria parintele fata de copil. I-a oferit jucaria care nu a avut-o el cand era mic, i-a cumparat hainele care i-au lipsit lui, l-a dat la facultatea pe care nu a putut-o el face, simtul datoriei va fi grav distorsionat.
3. Comunicarea, modul in care comunici cu ceilalti pentru a-ti atinge un obiectiv.
4. Sentimentele, cu rol de busola, care te orienteaza si te motiveaza spre un anume obiectiv

Aceste 4 mijloace sunt cvasiabsente la copiii neiubiţi. In momentul in care copiii sunt fortati sa accepte deciziile si alegerile parintelui in ce priveste viata sa personala, copilul poate deveni un monstru de egoism, impunand si el altora propriile decizii si gusturi. De sentimente in alegeri nici nu mai poate fi vorba ci numai de disperarea satisfacerii trebuintelor primare, obtinerii beneficiului din orice. Viitorul adult a invatat in familie sa faca troc cu sentimentele. Nerespectand-si propriile sentimente sau ale celorlalti, asumandu-şi false datorii, este normal să apară depresia. Oamenii cu false sentimente fata de sine si ceilalti, vor alege cai mincinoase in viata, pentru ca le lipseste busola.

Situatii care aduc cu sine false datorii, obligaţii:

– relatie din interes

– copii făcuţi din instinct (deabia astept sa creasca mare ca sa faca ce spun eu „copilul marioneta”) 

– job unde nu ai aptitudini şi încredere în sine pentru a-l face

– prietenii si relatii de pe pozitia eu nu sunt ok tu nu esti ok (sunt cei care isi crapa capetele la betie, pentru ca atunci inconstientul e descatusat iar pozitia de falsa prietenie devine insuportabila)

Aceste 8 puncte, 4+4, reprezinta un sistem solid, prezent in viata tuturor oamenilor fericiti, sistem invatat de mic din familie prin exemplul personal al parintilor fata de copii.

Căile de defulare a agresivităţii 

Un copil agresat in familie poate alege mai multe cai pentru a se despagubi pentru agresiunea suferita in familie

  • Agresivitate asupra celorlalti. Sunt persoanele care produc in familie si societate majoritatea bolnavilor psihici. Copilul este victima care isi iubeste cel mai mult agresorul, daca acesta se numeste mama, tata. Atat timp cat agresorul gaseste victime receptive la agresiunea sa, se mentine pe linia de plutire (jocul cartofului fierbinte). Agresorul a fost si el candva o victima, dar risca oricand sa redevina victima daca pierde proximitatea cu victimele din prezent (sotia, copiii).
  • Autoagresiunea. Este calea care duce la autoeliminare. Intr-o familie in care parintii sunt agresori psihici, copilul mai slab va decompensa psihiatric, pentru ca se va autoagresa emotional in aceleasi mod in care a fost agresat de parinti (sunt prost, sunt urat, nu sunt bun de nimic). Agresorii creaza inconstient situatii in care copiii lor sa sufere esecuri tocmai pentru a le putea reprosa mai tarziu ca nu sunt buni de nimic. Asteptarile parintelui vis-a-vis de copil sunt forma cea mai vicleana si subtila de agresiune parentala. Daca copilul are esec in a indeplini aceste asteptari se va autoagresa spunandu-si: „nu sunt in stare sa fac nimic” uitand ca acele asteptari nu au fost alegerile sale iar datoria parintelui e sa respecte alegerile copilului si sa-l ghideze prin exemplu personal pentru a face alegerile corecte.

Ceea ce nu stiu multi parinti e ca alegerile corecte nu pot fi impuse cu forta copilului, el le va copia oricum pe cele ale parintelui, bune sau rele. 

  • Alege un contra scenariu, de genul scufiţa roz, bun, drăguţ si de ajutor cu toata lumea din dorinta de a evita comportamentul parintilor. E un scenariu de tuşier care duce la depresie. Ajutorul necerut e tot o agresiune.

Cineva imi spunea „mai mult decat isi blestema parintele copilul nu o face nimeni”. Inutile asadar descantecele la mama omida. 
Altcineva imi spunea „parintele spune ca vrea pentru copilul sau sa ajunga mai sus ca el, dar de fapt nu doreste asta” – si asta e adevarat in cultura noastra.

Asta e doar teorie, dar e valida. Insa pentru a da roade, ea trebuie traita in sens pozitiv (adica pe dos decat am descris aici) de cand te nasti si pana iti parasesti familia de origine, lucru care nu se intampla in familiile unde nu exista sentiment manifestat prin intelegere si acceptare neconditionata, unde toata lumea incearca sa se valorizeze prin celalalt, lucru inutil si imposibil. 

Ceea ce spera psihologii prin terapie, cel putin in occident e sa implementeze post factum in inconstientul pacientului lucrurile normale care nu le-a trait in familie de mic si sa stearga pe cele rele. Ceva mai mult decat o reeducare. Cunoscand raul, unii vor face binele. Totul e sa ai bunul simt sa nu iei raul drept bine si negrul drept alb (una din definitiile nevrozei). 

 

Asta se vrea o petitie catre un semizeu? doh.gif Sa fiu mai bun, sa nu ma iau de mujici, sa nu explic de ce isi tin copiii in cusca? Sa nu le arat ca politicienii pe care dau vina pentru dezastrul lor se poarta mai bine cu copiii lor? Parca erai de acord cu postarea asta

Aperi o specie pe cale de disparitie, ma asteptam sa vezi asta in stele astrologule, sau paranormalule ce oi fi tu.\

 

Da, boala psihica e un mecanism prin care specia umana elimina copiii celor ticalosi. Nu e de dorit sa ai in preajma egocentrici, nevrotici si persoane care nu pot evalua realitatea obiectiv ci prin prizma ego-ului. D-zeu sau natura, nu stiu in ce crezi tu nu face psihoterapie nimanui, doar elimina ce nu e fezabil social. Razboiul e tot un mecanism natural, Hitler pana la urma si-a tras cun glont in cap, elitele lui au fost bombardate pana le-a trecut elitismul, cei din Irak la fel fac, o terapie de grup nationala, se autoelimina, pana raman cei fezabili.

QUOTE (K0ntr0VerSy#12 @ Apr 10 2008, 11:55 PM) *
Psihedelicule, oricine nu te aproba are probleme parentale?
Repeti discursul intr-un mod absolut penibil.

Care e problema ta? Mi-ai adus o gramda de epitete pana acum, nu sunt curios sa aflu cum te facea taicatu cand erai mic. Du-te si da cu mingea in perete.

 

Cand cineva a fost agresat intens in familie de obicei alege ori sa devina un agresor pervers care agreseaza pe altii fara argumente (asa ca tine cu mintea plina de controverse) ori sa se autoagreseze asa ca alti useri care se plang aici pe forum de fobii si anxietati. 

Ti-am mai spus, du-te la babacu tau si mangaiati-va pe cap sa va clarificati relatia.

QUOTE (Ynamicul#789 @ Apr 10 2008, 11:13 PM) *
iosulfurat, TU ai fost in SUA, Canada, Australia ?
ca parca ai zice în Sânul lui Avraam, asa te exprimi, complexatule.
Un X5 turbo cu 6 cilindrii în V ti-ar mai calma maniile depresivo-dunedaiene ?

Ti-ai facut acu repede o clona sa ma agresezi? Ma simt onorat de atata atentie.

 

Daca vrei sa arunci cu noroi in clasa boiereasca de la noi ne putem muta sa discutam despre alti boieri, din tarile nordice, oare cat de mujici or fi fost aia de au cladit ce se vede in USA, Australia, Canada, asa comparativ cu ce se vede la noi acum? Am o viziune, si anume ca ce descriu eu sau tu e pe cale de disparitie si la noi. Cam in 50 de ani pe aici vor fi alte structuri umane. Totusi discutam ca sa clarificam de unde ni s-a tras. Nu stiu daca mai are sens pentru ca cei care nu au trait orori merg vertiginos inainte. Mai mult traumatizatii se indreapta spre psihologie, cei OK se indreapta spre afaceri.
Mai bine raspunde la ce te-am intrebat, de ce isi tin mujicii copiii in cusca sau legati cu lantul, de ce nu le cumpara jucaria dorita, dece vor sa fie valorizati de copiii lor impunandu-le anumite facultati ca e plina psihiatria de asemenea tineri nenorociti de mujici? Si de ce fiul lui Tiriac e prin Monte Carlo sau in alte statiuni, nu pe la psihiatri? Oare i-o fi ars si lui tacsu degetele la aragaz asa pentru buna educatie cum a patit userul erena?

Pai urinel nu a tinut sa fie filmat cum face sex oral cu nevastasa in local public? Vor si ei audienta, dar de pe pozitia dominanta nu de infractor violator sau victima ciopartita. Vor sa aibe audienta in timp ce umilesc pe altii. Dar astia sunt putini, nu generalizez la nivelul tuturor boierilor. 

Mi-a placut cum s-a dus Tiriac la tribunal sa apere onoarea fiului sau si am ramas scarbit cand am vazut o taranca cu un fiu retardat care tocmai violase si omorase o fetita iar mama lui a spus: sa fie omorat ca ne-a dezonorat pe noi parintii. Indiferent ce a facut copilul ala, parintele lui nu trebuia sa-l desfiinteze ca fiinta. Doar ticalosii se bazeaza pe salvarea crestina din partea parintelui Isus nu? Vor sanse nu condamnare vesnica inainte de moarte si judecata.

QUOTE (Laughlin @ Apr 10 2008, 10:42 PM) *
Bine, hai sa iti spun eu cum sunt similare. Violul, fizic sau psihologic, sunt echivalente. Pe ala fizic il vezi la stirile de la ora 5. Acolo nu iti arata cum un parinte cu sange albastru ii spune copilului sau:” tu ai iesit din aia a mea, asa ca ma doare in cot de parerile tale”. Si nu iti arata nici cum doamnele nevrozate, isi fac viata un calvar pe a lor si pe a nobililor lor soti si copii, cu multe generatii educate in urma, pentru ca nu li se pare ca traiesc printre suficienti nobili pe gustul lor.

Cei de care vorbesti tu nu erau nobili si aristocrati. De ce insisti?

Cum sa fie similare? Nu i-am vazut pe boieri spintecandu-se la stirile de la ora 5. Sau sa-si tina copiii in cusca sau legati cu lantul, sau sa fi violat vreo capra ori fiicele. Nici nu le cumpara jucaria si ţoalele care nu le-au avut ei cand erau mici, sau sa-i dea la facultatea care nu au putut-o ei face.

Boierii au modalitatile lor subtile de agresiune, care nu sunt asa nocive ca ale mojicilor, deaia sunt pe scara sociala mai sus, ca nu poti urca scara aia cu zyprexa in buzunar.

Nu sunt de acord ca toti românii sunt tembeli cum se poate deduce din ce spune Laughlin, cred ca cei mai recuperabili au emigrat demult. Restul se ocupa pe aici de ceaţa, nori şi vânt. Evident se ghideaza dupa astrologie si isi pun nadejdea in reincarnare ca daca s-au nascut fara minte, e greu sa o mai recupereze, la farmacie gasesti doar seroxat si zyprexa cand nu mai rezisti in elucubratii.

E prea deprimant ce descrii, parca ar fi satul meu natal nu bucurestiul unde locuiesti. Adica ce vrei sa spui, ca noi toti romanii suntem niste perversi, aia care au bani merg non stop la curve de lux iar slugile ciobanilor rurali se multumesc cu zoofilia? N-as vrea sa generalizam, avem si noi boierii nostri bine educati ca n-or fi emigrat toti in USA la nationalizare.

Gresit, echilibrul emotional il avea inainte de a avea banii, cu ala a facut banii. Doar ca si l-a mai intarit, adica si-a intarit sentimentul valorii de sine. Sunt si ei nevrozati dar se controleaza mai bine si cand sunt beţi decat unul treaz din randul celor la care m-am mai referit (aia desi bat copiii si nevestele)

QUOTE (Laughlin @ Apr 10 2008, 09:24 PM) *
Am inteles…detesti pe micii escroci.

Detest micii excroci care si-au pierdut banii la caritas iar astazi stau la tv si striga „ticalosii” catre politicienii fosti securisi care i-au jegmanit fara sa-si vada prostia si lacomia sau cinismul cu care au sperat sa aibe de 8 ori banii altora.

Nu stiu daca sa detest sau sa ma apuce scarba. Cred ca nu merita efortul de a detesta, merita doar sa-mi fie scarba de acesti mici „excroci” care nu se vad pe ei insisi.

QUOTE (Laughlin @ Apr 10 2008, 09:24 PM) *
Pe aia mari sa inteleg ca ii admiri? (agresezi si tu gratuit?) Eu personal ii detest si pe aia mici si pe aia mari. Nu vad o esentiala diferenta in caracterul murdar al unuia sau altuia. Lipsa de constiinta este aceeasi. Proasta educatie la fel. Numai ca primii au avut parte si de niste porunci parentale mai grele….ceva de genul „sa nu traiesti”

Si eu detest ambele categorii dar vad niste diferente esentiale. Vad copiii agresorilor astia de jos in postura de clienti ai psihiatrilor si vad copiii agresorilor de sus la Monte Carlo, bine sanatosi, cu masini de sute de mii de euro. E o diferenta, iar daca nu exista rai si iad, ei au castigat asa cum spunea Eminescu „caci morti sunt cei muriti ” iar „religia o fraza de dansii inventata”.

Sau, altii au si sunt bogati iar copiii lor fericiti pentru ca in vietile anterioare au fost regii Egiptului, e bine asa? Mai ramane sa ne punem frunze de banan la brau si sa dansam in extaz ca negrii din Africa care si aia pricep multe.

 

Am emis o opinie, ca omul de jos e mai ticalos ca cel care il conduce. Daca te deranjeaza opinia mea argumenteaza dar nu veni cu constelatii si chestii astrologice, sau vieti anterioare. Am mai spus ca ticalosia se transmite de la parinte la copil iar ticalosia consta in agresiune directa fizica si verbala, in centrare pe sine. Si ticalosia asta il impiedica pe omul de jos sa urce sus, sa devina si el patron peste altii cum il arde sufletu, ca deaia mojicii au facut revolutia rosie. 

Am mai spus ca cei din vf piramidei sociale, MAJORITATEA erau acolo de sute de ani. Au alta origine, nu vieti anterioare, stramosii lor erau altceva social decat ai celor de la baza piramidei. Si asta se transmite in majoritatea cazurilor, si genetic si prin exemplu personal si prin mostenire directa, dar asta nu intereseaza psihologia. Si comunistii le-au bagat in cap celor naivi ca oamenii sunt egali, nu sunt egali tocmai din cauzat asta, a stramosilor.

Unii dintre voi ati inteles altceva, de fapt inconstientul vostru virusat. E mare pacoste inconstientul…

Cunosc unul (din ala mic de jos) care din cauza ca fiicasa e urata si nu s-a mai maritat, s-a apucat sa creada in reincarnare si crede ca fiicasa a fost Cleopatra acu nu stiu cate mii de ani. Numai asa isi poate accepta fiica, care de fapt e imaginea urateniei lui.

Astrologule, noi avem aici discutii serioase, argumentate pe astrologie, paranormal si influente din astral.

QUOTE (Arcangelo @ Apr 10 2008, 07:49 PM) *
Mai…Iosafat,Dumnezeu are un simt al umorului mai…special! spiteful.gif 
Astept deja cu interes postarile tale pe tema asta…(,,cu judecata cu care judecati cu aceea veti fi judecati” -citat din cartea ta preferata!) focus.gif

Nu am judecat pe nimeni, am spus si repet inca odata, omul de jos e mai ticalos ca cel de sus care il conduce, si asta se vede in copiii lui, in nivelul lui de trai, si cu asta am incheiat. Dupa cum ne autocunoastem, dupa cum ne purtam, asa culegem. 

Am mai auzit eu români spunand ca sunt mai destepti ca nemtii pentru ca au putut sparge automatele de taxat din parcarile germane ca sa fure maruntisul din ele.

QUOTE (K0ntr0VerSy#12 @ Apr 10 2008, 07:33 PM) *
Exact. E grav?

E grav pentru ca esti un agresor fara argumente valide, nu intereseaza pe nimeni actul tau patetic de ati apara imaginile parentale negand faptele mojicilor si vorbind-mi ca un mojic.

 

Nu mi-ai raspuns de ce iei apararea mojicilor care isi fac copiii psihotici, tembeli, obsedati, etc.? Ai ajuns cumva copia parintilor tai si vrei sa te disculpi aiurea in virtual?

Retine, cel care jigneste si se autoidentifica cu imaginea altora e cel care s-a dezintegrat. Eu nu am jignit mojicii rusi si taranii romani, doar am spus ce anume fac in familia lor, tu ai venit si ai contestat, asta in psihologie inseamna nevoie inconstienta de a te disculpa pentru ca te simti ca si cei descrisi. Modul in care m-ai jignit dovedeste cum ti-a vobit tie mumata si tactu. Esti de plans.

QUOTE (otilia* @ Apr 10 2008, 07:45 PM) *
Scuze,domnu’ ca intervin…mojicii si taranii au o scanteie divina in ei,pe cand domnia voastra sigur isi are originile prin neamul maimutelor.
In alta ordine de idei,nu te exprima in privinta mea,ma identific cu cei pe care ii jignesti.

Ai toata stima mea. Te astept pe forum sa te plangi de atacuri de panica, anxietate, delir mistico-astrologic, sau pe copiii tai. 

a inteleg ca iti aperi imaginile parentale care-i reprezinta pe „saracii netoti”? 

Tu cunosti macar principiile psihismului uman? Ai ceva cunostiinte de psihologie sau vii aici sa bati campii cu nevroza ta familiala?

Nu am spus de nimeni ca e taran mojic aici pe forum, dar vad ca tot mai multi va simti jigniti si solidari. Inconstientul reactioneaza. Asta e, nu e vina mea ca unii se simt descrisi.

Esentialul e urmatorul, daca parintele are comportament aberant, copilul cu inteligenta emotionala cea mai scazuta va decompensa, cum anume, asta e o surpriza, cu jocuri de noroc, cu droguri…cu sinucidere.

De exemplu tinerii din grupurile de anarhisti care manifeta zgomotos pe oriunde se plimba Bush sau altii grei, sunt copiii pe care parintii lor nu-i asculta acasa, la ei acasa functioneaza principiul „copiii trebuie vazuti (supravegheati) nu ascultati”. Prin urmare ei cauta prin lume tot felul de „parinti” de imprumut pe care-i forteaza sa-i asculte, chit ca motivele pentru care protesteaza pot fi de orice fel, nu asta conteaza pentru ei ci sa fie bagati in seama. Asa ca multi de aici de pe forum (poate si eu).

Relevant e faptul ca cercul vostru de prieteni sunt paranormali si astrologi, ca voi insiva. De fapt daca urmaresti horoscoapele de la tv, in prima faza iti servesc principii de socializare idem cu cele din AT si crestinism, mai departe, motivatiile sunt cum am scris mai sus:

Era odata un nevrotic, toate-i mergeau pe dos, s-a convertit la reincarnare si budism. Face si sedinte de spiritism.
Explicatia lui cand da de belea era urmatoarea: „am dat de belea pentru ca atunci cand m-am nascut s-a intersectat constelatia „nu ma duce mintea” cu steaua „dar nu imi dau seama deloc de asta” si am intrat in semnul zodiacal al „celui fara noroc si naiv”. Dar nu face nimic ca ma voi reincarna in anul 3200 cand se va intersecta constelatia „sunt destept ca neonul” cu steaua „si luminez pana la capatul pamantului de desteptaciune” iar semnul zodiacal va fi „becalul”.

QUOTE (K0ntr0VerSy#12 @ Apr 10 2008, 07:07 PM) *
Nu stiu ce spui, reformuleaza.

Voiam sa spun, faci cumva exceptie de la principiile psihismului omenesc?

 

Informeaza-te asupra defintiei de camp al constiintei, una e starea de constiinta in domeniul medical, vezi gradele de coma, alta e d.p.d.v. psihologic si alta in intelesul de zi cu zi unde are sens de morala. Campul de constienta in psihologie nu are nimic de a face cu morala sau persoanele dragute care cred in reincarnare.

QUOTE (Arcangelo @ Apr 10 2008, 05:22 PM) *
Educatia si stramosii sunt doar o parte din background-ul nostru…avem alte vieti in spate…

Era odata un nevrotic, toate-i mergeau pe dos, s-a convertit la reincarnare si budism. Face si sedinte de spiritism.
Explicatia lui cand da de belea era urmatoarea: „am dat de belea pentru ca atunci cand m-am nascut s-a intersectat constelatia „nu ma duce mintea” cu steaua „dar nu imi dau seama deloc de asta” si am intrat in semnul zodiacal al „celui fara noroc si naiv”. Dar nu face nimic ca ma voi reincarna in anul 3200 cand se va intersecta constelatia „sunt destept ca neonul” cu steaua „si luminez pana la capatul pamantului de desteptaciune” iar semnul zodiacal va fi „becalul”.

O poza cu altarul de acasa al lui gigi becali. Asadar credeti ca ajuta, exista si un d-zeu al hotilor.

Vorbesc de cei nascuti bogati, de multe generatii, nu de aia care golesc masa la nunti si botezuri iar acasa au vila facuta pe banii din Spania (vila pe Iza si Mara ca pe Dambovita sunt alte metote becalicesti sau cu matuşi de ati face vila).
Si mai e ceva, structura si software-ul sunt strans legate, la un moment dat in viata sunt sau devin una, ca Tatal si Fiul blum.gif , nu mai sti unde se termina structura genetica si unde educatia parentala. Eu nu argumentez cu ce am invatat de la tata ca altii.

QUOTE (Arcangelo @ Apr 10 2008, 05:02 PM) *
Pai o sa-ti raspunda ca esti invidios pe educatia aleasa a privilegiatilor(,,elita”)…cica de-aia il combatem…nu stim sa apreciem ,,stramosii” care ne vorbesc prin el…

Nu am spus ca sunt elite, ci doar ca au un nivel de constiinta mult mai ridicat decat supusii lor care ruleaza inconstienti subconstientul stramosilor. Iar a fi un om constient nu inseamna neaparat sa fi moral in toate situatiile. Conducatorii nostri cand fura, fura constient, ei stiu bine ce fac si ca nu ar trebui sa fure. Pe cand taranul fura ca se simte fara valoare daca nu fura si e convins ca nu e mare buba daca furi din mancarea orfanilor, sau a bolnavilor psihici din spitale ca aia nu sunt oameni.

Cum se discuta la masa rotunda intre ţărani: „umflatu ala, prostu ala, sarantocul ala”, copiii mici aud, apoi se agreseaza intre ei cu aceleasi epitete, iar mai tarziu au pretentia la respect si sa nu fie traumatizati emotional. Dar nu realizeaza ca lipsa de respect au invatat-o de la parinti care si ei sunt frustrati ca nu sunt respectati de copiii lor. La masa celor educati (si inevitabil bogati) nu se vorbeste asa, pe cat posibil se abtin ca sa nu faca script mizerabil la copii, ei stiu asta cvasiconstient sau constient.

Iata raspunsul meu. Un intelectual la prima generatie de dupa tarani e preocupat de nivelul intelectual al interlocutorului „ce nivel intelectual are? Are facultate? Pai daca n-are sa faca” (ca in melodia Cine are noroc are „pai no di ce n-ai şî tu (vila ca mine)?” – geniala melodie, fix asa e pe Iza si Mara si pe Dambovita. 

Cei bogati au o educatie mostenita din familie, e scriptul lor, software-ul lor. Nu o au din facultate. 
Ce nu stie taranul e ca facultatea e fix pix, tot ţăran mojic rămâne, doar ca va fi un mojic cu mai multe cunoştiinţe si o diplomă. Exact acelaşi lucru spunea si Eric Berne, un om bogat care si-a pierdut banii intr-un cataclism devine un om bogat in dificultati financiare temporare, asa cum un sarantoc care a castigat la loterie ramane un sarantoc care temporar si intamplator are niste bani in plus. Scriptul, cei 7 ani de acasa, educatia care ai mostenit-o fie de la un ofiter de legiune romana fie de la un hot de buzunare de la portile romei nu se schimba oricate facultati ai face. Vezi ofiterul care a furat in Austria, nu el a furat, ci stramosii lui prin el, hotii de la portile romei care au emigrat incoace acu 2 mii de ani.

 

Sunt saraci pentru ca sunt ticalosi, cu ei insisi si cu familia lor. Motiv pentru care unii ajung sa aiba boli psihice. Saracia nu e motiv de nebunie decat daca exista cineva prin apropiere, parintele, care iti spune ca esti gol, si atunci altcineva te intreaba „cine ti-a spus ca esti gol?” Asta e intrebarea care as pune-o unui anxios sau unui om devalorizat „cine ti-a spus ca e ceva in neregula cu tine, cine te-a facut sa te simti inadecvat, cine si-a manifestat suprematia de idei asupra ta?” (eu stiu ca mama si tata lui au facut aceste lucruri dar el nu stie asta, prin urmare nu va sti si nu va pricepe mai nimic toata viata, va fi pacalit de multi pentru ca a fost pacalit mai intai de parinti).

QUOTE (Arcangelo @ Apr 10 2008, 04:04 PM) *
Parvenitii postrevolutionari ,,sunt tot ce avem mai bun in poporul romanesc” -de ce ma rog?! -doar pentru ca au bani?!
Nu mai gasi tu scuze marilor hoti si excroci…sunt la fel de meschini ca si micii hoti.Ma enerveaza tamaierile tale slugarnice (daca te enerveaza inseamna ca orgoliul tau de ţăran primeaza în faţa raţiunii)!

Cei mici de jos sunt mai ticalosi decat cei mari de sus. Daca ai pune un ţăran (dintre cei care au pierdut banii la caritas) ministrul saraciei si pensiilor, ar fura tot, nimic nu ar mai ramane. 
Nu a dat exemplu Cristos pe cel care a ingropat talantul? Ce a zis, luati-i talantul si dati-l la cel care are mai multi talanti, exact asta a facut caritasul cu prostii lacomi din Romania. Dar prostii astia lacomi fac multe rautati, isi bat nevestele, îşi baga copiii în cuşti, îi leaga cu lanţul, sau îi ucid la naştere, pentru ca porunca lor parentale e „nu exista”.

 

QUOTE (Arcangelo @ Apr 10 2008, 03:47 PM) *
Of…la tine e un caz grav de snobism.Nu cred ca am cum sa te conving sa nu mai ravnesti sa faci parte din ,,elita”(fie ea si securista)si sa o idealizezi.

Hai sa-ti spun ce detest eu. Detest ţăranul care se uită la ştiri strigand „hoţii” catre politicienii care-i vede pe ecran, iar el ţăranul îşi bate nevasta, copiii, pe vremea lu ceasca a trait din furat de la C.A.P. (cica fura din munca lui), iar prin `93 a vrut sa-si inmulteasca talantii de 8 ori si a ramas si fara ce i se parea ca are (din lacomie). 

Asta detest, pe ticalosul ala mic care se crede cinstit cand îi face ticalosi pe aia mari. Pe ala care baga rulmentii pe gatul pisicii la fabrica de masini oltcit ca sa-i ajunga pisica acasa cu rulmentii din fabrica, pe bucatareasa care fura mancarea de la orfani dar e oripilata ca Vantu i-a furat banii la FNI, pe parintele care e revoltat ca i se cer bani multi la spital dar si-a trimis copilul sa se faca doctor pentru bani. Pe cretinii astia mici de jos îi detest, nu pe aia mari de sus, aia sunt cei mai buni din ce avem in poporul românesc. Cand o sa intelegem asta, nu o sa-i mai detestam, nu o sa-i mai invidiem in calitate de victime „incocente”. Sluga nu e inocenta deloc. Asta spune si Biblia in mod repetat. Sa te vezi pe tine mai intai nu pe stapanul tau. Cum esti tu cu tine si familia ta si apoi vezi cum e stapanul cu el si familia lui.

Exemplu cu Becali si Vadim sunt nefericite. Au niste scripturi foarte bine conturate. 
Esti de parere ca Tiriac isi persecuta fiul? Eu stiu ca isi duce traiul numai prin statiuni gen Monte Carlo. Poate il bate la cap sa faca si el ceva in viata. Asta nu e persecutie. 

Am zis de Columbeanu, nu il admir cum face sex cu nevasta ba in gura ba in fundulet (in localuri publice) si se mai si lauda amandoi cu asta. Dar sunt absolut convins ca unu precum Columbeanu nu va face boli psihice. Nici unu ca Prigoana, poate isi mai persecuta uneori consoartele sau copiii, asa mai finut, dar pe urma îi mituiesc bine, cu masini si case scumpe. Nu se compara mediul lor familial cu cel al mojicilor din satele romanesti oricat ai incerca tu sa ma convingi. Cat despre faptul ca eu as fi sluga ticaloasa care ravneste la averea lor, agresiune gratuita, eu doar spun de ce aia au avere si copii sanatosi iar altii nu prea au de nici unele (chestia cu ingropatul talantului, spiritual si material, aia e sluga ticaloasa).

 

Nivelul de constientizare a binelui si raului in randul celor mari (clasa conducatoare) e indiscutabil mult mai mare decat in randul celor mici (clasa condusa). Dar ei (clasa conducatoare) foloseste acest nivel partial; totusi…celor carora li s-a dat mult li se va cere mult, o speranta personala care nu are nimic de a face cu psihologia. Ceea ce constat e ca nu-si nenorocesc copiii. Cazul semnalat de tine e irelvant, pentru mine e relevant faptul ca in satul bunicilor mei, doua case din trei sunt pustii, si nu fiindca ar fi emigrat in USA ci la doi metri sub pamant din cauza betiei. Iar cei care nu au murit de ciroza la ficat din cauza alcoolului, de cancer faringian din cauza fumatului au murit de cancer limfatic (habar n-am din ce cauze), de cancer de col uterin, unii erau cu poliomelita de mici. Deci cumva cineva invizibil le-a curmat suferintele de pe lumea asta.

Ceea ce e descris la postul ăsta e mai greu de intalnit in familiile clasei conducatoare, fie ei fosti securisti sau actual mari patroni prin devalizari de banci. In special in familiile celor condusi gasesti asa ceva.

 

Mai exista si inteligenta emotionala…pana una-alta,citeste si tu acea carte.

Cei care sufera psihic au trait in minciuna in familie, nu au inteligenta emotionala dezvoltata, e un non sens sa o aduci in discutie. Deja au vizitat destui vraci, mame omide si preoti ghicitori. Imagineaza-ti ce vor intelege din cartea aia cand o vor citit. Cat intelege orbul cand i se explica culorile.

QUOTE (Arcangelo @ Apr 10 2008, 12:28 PM) *
Am cunoscut o fata,foarte desteapta,genul care are zece pe linie la toate materiile…dar care a fost impinsa pana la nebunie de perfectionismul aberant al parintilor ei…securisti(taica-su cel putin).
Nu mai ridica in slavi securistii si exploatatorii din lumea asta;E ca un pact cu diavolul,ca inchinarea la vitelul de aur(ca tot iti plac pildele biblice).

Esti singurul care ai vazut asa ceva, or mai fi fost si securisti urmasi ai sclavilor (ca ofiterul ala plecat la furat in Austria), in general securistii de top au fost urmasii sefilor de legiuni romane care au stapanit Dacia lui Decebal.

Ai vazut cum si-au pierdut slugile ticaloase banii la Caritas si FNI sub organizarea impecabila a securistilor? Sunt convins ca sluga cauta vitelul de aur mai intens ca stapanul ei, dar nu are parte de el. Si sti de ce? 
Pentru ca stapanul ala mare a spus: „cautati mai intai lucrurile imparatiei lui D-zei si toate acestea (viteii de aur, bogatiile lumii) vi se vor adauga voua pe deasupra”. 

Cum cauta lucrurile imparatiei lui D-zeu mojicii de jos? Multi dintre mojici au copiii in spitalele de psihiatrie, sau clienti fideli ai psihiatrilor, ai inchisorilor si ai crasmelor, in timp ce stapanii lor, fostii securisti le cumpara la copiii lor masini de sute de mii de euro, le platesc scoli in USA in domeniile dorite de copii nu de parinti. Adica isi valorizeaza copiii la maxim in timp ce mojicul asteapta sa fie valorizat de copil, nenorocindu-l psihic.

Concluzia e urmatoarea: aia mari de sus cunosc lucrurile imparatiei lui D-zeu si le aplica partial, cei mici de jos nu cunosc nimic, decat agresiunea in familie, calcarea in picioare a sentimentelor celorlalti.

Frica apare ca o perceptie a raului.Uneori raul este doar in minte,ne obisnuim sa acordam atentie problemelor si sa ne inchipuim viitorul intunecat care ne asteapta…dar,uneori,persoanele mai sensibile pot simti prezentele ostile din invizibil…

Prezentele invizibile sunt oamenii care au atata incredere in sine incat o distrug pe a celorlalti, oamenii in preajma carora nu creste nimic, daramite un pui de om. Increderea asta de sine care o distruge pe a altora se numeste infectie cu frica, acei oameni nu simt frica atata timp cat pot infricosa pe ceilalti. Nimeni nu blestema mai mult copilul decat insusi parintele lui, sau tutorele care l-a crescut. Asadar iata care sunt prezentele invizibile care ne infricoseaza. Victima care isi iubeste cel mai mult agresorul parinte este copilul, de aceea constientul sau va refuza sa vada adevarul iar fricile vor veni mereu din inconstient, sub forma de vise-cosmaruri sau temeri irationale, dar ele sunt cat se poate de rationale, noi refuzam sa le constientizam sursa, pentru ca o iubim de cand ne-am nascut.

Vezi ca pana la urma ai inteles? Lucrurile sunt in asa fel programate incat sa ti se intaorca peste nas in absenta oricarei entitati punitive exterioare (ma refer la zeitati din orice religie „mantuitoare”). 

Berne spunea ca atitudinea de adult e aceea in care nu te vaiti si spui „hai sa vedem ce se putem face sa rezolvam problemele”. 

Ieri era pe realitatea o emisiune cu titlul „Snagov fara viitor” (din ciclul Cine are nocor are) a lui Tatulici in care era invitat si Columbeanu Irinel. Tatulici sa dadea de ceasul morti sa-i convinga pe locuitorii de pe malul lacului Snagov ca sunt condamnati ca si cand ar trai pe langa Cernobal. Si ce a spus Columbeanu pana la urma? A spus: „eu sunt convins ca lacul Snagov are un mare potential, dar haideti sa nu-i cantam prohodul si sa vedem ce putem face sa-l dezvoltam”. Voi credeti ca Irinel Columbeanu l-a citit pe Eric Berne? Nu, in momentul ala au vorbit stramosii lui prin el, iar noi care l-am citit pe Berne am inteles de ce e asa bogat, nu pentru ca a fost taicasu securist, ci pentru ca in orice regim neamul lui Columumbeanu ar fi spus „sa nu ne panicam, ci haideti sa vedem ce putem face sa rezolvam problemele”, atitudine de adult pe care au avut-o toti securistii aia care locuiesc in jurul Unirii, aceasi care l-au lins in cur pe Ceausescu si la urma l-au ciuruit. Sunt aceasi care si-au scolit copiii in USA si care nu sunt agresori in familie ca mojicii de jos, a caror fii suntem noi, cei care suferim de tuburari emotionale cu denumiri vagi ca depresie si atacuri de panica.

D-zeu iubeste sclavii si stapanii deopotriva. La primii le da multa suferinta aici ca sa nu le mai fie dator dincolo. Ai auzit de sluga ticaloasa? In primul rand e ticaloasa cu ea insasi, apoi cu stapanul ei.

 

Cum sa-ti schimbi modul de gandire daca nu te duce mintea? 

Exemplific.

Logica nevroticului: O femeie nevrotica declara ca ea nu se prostitueaza pentru ca nu e tarfa, mai bine fura dintr-un magazin sau excrocheaza niste batrani lasandu-i fara economiile de o viata.

Bucuriile sclavului difera fata de bucuriile stapanului: nu exista bucurie mai mare pentru sclavi decat satisfacerea instinctelor, inmultirea iepureasca (multi da prosti) la fel cum si pentru stăpân nu exista bucurie mai mare sa vada ca i se inmulteste turma de oi, capre, magari si sclavi.

Prosti da multi….(merge si viceversa)

 

Cati dintre cei care suferiti emotional sau psihic ati trait situatiile de mai jos in familia voastra? 

Agresivitatea obsesionalului 

Obsesionalul (personajul care poate genera tulburări pshice severe celor din jur):
– In copilarie i-au fost interzise/reprimate manifestarile de agresivitate, mânie, ura,
ostilitate, sfidare etc. acestea erau pedepsite sau urmate de retragerea iubirii. 

Manifestari ale agresivitatii obsesionalului:

– suprematia asupra partenerului

– fortarea partenerului de a se situa pe o pozitie de dependenta fata de el

– se cramponeaza de trecut si-i enumera partenerului, cu date temporale exacte, 

ce anume a gresit, de câte ori etc.

– îi face partenerului propuneri de program, cauta sa stabileasca reguli

– la obsesionali joaca un rol important timpul si banii, punctualitatea şi economia în parteneriat 

– apar cel mai clar in primplan pulsiunea de a stăpâni, pedanteria şi rigiditatea

– sexul este adesea planificat sau are o componenta sadica

– obsesionalul îşi aduce voinţa de performanta şi în sexualitate, situaţie în care partenera devine un obiect al verificarii performantelor sale 

– obsesionalul are cultul elitelor si isi foloseste proprii copii ca simple obiecte pentru performanta scolara („ori inveti ori mori”, „daca nu iei zece la materia asta sa nu mai vii acasa”)

– obsesionalii cauta un cadru legitim pentru aşi exterioriza agresivitatea (fanaticii in toate domeniile posibile: sanatate-igiena, morala, religie, armată, învăţământ etc) 

– obsesionalii nu îşi îndreaptă agresivitatea impotriva lor inşile ca si depresivii, ci impotriva a ceva sau cineva din exterior (provoacă traume emoţionale celor apropiaţi iar pe timp îndelungat tulburări psihice severe pana la psihoze)

– O varianta întrucâtva mai blândă a agresivitatii « legitimate » descrise este corectitudinea exagerata, care, alaturi de reprimarea agresivităţii, este forma cea mai frecventa de manifestare obsesionala a agresivitatii – fara ca obsesionalul sa fie aici constient de agresivitate (exemplu: profesori care intra la fix si ies la fix, demonstreaza toate teoremele, dau excesiv teme pentru acasa, critică profesorii care nu fac la fel, etc).

– O alta forma de agresivitate obsesionala este agresivitatea vicleană, laşă, care loveşte pe la spate. O gasim la oamenii care în copilaria lor au fost pedepsiţi sever pentru manifestarile lor de agresivitate; ei au fost nevoiti sa-si ascunda agresivitatea în spatele unor meserii ca: politicieni, militari, poliţişti, judecatori, preoţi, pedagogi şi funcţionari care justifică agresevitatea în meserie prin faptul că ei se ţin de norme, regului şi principii.

– O serie de acte ratate care pot fi incadrate in categoria « stângăcie » sunt expresia unor afecte reprimate

– autoobservaţia ipohondră: individul respectiv îşi chinuie anturajul cu angoasele şi simptomele sale ipohondriace

– incetineala, scrupulele şi indecizia cu care îşi streseaza din ce in ce mai mult anturajul (de exemplu, femeia care nu reuseste sa se imbrace la timp pentru petrecere, bărbatul care mereu răspunde cu nu în familie sau la servici celor care îi cer ajutor, care nu mai termină lucrul inceput)

– Somatizarile sunt echivalente ale agresivitatii reprimate (tulburari cardiovasculare, oscilatiile tensiunii arteriale, dureri de cap, tulburari de somn si digestive şi unele tulburări specifice cum sunt alergiile, psoriazisul, sinuzite incurabile)

Exemple:
– celibatarul batran ramas sub fusta mamei
– functionarul sau contabilul care cultiva mici manii in numele legii, dar ascunzind sub masca politeţei şi a religiozităţii, o agresivitate ucigatoare
– inspectorul sanitar care cauta cele mai mici urme de murdarie iar daca nu le gaseste pe loc e bucuros sa aplice preventiv o amenda substantiala care merge in buzunarul propriu
– medical care profeseaza pentru statut si bani, care nu opereaza pana nu isi vede incasat tariful auto stabilit (impins si el de la spate de parinti sa se faca medic)
– judecatorul care face dreptate pe bani si care isi profeseaza meseria la indemnul parintilor motivat de statutul social si de bani

(toate acestea sunt agresiuni mascate, la locul si asupra persoanelor nepotrivite, cu sau fara beneficiu personal material, dar intodeauna cu un beneficiu psihologic obtinut prin defularea agresivitatii in forma mascata)


Agresivitatea la locul 
/ momentul nepotrivit şi asupra persoanei nepotrivite

Sotul umilit la servici vine acasă unde îşi bate soţia fără motiv (sau o umileste verbal). Aceasta se răzbună pe copil bătându-l, umilindu-l sau cerandu-i performante nejustificate ca despagubire indirecta pentru umilirea suferita din partea sotului. Copilul mai târziu trage pisica de coada, chinuie sau ucide animalele din gospodărie (ca surogat poate să-şi distrugă jucăriile). Este specifică în comunităţile de nevrotici din mediul rural.

Principii „educative” in familii fara sentiment (din analiza tranzactionala):
1.Nu gandi ce gandesti, gandeste ce gandesc eu (nu gandi).
2.Nu simti ce simti, simte ce simt eu (nu simti).
3.Dorinta mea e ca tu sa nu ai nici o dorinta (nu dori).
4.Da-ul tau e Nu-ul meu si Nu-ul tau e Da-ul meu (nu exista, negare de sine, comunicare disociata).
5.Greselile mele sunt din cauza ta (gresesti mereu).
6.Meritele tale sunt datorita mie (nu reusi pentru ca meritele imi revin mie).
7.Fericirea mea e nefericirea celorlalti (nu te bucura, fi nefericit ca sa ma simt eu bine).

Agresorii egocentricii se hranesc sufleteste in momentul in care simt ca victima lor „nu mai gandeste”, „nu mai simte”, „nu mai doreste”, „nu mai vrea sa existe”, „greseste mereu”, „nu reuseste nimic”, „nu se mai bucura de nimic”. Urmeaza 3 posibilitati (nebunie, sinucidere, consum de substante), toate trei insemnand moarte.

In momentul in care agresorul simte ca victima lui „gandeste”, „doreste”, „vrea sa existe”, „reuseste ce isi propune”, „nu greseste”, „se poate bucura de una singura”, atunci intra in panica, se simt dezorientat, invins pentru ca victima inceteaza sa mai fie receptiva, sa-i mai pese. Agresorul se simte confuz, dezorientat nu pentru ca ar constientiza jocul murdar pe care il practica ci pentru ca simte ca nu mai detine controlul asupra victimei. O victima care se bucura nu poate fi supusa, controlata, manipulata. Deasemenea nu-i poate fi distrusa increderea in sine.

Perechi agresor – victima: parinte-copil, sot-sotie sau sotie-sot. Ca sa apara un sinucigas trebuie sa existe mediul agresor si structura slaba a victimei (naivitate, inteligenta emotionala scazuta).

Victima ia in mod inconstient deciziile din paranteze. Aceste decizii stau la baza autoagresiunii emotionale a depresivilor. 

Acest mesaj a fost editat de catre iosafat: Apr 5 2008, 11:55 AM

 

Sentimente şi atitudini comportamentale parazite

Inteligenţa emoţională scăzută din partea copilului combinată cu lipsa iubirii parentale (lipsa înţelegeri şi acceptarii necondiţionate a parintelui pentru copil) generează urmatoarele sentimente parazite (non autentice) la copii si la viitorii adulti, sentimente si atitudini comportamentale care formează scenariul de viaţă (script, blestemul parental, set de principii si programe inconstiente care se executa de la sine pe toata durata vieţii):

– complexe de inferioritate, inadecvare familiala si sociala. Apar in urma criticilor si reprosurilor facute in scop de afirmare a superioritatii parintelui asupra copilului (te-am facut ca să am în faţa cui mă da mare). E normal si firesc ca parintele sa fie superior copilului dar nu e normal sa afişeze asta in scop ostentativ de umilire

– invidia si dorinta de a imita indivizii invidiati datorita sentimentului de inferioritate sociala. Poate degenera in mitomanie, in simdromul de falsa identitate.

– lacomia si compulsia de a achizitiona lucruri doar pentru afisare publica, nu pentru placere sau utilitate personala. Poate degenera in cleptomanie.

– proiectii afective sau sexuale care produc diferentieri sau conditionari intre copii (mama care isi „iubeste” mai mult fiul decat fiica pentru ca e baiat, tatal care isi iubeste mai mult fiica decat fiul pentru ca e fata). Au la origine complexe de inferioritate ale parintelui fata de propriul sex. Aceste proiectii sunt transmise familial in mod inconstient din generatie in generatie. O alta proiectie e naivul care are nevoia sa perceapa un parinte de imprumut in orice om amabil. Acestia sunt credulii victimele excrocilor care se afiseaza la inceput in piele de oaie (de parinte amabil) ca la urma sa schimbe foaia (majoritatea agresorilor intra sa joace in triunghiul dramei camuflati in salvatori ca la urma sa comute pe rol de agresor). Sunt si false victime care intra in triunghi sa ceara ajutorul salvatorului real ca la urma sa comute in agresor – nu e bine ce spui tu, esti nul (au invatat aceste jocuri in familie de mici si sunt dependenti de ele ca de heorina). Toti acestia, victimele credule, agresorii vicleni, sunt copii neiubiti care fie sunt perversi cu ei insisi fie cu altii, unii lupi, alti oi naive. Ei nu pot discerne negrul de alb pentru ca le lipsesc sentimentele autentice fata de orice.

– dorinta de a fi excentric, de a iesi in evidenta doar pentru ca atunci cand ai fost mic parintele nu te-a apreciat pozitiv (tinerii organizati in grupuri anarhiste care manifesta violent in fata unor parinti de imprumut doar pentru ca acasa nu le-a auzit nimeni dorintele)

– orientarea spre beneficiu imediat si satisfacerea trebuintelor fizice sau de dependenta emotionala (relatie pentru a nu fi singur, pentru sex, pentru bani sau pentru simplul fapt ca ambii parteneri se percep ca inadecvati si de neacceptat de oricine altcineva, sau din dorinta de a invidia si a imita impreuna cuplurile bazate pe sentimente autentice „daca altii se inmultesc de ce sa nu ne inmultim si noi iar apoi legam copiii cu lantul sau îi ţinem in cuşcă”)

– centrarea pe sine, inconstienta faţă de propriile emoţii şi ale celor din jur. Preocuparea excesiva fata de trup cu ignorarea sentimentelor personale sau ale celorlalti (parintele care se preocupa de defectele fizice ale copilului creindu-i acestuia complexe de inferioritate dar nu acorda nici o atentie dorintelor sau emotiilor copilului; au la baza dorinta egoista a paritelui de a se despagubi de orice imperfectiune personala prin perfectiunea pe care o pretinde de la copil

– sentimentul falselor datorii. Pentru ca nu a trait in familie pe propria piele simtul datoriei parintelui fata de copil (ci doar a implinit asteptarile egoiste ale parintelui), viitorul adult nu va sti in viata sa-si motiveze actiunile si datoria fata de sine sau altii in functie de propriile sentimente (fac asta pentru ca ma iubesc pe mine nu pentru a ma face remarcat, sau pentru a fi laudat, sau imi fac datoria in firma nu pentru ca il ling in fund pe sef ci pentru ca imi pasa de familiile celorlalti angajati). 

– lipsa simtului critic, de autoevaluare personala, specific adultului (muncesc peste program doar sa imi spuna seful cat sunt de harnic). Sunt copiii care nu au fost apreciati in nici un fel de parinti, copiii ignorati.

Coordonatele vietii umane (stâlpii sănătăţii psihice)

1.Activitatea (locul de munca, in acord cu aptitudinile si alegerile personale). Este locul unde dăm energie psihică, emoţională şi fizică.
2.Relatia din sentiment autentic (cu partenerul, copiii)
3.Viata sociala (cercul de prieteni, altii decat cei de la servici)
4.Viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, singur, in spatiul tau privat, in timpul tau privat), ea nu se poate suprapune cu punctul 1, fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau ma delectez făcând bani).

Din ultimele trei coordonate primim energie, endorfinele psihice, daca exista sentimentele adecvate, pozitive. Ele nu pot fi obtinute cu forta, ci prin alegerile care le facem la inceput de relatie, prietenie, hobby, etc.

Un agresor interzice ultimele 3 coordonate din viata victimei si limiteaza sau deturneaza prima coordonata, activitatea, profesia, totul in scopul de a devaloriza si a face victima dependenta de el. Femeile din mediul rural sunt alegerile ideale pentru agresorii vicleni care se tem permanent de singuratate.

Cele 4 mijloace prin care un om isi atinge un obiectiv in viata:

1. Increderea in sine, stima de sine, sentimentul valorii de sine (este bine conturat la copiii acceptati si intelesi neconditionat de parinti). 
2. Simtul rdatoriei fata de propria persoana, fata de familie, fata de sociatate/comunitate. Se invata in familie dupa cum si-a facut datoria parintele fata de copil. I-a oferit jucaria care nu a avut-o el cand era mic, i-a cumparat hainele care i-au lipsit lui, l-a dat la facultatea pe care nu a putut-o el face, simtul datoriei va fi grav distorsionat.
3. Comunicarea, modul in care comunici cu ceilalti pentru a-ti atinge un obiectiv.
4. Sentimentele, cu rol de busola, care te orienteaza si te motiveaza spre un anume obiectiv

Aceste 4 mijloace sunt cvasiabsente la copiii neiubiţi. In momentul in care copiii sunt fortati sa accepte deciziile si alegerile parintelui in ce priveste viata sa personala, copilul poate deveni un monstru de egoism, impunand si el altora propriile decizii si gusturi. De sentimente in alegeri nici nu mai poate fi vorba ci numai de disperarea satisfacerii trebuintelor primare, obtinerii beneficiului din orice. Viitorul adult a invatat in familie sa faca troc cu sentimentele. Nerespectand-si propriile sentimente sau ale celorlalti, asumandu-şi false datorii, este normal să apară depresia. Oamenii cu false sentimente fata de sine si ceilalti, vor alege cai mincinoase in viata, pentru ca le lipseste busola.

Situatii care aduc cu sine false datorii, obligaţii:

– relatie din interes

– copii făcuţi din instinct (deabia astept sa creasca mare ca sa faca ce spun eu „copilul marioneta”) 

– job unde nu ai aptitudini şi încredere în sine pentru a-l face

– prietenii si relatii de pe pozitia eu nu sunt ok tu nu esti ok (sunt cei care isi crapa capetele la betie, pentru ca atunci inconstientul e descatusat iar pozitia de falsa prietenie devine insuportabila)

Aceste 8 puncte, 4+4, reprezinta un sistem solid, prezent in viata tuturor oamenilor fericiti, sistem invatat de mic din familie prin exemplul personal al parintilor fata de copii.

Căile de defulare a agresivităţii 

Un copil agresat in familie poate alege mai multe cai pentru a se despagubi pentru agresiunea suferita in familie

  • Agresivitate asupra celorlalti. Sunt persoanele care produc in familie si societate majoritatea bolnavilor psihici. Copilul este victima care isi iubeste cel mai mult agresorul, daca acesta se numeste mama, tata. Atat timp cat agresorul gaseste victime receptive la agresiunea sa, se mentine pe linia de plutire (jocul cartofului fierbinte). Agresorul a fost si el candva o victima, dar risca oricand sa redevina victima daca pierde proximitatea cu victimele din prezent (sotia, copiii).
  • Autoagresiunea. Este calea care duce la autoeliminare. Intr-o familie in care parintii sunt agresori psihici, copilul mai slab va decompensa psihiatric, pentru ca se va autoagresa emotional in aceleasi mod in care a fost agresat de parinti (sunt prost, sunt urat, nu sunt bun de nimic). Agresorii creaza inconstient situatii in care copiii lor sa sufere esecuri tocmai pentru a le putea reprosa mai tarziu ca nu sunt buni de nimic. Asteptarile parintelui vis-a-vis de copil sunt forma cea mai vicleana si subtila de agresiune parentala. Daca copilul are esec in a indeplini aceste asteptari se va autoagresa spunandu-si: „nu sunt in stare sa fac nimic” uitand ca acele asteptari nu au fost alegerile sale iar datoria parintelui e sa respecte alegerile copilului si sa-l ghideze prin exemplu personal pentru a face alegerile corecte.

Ceea ce nu stiu multi parinti e ca alegerile corecte nu pot fi impuse cu forta copilului, el le va copia oricum pe cele ale parintelui, bune sau rele. 

  • Alege un contra scenariu, de genul scufiţa roz, bun, drăguţ si de ajutor cu toata lumea din dorinta de a evita comportamentul parintilor. E un scenariu de tuşier care duce la depresie. Ajutorul necerut e tot o agresiune.

Cineva imi spunea „mai mult decat isi blestema parintele copilul nu o face nimeni”. Inutile asadar descantecele la mama omida. 
Altcineva imi spunea „parintele spune ca vrea pentru copilul sau sa ajunga mai sus ca el, dar de fapt nu doreste asta” – si asta e adevarat in cultura noastra.

Asta e doar teorie, dar e valida. Insa pentru a da roade, ea trebuie traita in sens pozitiv (adica pe dos decat am descris aici) de cand te nasti si pana iti parasesti familia de origine, lucru care nu se intampla in familiile unde nu exista sentiment manifestat prin intelegere si acceptare neconditionata, unde toata lumea incearca sa se valorizeze prin celalalt, lucru inutil si imposibil. 

Ceea ce spera psihologii prin terapie, cel putin in occident e sa implementeze post factum in inconstientul pacientului lucrurile normale care nu le-a trait in familie de mic si sa stearga pe cele rele. Ceva mai mult decat o reeducare. Cunoscand raul, unii vor face binele. Totul e sa ai bunul simt sa nu iei raul drept bine si negrul drept alb (una din definitiile nevrozei). 
Ma inspira si alea. E ceva rau in asta?

In scufita rosie mai e un personaj, scufita roz care o informeaza pe cea rosie unde se afla vanatorul. Asta am facut eu, informez scufitele rosii cum pot impusca lupii. Lupii protesteaza, dreptul la existenta il are oricine.

QUOTE (Arcangelo @ Apr 12 2008, 10:55 AM) *
Nu sunt de acord ca astea sunt niste prostii…doar pentru ca Iosafat este snob si jigneste pe toata lumea cu aroganta lui,nu inseamna ca ceea ce a postat aici e o prostie.M-ar interesa sursa de unde scoate interpretarile astea.

Din analiza tranzactionala, care s-a nascut in Statele Unite. Ati vazut, cand un cetatean american fie el negru, musulman comite o infractiune pe teritoriul altui stat, e scos bazma curata pentru ca statul american e un fel de parinte caruia îi pasa de copiii lui ori ce prostie ar face (face parte din cultura lor oare? sau se iubesc mai mult intre ei incepand din familie?), deasemenea considera ca destui copii americani au murit pentru destui copii tembeli din Europa in doua razboaie mondiale ca sa fie pedepsiti copiii americani pentru o infractiune comisa in Europa (respecta-te pe tine si vei fi respectat, ceea ce europenii nu au prea facut iar cei cu gandire naiva nu sesizeaza). 

Pentru statul român un infractor român recidivist nu exista, fie ca e incarcerat in ţara natala ori in alta, pentru stat e un damnat irecuperabil si trebuie sa dispara. Exact cum o mama spunea despre fiul ei violator „sa fie omorat pentru ca ne-a dezonorat pe noi parintii” – asadar noi, in cultura noastra nu tinem la copiii nostri ci la onoarea noastra, la ego-ul nostru. Prin urmare, meritam cu varf si indesat tot ceea ce am trait sub comunisti sau altii dar eu cred ca mai mult rau decat si-au facut romanii lor insile nu le-a facut nimeni, de aceea comunismul la noi a fost mai odios ca la altii (unguri de exemplu). Dar am spus la alt post, fiti atenti, ca securistii aia educati din varf se poarta mult mai bine cu copiii lor decat se poarta victimele securistilor cu copiii lor.

Analiza tranzactionala s-a nascut din dorinta de a explica ororile celui de al doilea razboi mondial si ce se afla in mintea celor care l-au provocat dar si pentru a ajuta soldatii sa se recupereze mai rapid din traumele razboiului. Un om care intelege, poate sa se vindece. Deasemenea au si americanii monstrii lor, nu asa multi ca noi, dar au si ei destui, si acestia au constituit o motivatie de studiu. Cand vedem masacrele din scolile americane, sa ne gandim ce ar fi la noi daca armele ar fi la liber ca in USA, avand in vedere ca societatea noastra e bazata pe ura si agresiune ca mod de relationare in n moduri asa cum am aratat in postarea asta. 

Depresiile grave se trateaza cu psihoterapie si tratament psihiatric concomitent. Tratamentul psihiatric e pentru a face bolnavul receptiv (desi unii zic ca odata luat tratamentul bolnavul poate considera ca e ok si nu mai are nevoie de psihoterapie, deci va renunta la psihoterapie).

Ideea pe care se bazeaza psihoterapiile e reprogramarea inconstientului si a preconstientului, agăţarea adultului din pacient, divortul de parinti (care sigur nu au fost autentici d.p.d.v. afectiv), suportul parental de imprumut pe durata terapiei din partea terapeutului pentru pacient. 

Cei care sufera emotional au avut parinti cu afecte false fata de ei si care au practicat jocuri psihologice inconstiente cu copiii lor de genul „ne-am sacrificat pentru tine si tu ne-ai dezamagit” ( a se intelege „daca n-ai fi existat nu trebuia sa ne sacrificam deloc pentru ceea ce nu am dorit din start sa existe, adica tu, copile”) sau „cine ar mai fi facut pentru copilul lui ce am facut noi pentru tine?” a se intelege „care parinti lipsiti de sentiment ca noi si care s-au pomenit pe cap cu un copil nedorit ar mai fi facut ceva pentru el cum am facut noi pentru tine, copile?” , asemenea „lucraturi” pe inconstientul copilului duc mai tarziu la ce traiti voi acum. Exemplele sunt nelimitate, cam tot ce spune un parinte fara sentiment e nociv pentru inconstientul copilului. De aceea se spune ca fara iubire nimic nu e, praf si pulbere se alege de ceea ce e cladit pe instincte, pe sex si pe ura. Psihoterapeutul ca parinte de imprumut da o alta directie „copilului”, sa nu ajunga praf si pulbere cum doreste inconstientul parintelui natural.

 

QUOTE (gabone77 @ Apr 8 2008, 02:02 AM) *
Azi am avut un infect atac de panica in trafic din cauza ca m-am trezit cu haos de dimineata cu parintii si mai era si vremea infecta, imi venea sa imi dau cu volanul sa mi-l fac guler pt ca stiam ca nu am de ce, uitasem cum e, si m-am revazut cu micul demon dar a trecut si cel putin dupa ce a iesit soarele a fost super ok. Din pacate m-a durut capul dupa aia, uitasem cum e sa ai unul din asta serios. Plus la job ca stau 8 ore cu curul pe scaun si ochii in monitor, plus o colega de vis-a-vis care are, se vede, si o compatimesc si imi face rau cand o vad ca stiu si eu cum e, miscari necontrolate, maini care se frang, degete pe fata, agitatie, si tot asa.

Asta ziceam si eu ca nu merge sa te imbeţi cu apa rece. Incearca mai bine seroxat, am auzit ca e mai bun si mai nou ca prozacul, plus de asta te si sedeaza. Poti incerca si sulpirid, e un antipsihotic care te va impiedica sa iti faci volanul guler. Totusi, nu vreau sa ma gandesc ce vei face cand chimicalele astea nu vor mai avea efect, poate putin streap-tease in mijlocul strazii? Nu deranjeaza pe nimeni, dimpotriva, ajuta la rating pe multi…Succes si sa te iubesti altfel decat te-au iubit parintii tai.

Traumele emotionale din copilarie

Recent am vazut un experiment pe National Geografic. Biologic si psihic ne asemanam cu porcii si primatele, ne afecteaza toata viata traumele din copilarie. Erau doua loturi de purcelusi, unii înţărcaţi natural la 6 saptamani (cum e normal) altii fortat la 2-3 saptamani motiv pentru care au devenit traumatizati emotional. Care era comportamentul acestor purcelusi traumatizati?

Experimentul 1. Socializarea. Purcelusii intarcati fortat au fost pusi intr-un ţarc alaturi de purcelusi necunoscuti. Purcelusii traumatizati au devenit agresivi luptandu-se timp de 48 de ore, pana la epuizare cu ceilalti. Lupta era pe viata si pe moarte, cu muscaturi. Purcelusii intarcati la termen erau calmi, pasnici.

Experimentul 2. Increderea in sine. O masa in forma de cruce, avea in mijloc un patrat alb, acolo a fost pus un purcelus intarcat prematur. Purcelusul a ramas in patratul alb, paralizat de frica, tremurand. Purcelusul fara traume a iesit din patrat si a explorat cele 4 brate ale crucii pana in cele patru extremitati.

Experimentul 3. Concentrarea şi memoria. Un purcelus intarcat la termen a fost asezat intr-un bazin circular cu apa, iar in bazin undeva langa margine era un suport de lemn ascuns sub apa cam la 10 cm. Purcelusul a explorat calm bazinul, înotând, iar dupa un minut a descoperit scandura şi s-a proţăpit ţanţoş cu picioarele din faţă pe ea ramanand calm. A fost scos afara si reintrodus dupa 10 minute, a inotat direct spre scandura. A fost scos si reintrodus dupa 30 minunte, la fel. Concluzia: purcelusul fara traume inoată calm, explorează bazinul, gaseste repede scandura si memoreaza din prima incercare pozitia ei. 

A fost introdus in bazin un purceluşul traumatizat. Acesta inota disperat, haotic, nu a gasit scandura de lemn in apa. Cand l-au scos din bazin tremura de frica. Concluzia: purcelusul traumatizat a intrat imediat in panica cand a fost introdus in bazin, guiţa, nu s-a putut concentra sa gaseasca scandura pe care sa se odihneasca. 

Imi aduc de niste situatii vazute la bunicii mei la ţară. Odata au cumparat niste purcelusi a caror mama a murit inainte de a-i inţărca. Acesi purcelusi erau tot timpul speriati, stateau ingramaditi unul in celalalt intr-un colt si nu se atingeau de mancare. Se hraneau rar si putin astfel ca nu au putut fi ingrasati. 

Acelasi lucru s-a intamplat altadata cu niste porci maturi. Au fost atacaţi de lupi si vreme de cetava zile au stat speriati in cocina fara sa manance nimic. Fiind mari, si-au revenit din trauma. De reţinut ca purceii se castreaza totdeauna dupa ce au fost înţărcaţi si se hranesc cu mancare normala.

Acelasi fenomen poate fi observat la pasarile de curte atacate de uliu, se ascund prin diverse cotloane si nu le mai poti scoate afara, cateva ore, poate chiar o zi.

Cercetatorii explicau ca purcelusii care au suferit traume, au creierul afectat si anume hipocampul, centrul memoriei si concentrarii a fost afectat de hormonii de stres. 
Traume emotionale greu de sters se pot observa la copiii din orfelinate. 

In vara lui 2007 cercetatori britanici au publicat un studiu conform careia o gravida stresata (batuta de sot) va naste un copil cu creierul afectat de hormonii de stres ai mamei. Acel copil va fi mai mic in greutate si predispus la depresii.

S-au facut si alte experimente, ca de exemplu pui de maimuţa crescuţi de doici cu fata mascată. Puii au murit, nefiind stimulati emotional. Fara stimulare emotionala pozitiva creierul e invadat de homroni de stres care il distrug. 

Care e situatia cu copiii din mediile joase, proletare, ţărăneşti. Am observat ca ţăranii nu cumpara jucarii copiilor lor, iar daca le cumpara nu e jucaria dorita de copil ci de parinte. Jucaria se adreseaza sufletului copilului. Prin urmare concluzia logica ar fi ca ţăranii nu au suflet. Le cumpara doar haine si mancare, uneori nici astea, îi leaga cu lantul intr-o cusca. 

Sau care e sentimentul de securitate al unui copil care asista la bataile dintre parintii sai acloolici. 

Care e sentimentul de preţuire de sine, de valoare personala al unui copil caruia i se spune “ori inveţi ori mori”, “ori iei 10 la matematica ori sa nu mai vii acasa”. 

Doar un copil traumatizat / sensibilizat de parinti fa suferi traume scolare. Un copil caruia nu i se dau alternative. Un copil care este educat exact cum a “educat” Hitler tineretul german in anii 30. 

Mediul agresor extern nu are putere decat asupra copiilor neiubiti si agresati de parinti. 

Exista traume subtile ca de exemplu pseudoiubirea manifestata de parinte fata de copil pe principiul “amandoi, si eu si tu suntem ai nimanui, amărâţi, prin urmare hai sa ne plangem de mila unul altula, parintele copilului si invers ca nici unul nu suntem OK”. Pseudoiubirea de pe pozitia inutilitatii, “eu nu sunt OK – tu nu esti OK, hai sa ne consolam unul in bratele altuia” naste copiii care se identifica cu cei mai oropositi dintre oameni, cu cersetorii, cu bolnavii psihici. Vocea lor interioara le spune “am sa ajunc ca el, nebun, boschetar”. Acesti oameni sunt vulnerabli si nu trebuie sa munceasca in medii cu persoane aflate in situatii tragice ca azile de batrani sau de bolnavi psihici pentru ca se identifica cu ei si retraiesc permanent trauma din copilarie, aceea indusa de parinte, si anume ca nu e OK ca individ in societate. 

Din pacate educatia gresita a parintilor face ca fiecare eveniment potrivnic in viata sa devina o mica trauma. Aceste traume se aduna, iar in final apare decompensarea sistemului nervos (stare permanenta de frica). 

Din pacate un adult nu e constient de vulnerabilitatile sale emotionale, alegand fara sa stie la ce se expune diverse drumuri cu risc in viata, ca de ex. sa participe voluntar in misiuni de razboi, sau de salvare in caz de dezastre. 

O trauma emotionala e o rana greu de vindecat. Cine poate sa-i explice purcelusului care sta tremurand de frica intr-un colt ca viata nu e atat de periculoasa pe cat si-a imaginat el cand a fost înţărcat forţat? 

 

Parintii te vulnerabilizeaza vis-a-vis de scoala, sau iti creaza imunitate psihica. 
Cum crezi ca se simt in scoala copiii in a caror familii exista cultul elitelor? Cumva ca aia care au facut masacrul de la liceul Columbine? 

Daca in mediul scolar te percepi pe sine ca inadecvat se datoreaza in primul rand parintelui de acasa si in al doilea rand profesorului agresor. Parintele iti ofera sau nu altrenative, iti creaza scut emotional, iti ofera protectie, daca tu ai suferit traume la scoala inseamna ca parintii tai te-au tratat cum imi tratez eu calculatorul, nu mai scoate la benchmark-uri punctajul dorit de mine, il schimb. 

 

http://www.roportal.ro/discutii/index.php?act=Search&nav=au&CODE=show&searchid=9925dc1731804bda1cc77757fd2bd730&search_in=posts&result_type=posts&hl=&st=150

Mai 10, 2008 - Posted by | Uncategorized

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: