Harmony

& other dreams…

Fetele timide din fericite nu devin criminale, stau si se indoapa in izolare ca şi gâsca de paşti. Se trezesc din somn la 2-3 dimineata si se duc in bucatarie unde ling tigaile cu inversunare.

 

Prozacul ca si Zoloft e un antidepresiv care produce excitatie nervoasa si posibil accese maniacale. Pentru anxiosi e recomandat Seroxat, tot inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei dar cu efect sedativ.

Totusi e nevoie de terapie pentru a explica naivului cum sta treaba cu viata, ca sunt destui schizoizi care se refugiaza in lumea SF-ului, a star trek-ului pentru ca nu inteleg lumea emotiilor omenesti, iar tv-ul si virtualul le ofera o lume artificiala fara emotii unde creierul lor nu trebuie sa proceseze ceea ce nu poate sau nu a fost invatat de mic sa proceseze.

Timizii ca si gelosii sau invidiosii au ganduri „necurate” despre sine si ceilalti care-i impiedica sa socializeze sau sa mentina o relatie.

Filmele de groaza incep astfel, o familie de ciudati (agresorii) macelareste o gasca de turisti „vinovati” de a fi naivi (victimele). Un turist mai istet îi avertizeaza pe ceilalti: „Sa plecam din casa asta lugubra, oamenii astia nu stau aici izolati de restul lumii degeaba”. Asadar si monstrii din filmele de groaza sunt timizi si stau izolati. Dar daca te bagi in barlogul lor ai dat de dracu… blum.gif

 

De ce? Foarte simplu, pentru ca Ceasescu, imaginea ideala a mojicului român desi a murit e in foarte multi dintre noi, de la cel mai mic pana la cel mai mare. Esti profesor si iti doresti elevi model sau probabil sa nu fi agresat la ore de elevi? Foarte simplu, nu agresa elevii asa cum te-a agresat mumăta cand te-a „educat” acasa. Societata noastra e una bazata pe agresiune, familiala, sociala (mojicia impune respectul, adica frica, asta e principiul care primeaza la noi), pentru ca suntem urmasii sclavilor din tot imperiul roman (ex toto orbe romano), nu avem origine unitara. Nu mananca bataie decat un profesor agresor, nu-i mai compatimiti atata. Si merita, desi cum am mai spus, are prea putini neuroni ca sa priceapa de unde i se trage. Societatea si specia umana are mijloace pentru a oferi feed back-uri oricarui individ care nu se poate corecta pe sine mai intai si asteapta de la ceilalti sa se comporte pe placul sau. Insusi sistemul de invatamant prin organizarea sa e unul agresor pentru copii si adolescenti, prea multe materii, prea putina baza materiala, prea putine cunostiinte utile. Si mai sunt profesori care ies din clasa cand se suna de intrare: „hai sa v-o demonstrez si pe asta sa nu ziceti ca nu stiu”. 

Ca si concluzie, poporul român e un popor bolnav la mansarda, nu chiar ca in Irak, dar pe aproape, noroc cu plasarea geografica in Europa si capitalismul care incet incet va trimite pe linia moarta pe toti monstri inadaptati social.

QUOTE (daimon @ Apr 6 2008, 12:03 PM) *
din păcate, cazurile de bătrâni neajutoraţi pe stradă/ copiii străzii cu leziuni făcute de părinţi/ aruncarea gunoiului oriunde –toate ţin de mentalitatea colectivă, de atitudine.

Mentalitatea aia se numeste viata emotionala interioara care cuprinde: invidie si dorinta de a imita pe cei care au ce nu ai tu, ura impotriva celorlalti si nu de putine ori ura de sine, lacomie, frica mascata de manifestarea permanenta a agresivitatii verbale si uneori fizice, sentimente de inadecvare si neacceptare de sine proiectate in ceilalti, obsesia cultului elitelor desi esti o nulitate iar elitele veritabile nu au niciodata cultul elitelor etc. Asta e trairea interioara a celor care se incaera, profesori si elevi deopotriva. Asa ceva au trait in familie de mici, datorita parintilor. E traditia noastra de mii de ani.

 

Cati dintre cei care suferiti emotional sau psihic ati trait situatiile de mai jos in familia voastra? 

Agresivitatea obsesionalului 

Obsesionalul (personajul care poate genera tulburări pshice severe celor din jur):
– In copilarie i-au fost interzise/reprimate manifestarile de agresivitate, mânie, ura,
ostilitate, sfidare etc. acestea erau pedepsite sau urmate de retragerea iubirii. 

Manifestari ale agresivitatii obsesionalului:

– suprematia asupra partenerului

– fortarea partenerului de a se situa pe o pozitie de dependenta fata de el

– se cramponeaza de trecut si-i enumera partenerului, cu date temporale exacte, 

ce anume a gresit, de câte ori etc.

– îi face partenerului propuneri de program, cauta sa stabileasca reguli

– la obsesionali joaca un rol important timpul si banii, punctualitatea şi economia în parteneriat 

– apar cel mai clar in primplan pulsiunea de a stăpâni, pedanteria şi rigiditatea

– sexul este adesea planificat sau are o componenta sadica

– obsesionalul îşi aduce voinţa de performanta şi în sexualitate, situaţie în care partenera devine un obiect al verificarii performantelor sale 

– obsesionalul are cultul elitelor si isi foloseste proprii copii ca simple obiecte pentru performanta scolara („ori inveti ori mori”, „daca nu iei zece la materia asta sa nu mai vii acasa”)

– obsesionalii cauta un cadru legitim pentru aşi exterioriza agresivitatea (fanaticii in toate domeniile posibile: sanatate-igiena, morala, religie, armată, învăţământ etc) 

– obsesionalii nu îşi îndreaptă agresivitatea impotriva lor inşile ca si depresivii, ci impotriva a ceva sau cineva din exterior (provoacă traume emoţionale celor apropiaţi iar pe timp îndelungat tulburări psihice severe pana la psihoze)

– O varianta întrucâtva mai blândă a agresivitatii « legitimate » descrise este corectitudinea exagerata, care, alaturi de reprimarea agresivităţii, este forma cea mai frecventa de manifestare obsesionala a agresivitatii – fara ca obsesionalul sa fie aici constient de agresivitate (exemplu: profesori care intra la fix si ies la fix, demonstreaza toate teoremele, dau excesiv teme pentru acasa, critică profesorii care nu fac la fel, etc).

– O alta forma de agresivitate obsesionala este agresivitatea vicleană, laşă, care loveşte pe la spate. O gasim la oamenii care în copilaria lor au fost pedepsiţi sever pentru manifestarile lor de agresivitate; ei au fost nevoiti sa-si ascunda agresivitatea în spatele unor meserii ca: politicieni, militari, poliţişti, judecatori, preoţi, pedagogi şi funcţionari care justifică agresevitatea în meserie prin faptul că ei se ţin de norme, regului şi principii.

– O serie de acte ratate care pot fi incadrate in categoria « stângăcie » sunt expresia unor afecte reprimate

– autoobservaţia ipohondră: individul respectiv îşi chinuie anturajul cu angoasele şi simptomele sale ipohondriace

– incetineala, scrupulele şi indecizia cu care îşi streseaza din ce in ce mai mult anturajul (de exemplu, femeia care nu reuseste sa se imbrace la timp pentru petrecere, bărbatul care mereu răspunde cu nu în familie sau la servici celor care îi cer ajutor, care nu mai termină lucrul inceput)

– Somatizarile sunt echivalente ale agresivitatii reprimate (tulburari cardiovasculare, oscilatiile tensiunii arteriale, dureri de cap, tulburari de somn si digestive şi unele tulburări specifice cum sunt alergiile, psoriazisul, sinuzite incurabile)

Exemple:
– celibatarul batran ramas sub fusta mamei
– functionarul sau contabilul care cultiva mici manii in numele legii, dar ascunzind sub masca politeţei şi a religiozităţii, o agresivitate ucigatoare
– inspectorul sanitar care cauta cele mai mici urme de murdarie iar daca nu le gaseste pe loc e bucuros sa aplice preventiv o amenda substantiala care merge in buzunarul propriu
– medical care profeseaza pentru statut si bani, care nu opereaza pana nu isi vede incasat tariful auto stabilit (impins si el de la spate de parinti sa se faca medic)
– judecatorul care face dreptate pe bani si care isi profeseaza meseria la indemnul parintilor motivat de statutul social si de bani

(toate acestea sunt agresiuni mascate, la locul si asupra persoanelor nepotrivite, cu sau fara beneficiu personal material, dar intodeauna cu un beneficiu psihologic obtinut prin defularea agresivitatii in forma mascata)


Agresivitatea la locul 
/ momentul nepotrivit şi asupra persoanei nepotrivite

Sotul umilit la servici vine acasă unde îşi bate soţia fără motiv (sau o umileste verbal). Aceasta se răzbună pe copil bătându-l, umilindu-l sau cerandu-i performante nejustificate ca despagubire indirecta pentru umilirea suferita din partea sotului. Copilul mai târziu trage pisica de coada, chinuie sau ucide animalele din gospodărie (ca surogat poate să-şi distrugă jucăriile). Este specifică în comunităţile de nevrotici din mediul rural.

Principii „educative” in familii fara sentiment (din analiza tranzactionala):
1.Nu gandi ce gandesti, gandeste ce gandesc eu (nu gandi).
2.Nu simti ce simti, simte ce simt eu (nu simti).
3.Dorinta mea e ca tu sa nu ai nici o dorinta (nu dori).
4.Da-ul tau e Nu-ul meu si Nu-ul tau e Da-ul meu (nu exista, negare de sine, comunicare disociata).
5.Greselile mele sunt din cauza ta (gresesti mereu).
6.Meritele tale sunt datorita mie (nu reusi pentru ca meritele imi revin mie).
7.Fericirea mea e nefericirea celorlalti (nu te bucura, fi nefericit ca sa ma simt eu bine).

Agresorii egocentricii se hranesc sufleteste in momentul in care simt ca victima lor „nu mai gandeste”, „nu mai simte”, „nu mai doreste”, „nu mai vrea sa existe”, „greseste mereu”, „nu reuseste nimic”, „nu se mai bucura de nimic”. Urmeaza 3 posibilitati (nebunie, sinucidere, consum de substante), toate trei insemnand moarte.

In momentul in care agresorul simte ca victima lui „gandeste”, „doreste”, „vrea sa existe”, „reuseste ce isi propune”, „nu greseste”, „se poate bucura de una singura”, atunci intra in panica, se simt dezorientat, invins pentru ca victima inceteaza sa mai fie receptiva, sa-i mai pese. Agresorul se simte confuz, dezorientat nu pentru ca ar constientiza jocul murdar pe care il practica ci pentru ca simte ca nu mai detine controlul asupra victimei. O victima care se bucura nu poate fi supusa, controlata, manipulata. Deasemenea nu-i poate fi distrusa increderea in sine.

Perechi agresor – victima: parinte-copil, sot-sotie sau sotie-sot. Ca sa apara un sinucigas trebuie sa existe mediul agresor si structura slaba a victimei (naivitate, inteligenta emotionala scazuta).

Victima ia in mod inconstient deciziile din paranteze. Aceste decizii stau la baza autoagresiunii emotionale a depresivilor. 

Consumul de substante ca si compensatie la traumele emotionale nu se refera doar la droguri ilegale, alcoolul e legal, ţigările la fel, idem pastilele psihiatrice. Sau poti alege alta cale decat consumul de substante cum ar fi religia prin delir mistic, sau compulsia jocurilor de noroc, etc. etc. finalul e tot acolo, ospiciul de nebuni, ruina totala, cimitirul.

 

Nu TOTI profesorii se comporta abuziv cu elevii,nici toti elevii.Sa nu generalizam.

Nu, din 10 unul e echilibrat psihic. Si iubeste copii, sa nu uit asta, se afla in invatamant pentru ca iubeste copiii asa cum a fost si el iubit acasa de ai lui cand era micut. I s-au impus deciziile parintelui, i s-a cumparat jucaria care nu a avut-o tacsu cand era mic, a fost imbracat cu ţoalele care nu le-a avut tacsu cand era mic si a fost trimis la facultatea la care a ramas repetent tacsu si nu a putut-o termina. Asa a ajuns profesor mare iubitor de copii. Cand elevii care au crescut in acelasi mediu plin de iubire se intalnesc bot in bot cu un profesor frate de cruce, normal ca se bubuie. Numai ca romanii sunt prea prosti ca sa aiba capacitatea de a se autoanaliza, predomina trufia si suprematia personala in idei ca la toti balcanicii.

Negrii nu sunt degeaba negri si locuiesc in africa, asa cum Romania nu e degeaba o tara cu sate urate si tarani urati (ca sa-l citez pe Cioran), ci e asa pentru ca pe dinauntru prea multi au sufletul urat. Prea multi sunt monstri, demonizati de mici din familie (si nu-i duce capu mai deloc).

 

Sa ne respectam profesorii, asa cum si ei ne respectau numindu-ne cretini cu bube in cap, pleava, nulitati si gunoaie (la liceu). Atentie, nu elevii erau pleava, nulitati si gunoaie, pur si simplu anumiti profesori se autodescriau pe sine. blum.gif 

Daca ar fi fost in Occident, la o scoala privata, ar fi fost concediati pe loc, nici vorba de respect si control psihiatric. Cel mult le platea statul 6-12 sedinte de psihoterapie pentru asi clarifica traumele din copilarie de copii neiubiti, procreati din placere.

Principiile „educative” de care beneficiaza viitorii sinucigasi in familie:

1.Nu gandi ce gandesti, gandeste ce gandesc eu (nu gandi).
2.Nu simti ce simti, simte ce simt eu (nu simti).
3.Dorinta mea e ca tu sa nu ai nici o dorinta (nu dori).
4.Da-ul tau e Nu-ul meu si Nu-ul tau e Da-ul meu (nu exista, negare de sine).
5.Greselile mele sunt din cauza ta (gresesti mereu).
6.Meritele tale sunt datorita mie (nu reusi pentru ca meritele imi revin mie).
7.Fericirea mea e nefericirea celorlalti (nu te bucura, fi nefericit ca sa ma simt eu bine).

Agresorii egocentricii se hranesc sufleteste in momentul in care simt ca victima lor „nu mai gandeste”, nu mai simte”, „nu mai doreste”, „nu mai vrea sa existe”, „greseste mereu”, „nu reuseste nimic”, „nu se mai bucura de nimic”. Urmeaza 3 posibilitati (nebunie, sinucidere, consum de substante), toate trei insemnand moarte. 
In momentul in care agresorul simte ca victima lui „gandeste”, doreste”, „vrea sa existe”, „reuseste ce isi propune”, „nu greseste”, „se poate bucura de una singura”, atunci intra in panica, se simt dezorientat, invins pentru ca victima inceteaza sa mai fie receptiva, sa-i mai pese.

Perechi agresor – victima: parinte-copil, sot-sotie sau sotie-sot. Ca sa apara un sinucigas trebuie sa existe mediul si structura slaba (naiva).

Autocritica era un act de glorie pe vremea comunismului, ca sepuku la japonezi. Iti trageai singur suturi in fund in vazul si auzul tovarasilor, un fel de spovedanie cu public dupa care te puteai reintoarce la cantina de partid dupa banane si portocalele la care nu aveau acces tovarasii de jos. Nu a folosit la nimic.

Autocritica in sens psihopatologic ar suna cam asa: „sa existi si sa muncesti vesnic in starea eului de copil haituit de parintele paranoic care e vesnic nemultumit de odrasla sa, pentru ca există”. Este cazul unor „adulti” care in copilarie au primit multe reprosuri de la parinti si putine critici obiective ale actiunilor lor. 

Una e sa ti se reproseze mereu orice ai face si altceva e sa-ti fie criticate actiunile doar atunci cand chiar nu sunt adecvate. In primul caz reprosul adresandu-se persoanei, aceasta va ajunge sa se simta inadecvata familial si social. O critica obiectiva facuta cu un ton adecvat de la un parinte cu sentimente reale fata de copil si adresata actiunii copilului e un lucru benefic fata de reprosul plin de ura al unui parinte lipsit de sentimente in familie. Care e logica inconstientului parintelui „daca eu exist fara rost pe lumea asta, inseamna ca toti ar trebui sa nu mai existe”. Reprosul ca si inlocuitor de critica inseamna de fapt o neacceptare de sine proiectată in ceilalti. Copilul are trei variante, sa se critice pe sine asa cum a fost criticat de parinte (lucru care poate duce la boala psihica), sa-i critice pe altii pana îi îmbolnăveşte psihic sau sa fie cu mintea trează şi să preia modele exterioare sanatoase.

Cat despre religie, noi românii ca şi slavii, ne-am botezat de mici dar nu ne-am spiritualizat. Am preluat cu sarg ritualurile si dogmele dar sufletul a ramas undeva jos. Nu e generala situatia, sunt si exceptii.

 

Copiii din familii dezorganizate pot ajunge usor infractori datorita anturajului dar asta nu e atat de grav pe cat e o boala psihica.

Adolescentii clienti ai spitalelor de psihiatrie provin din familii „strans unite” in jurul lor, cu parinti hiperprotectori care paraziteaza vieta emotionala a adolescentului, care nu-l lasa sa ia decizii pentru el, parinti care pur si simplu vor sa traiasca viata adolescentului in locul lui, iar daca nu se poate, il lucreaza la bucurie ceea ce are ca si consecinta sinuciderea acestuia. Pe parcurs acesti parinti argumenteaza mereu cu „ne-am sacrificat pentru tine iar tu ne-ai dezamagit” iar in inconstientul adolescentului aceasta se traduce prin „daca nu existam, parintii mei nu ar mai fi trebuit sa se sacrifice, ia sa ma sinucid eu” – acesta e unul din sutele de exemple in care „parintele” lucreaza pe inconstientul adolescentului. 

Inteligenta emotionala ar trebui sa-i spuna adolescentului ca doar un parinte lipsit de sentiment neconditionat spune ca se sacrifica pentru copilul sau, un parinte care a procreat accidental din instinct si prin urmare fata de un parinte fara sentiment trebuie mentinuta o atitudine fara nici o implicare emotionala, altfel…inconstientul adolescentului se va incarca in continuare cu mesaje subliminare si injonctiuni de genul „nu exista” sau „nu trai”.

Hitler a „iubit” enorm poporul german, atat de mult incat a hotărât să-i ofere un destin măreţ. Cand poporul german a eşuat in a implini acest destin (impus de parintele Hitler), parintele Hitler a declarat „sa piară toţi germanii pentru ca nu mă merită”. 

De curand am vazut la stiri o mama a unui baiat care violase si omorase o fetita. Cand mama a aflat fapta baiatului a declarat reporterului „sa fie condamnat la moarte pentru ca ne-a dezonorat (pe noi parintii)”, exact ca Hitler (asa face părintele ţăran). Va dati seama ce sentiment al valorii de sine a invatat baiatul ala in familia lui incat a ajuns sa violeze si sa ucida o fetita. Un pic mai sus decat un zoofil sau un necrofil (zoofilii si necrofilii au sentimentul valorii de sine nul). 

Cand fiul lui Ţiriac a fost prins cu droguri taicasu s-a dus cu el de fiecare data la tribunal aparand onoarea fiului sau, sustinand ca fiusu e victima unui complot. Aşa proceedază un „domn” cu fiul său. Sa nu uitam ca in religia creştină păcatoşii sunt scoşi bazma curată din ispita satanei pe acelaşi principiu de parintele Isus, al tolerantei, inţelegerii si acceptarii şi mulţi ticăloşi cu mustrari de conştiinţă se bazează pe asta.

Am dat cateva exemple de „parinti” egocentrici a caror orgoliu e mai important decat copiii lor facuti din plăcere.

Iosafat, pacat ca ai inceput sa scrii numai pentru tine…….inainte gaseam un sens in explicatiile psihologice pe care le dadeai insa acum tind sa cred ca „psihologii” si „psihiatrii” dezvolta foarte repede un defect profesional……care poate lua forma unui „complex al lui Dzeu” nu-i asa?…….

Ciudat, nu mi-am schimat stilul de scris, cred ca tu incepi sa-ţi ingustezi campul de conştienţă.

Cat despre D-zeu, e o treaba interesanta, D-zeu da mereu vina pe copil (Cain, desi El l-a provocat a fost primul copil vinovat) iar psihologii dau mereu vina pe parinte. 

Adevarul e ca un copil rău sau înrăit va deveni un parinte rău. Nu copilul îl demonizează pe parinte ci invers.

QUOTE (Pruncul @ Mar 20 2008, 12:43 PM) *
Imi pare rau daca in copilarie a suferit aceste influiente pe care le analizeaza atat de amanuntit,dovada a unor trairi personale,nu este vina noastra!Mai exista si AUTOEDUCATIA pe care daca o lua in consideratie nu mai tuna si fulgera impotriva taranilor,parintilor si altor clase exploatatoare.

Poti detalia procesul autoeducatiei, nu am putut extrage nici o opinie din ce ai scris. Si Hitler s-a autoeducat, asa de mult incat i-a educat si pe ceilalti sa-i fie copii fidele.

In Romania multi psihologi si psihiatri sunt tulburati. Si sti de ce? Provin din familii cu probleme, sunt setati din familie sa se pozitioneze in viata pe pozitia „eu nu sunt OK tu nu esti OK” (pentru ca li s-a plans mult de mila in familie, sau au fost desconsiderati de mici) si cand intra in mediu puternic contaminat cum sunt spitalele de psihiatrie (unde toti sunt cu stima de sine praf), incep sa adune prin simpatie mici „deranjamente”. O alta cauza e ca in facultatea de psihologie nu invata nimic despre cauzele si mecanismele tulburarilor pshihice. Invata chestii generale despre psocese psihice, memorie, dar nu invata nimic care sa-i ajute sa-si faca propria terapie. Cu cat ai erori de gandire mai mari, cu atat te vei tulbura mai mult printre bolnavii psihici. Foarte multi sunt afectati de faptul ca sunt considerati nebuni doar pentru simplul fapt ca lucreaza cu bolnavii psihici. Ar trebui sa stie ca toata societatea romaneasca e extrem de bolnava, aceasta societate contine cei mai periculosi bolnavi psihici in libertate iar cei din spitale sunt victimele lor in majoritatea cazurilor. Psihopatii care-i inebunesc pe altii ajung mult mai tarziu in spitale sau deloc. Majoritatea dintre acesti psihopati ajung parinti si copiii lor au sanse minime sa intre in viata sanatosi emotional.

Cand negi ce spune altul fara sa argumentezi, fara sa ai un sistem solid de referinta nu faci altceva decat sa agresezi. Stiu ca ignorantii sunt agresivi, prostia genereaza frustrare, de aici agresivitatea.

QUOTE (heidy_ @ Mar 18 2008, 06:36 PM) *
Nu toti parintii sunt asa. Mama nu a fost asa.

Da, dar vezi ca la noi sunt o gramada din astea, cand copilul creste mare îi spune „ori inveti ori mori”. 

Daca aveai o mama asa nu mai generalizai bunaciunea mamelor nevrotice.

QUOTE (Pruncul @ Mar 18 2008, 06:23 PM) *
Fara a minimaliza importanta cartilor,un sfat de la unul care a trecut prin multe in 66 de ani de viata:NU CREDETI TOT CE VEDETI SI AUZITI !

Eu am constatat ca omul pe ce imbatraneste devine tot mai pervers si mai ticalos. Isi apara viata mincinoasa cu dintii si ghearele, asa ca „sfatul batranilor” e dubios in lumea psihologiei.

Sorry, n-am cunosctut exceptia, iar in Romania imi va fi greu sa o cunosc. Românul ori se duce la psihologie ca Simon magul la apostoli sperand sa cumpere meşteşugul ori se duce din fudulie (e mai uşor sa faci psihologia decat medicina şi sunt destui fustraţi sau frustrate in direcţia asta, deşi in cazul asta frustrarea apartine de cele mai multe ori parintilor). Sunt putini care se duc in Romania sa faca psihologia pentru ca doresc cu adearat sa invete ceva. Simtul datoriei la noi se confunda cu simtul fuduliei.

QUOTE (Jet Black @ Mar 18 2008, 04:48 PM) *
Aha,interesant.Eu fac 23 de ani anul asta. grin.gif

Nu-si iau clienti ca parteneri de cuplu. Unele sunt urâţele dar ei nişte paji. blum.gif Ca sa vezi ce fac jumataţile de terapie din oameni…

 
Nimeni care provine dintr-o familie cu probleme nu e „normal” ci are un grad mare de nevroza (pe româneşte viaţa mincinoasă, minciuna de sine inconştientă, interpretare cvasi eronată a realităţii in special a mediului social, a emoţiilor). Bolile psihice nu sunt altceva decat o pedeapsa bine meritata pentru cei care proceseaza minciuni. Nu apar la 18, apar la 60, dar tot apar. In final, minciuna te imbatraneste urât daca nu nebun de legat.

 

Stundeţii la psihologie, care nu se duc acolo pentru a se numi Dl. Psiholog provin din familii cu probleme (mai pe şleau parinţi agresori fara sentiment in cuplu). Ei spera sa afle in facultate cauza pentru care se simt inconstient nefericiti (lipsa iubirii) dar nu o vor afla. Psihologia aplicata vietii de zi cu zi se invata dupa facultate in diverse specializari aferente metodelor psihoterapeutice. 

Cei care nu au traume din familie se indreapta spre alte domenii, afaceri, tehnice. Cumva cariera in psihologie inseamna o continuare a scriptului familial dar dupa o anti formula. Cunosc cateva psiholoage de 35-36 de ani care de ani de zile au parteneri de cuplu baieti de 23 de ani (fiecare relatie dureaza 6-12 luni).

Nu asa. Daca ai o structura psihica slaba determinata genetic si ai bafta de un mediu format din parinti care iti arata mereu ca e ceva in neregula cu tine, ca trebuie sa invidiezi pe toata lumea, ca altii nu isi baga mancarea in gura pe sub nas ca si tine, ca esti total diferit de restul lumii, atunci e o chestiune de timp pana creierul cedeaza, pentru ca te raportezi in mod eronat la mediul inconjurator, dar tu consideri acest mod de raportare corect, motiv pentru care il si rulezi. Creierul nu poate rula inconstient minciuna (ci doar constient) fara sa se strice (minciuna constand in a crede constient ca nu esti OK desi esti OK). Adica nu poti sustine la infinit minciuni pe care le crezi adevaruri si sa ramai sanatos psihic (pentru ca obtii mereu rezultate negative, ori noi suntem progrmati sa credem ca adevarul ne aduce rezultate pozitive si o viata mai buna). Chiar si sa minti pe altii in mod inconstient e nociv pentru creier. Ca sa nu se defecteze procesorul cerebral, trebuie sa minti pe altii constient, adica sa sti constient ca spui minciuni. Cat despre a te minti pe tine inconstient ca esti in alt fel decat esti asta e fatal. O perceptie despre sine cat mai aproape de realitate vine din spiritul critic care il avem ca adulti. Ca si copii, percceptia despre sine ne-o formeaza parintii. Inteligenta emotionala crescuta poate corecta imaginea de sine data de parinti, dar astea sunt cazuri rare. Majoritatea isi formeaza un scenariu de viata in acord cu imaginea de sine care se formeaza in mica copilarie sub influenta parintilor. Daca scenariul de viata presupune sa fi nefericit, vesnic nemultumit, asa vei fi. Gandirea pozitiva poti avea daca te mai nasti odata la alti parinti, sau dupa cativa ani de terapie seriosa. Unii incearca de exemplu actoria ca sa scape de unicul rol invatat in familie, acela de nefericit. Actoria e o forma de terapie. Cu timpul iti dai seama cat de prost ai fost sa joci intruna acelasi rol.

Psihologia insista pe faptul ca te nasti cu un anumit potential (inteligenta emotionala, abstracta) iar in final suntem 100% produsul educatiei parintilor nostri. Cred ca sunt exceptii dar rare. Cu cat inteligenta emotionala e mai scazuta, cu atat scenariul de viata va fi o copie fidela celui trait in familie (boschetarii raman boschetari de exemplu).

Toti copiii se nasc cu o pozitie de viata „eu sunt OK tu esti OK”. Cum ajung unii sa aiba o privire de demonizati e alta poveste, sau privire vicleana, sau abatuta. Doar structura difera, adica aluatul. Unii sunt mai influentabili spre rau, altii rezista haosului. Tragic e ca influenta incepe inca din burta mamei. Hormonii de stres ai mamei modifica creierul bebelusului. Plus ca de la o anumita varsta intrauterina sistemul lui nervos percepe mediul exterior mamei daca e ostil sau prietenos. Si cel mai important, traumele emotionale (frica) din copilarie sunt pe toata viata, de aceea copiii din orfelinatele româneşti sunt greu de recuperat. Nu au primit dragoste, nici nu vor primi, sunt conceputi in mediu ostil si asa cresc pana la varsta de 18 ani. Un om traumatizat de mic nu se poate concentra pe munca, astfel ca atunci cand e angajat de prigoana sa apese pe un buton intr-o ghereta nu-si face nici treaba asta.

Este realizabil, unii au reusit sa obtina ceva din copii cu potential minim, copii autisti, pe cand altii si-au traumatizat in asa hal copiii incat acestia au dezvoltat o pseudodebilitate mintala la fel de autentica in simptomatologie ca una reala.

Altii au reusit sa isi „educe” copiii de asa maniera incat acestia i-au ucis la batranete, fapt deplans de multi cu gandire naiva.

Ce a vrut D-zeu scrie in Biblie „Voi lovi pacatul parintilor prin copii pana la al 9-lea neam” sau pana la disparitia neamului respectiv. Asta tradus inseamna ca oamenii ticalosi in interiorul familiei personale nu vor avea parte de progeniturile lor. Ori isi vor distruge copiii ori vor fi distrusi de copii. 

Asta nu e o problema la care poti sa spui ca nu se poate face nimic decat daca urmareti cu asiduittate rasplata finala, autodistrugerea ta si a copiilor tai, in cazul in care ai fost crescut sa nu dai doi bani pe tine si pe copiii tai.

QUOTE (Un Om @ Mar 15 2008, 10:56 AM) *
Ce valori moral-spirituale gasesti la ţarani ?

Nu gaseste, are o anumita varsta la care omul isi apara traditiile bine infipte in inconstient (adica isi apara nevroza, viata mincinoasa pe care o duce si la care nu mai doreste sa renunte pentru ca e foarte comod asa).

Iata doua cazuri de parinti.

Unul i-a cumparat la fiusu in clasa a XI-a costum frumos si calculator scump, l-a dat la un liceu unde a ales el si i-a spus: „ti-am creat conditii sa inveti sa te realizezi, vei face liceul asta ca e cel mai bun dupa care te duci la facultatea asta ca ies bani de aici” (copilul a inteles ca „ti-am creat conditii sa ma multumesti pe mine”, nu s-a mai dus toata clasa a XI-a la liceu, a fost exmariculat, si-a gasit un job, apoi a lasat si job-ul si a plecat din tara, s-a insurat acolo si nu mai vrea sa-l vada pe taicasu).

Alt caz interesant. O mama, de meserie invatatoare, divortata isi trimite copilul in varsta de 5 ani la gradinita germana, sa invete germana, dupa masa la lectii de vioara, dupa liceu la facultatea de medicina. Fiusu dupa faculate e repartizat prin satucuri izolate, nevastasa nu-l iubea, a divortat de el, pana in ziua de astazi are perioade de betie crancena. Ca origine provine din republica Moldova, de langa rusi, care stiu sa-si „educe” copiii in asa fel ca majoritatea ajung la sticla cu alcool. 

Maicasa a inebunit la batranete (aici duce viata traita in invidie, imitarea celorlalti si parazitarea vietii emotionale a copilului), iar el fara regrete a dus-o la spitalul de nebuni unde a crapat ca un caine turbat. Asta i-a fost rasplata pentru conditiile create.

Cititi si bagati la cap. Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, iar cine isi slujeste ego-ul in detrimentul copiilor isi condamna neamul la pieire (balamuc, puscarie, consum de substante, etc.).

QUOTE (Un Om @ Mar 15 2008, 10:56 AM) *
Unii se poarta mai frumos cu animalele din curte decat cu proprii lor copii

Sti cum se poarta? 

Exemplu: femeia îl intreaba pe barbat „ma, m-ai iubit tu vreodata, mi-ai cumparat tu mie ceva?” 
Barbatul raspunde explodand „taci f”’uţi D-zeii ma-ti ca acu iti crap capul” 

Femeia iese afara din casa si incepe sa defuleze pe porci si vite „manca`v-ar antraxu`” si da-i cu paru pe ele pana le lasa late. 

Morala „nu te lua de sentimentele taranului ca e jale, nu le are” blum.gif

Era vorba de parintii lipsiti de sentimentul valorii personale care compenseaza asta prin copiii lor.

Domnul îşi valorizează copilul, ţăranul aşteaptă sa fie valorizat de copilul lui şi tot n-ar fi rau daca nu ar decide el in locul copilului drumul acestuia in viaţă. Iar pana copilul reuseste sa-l valorizeze pe ţăran are interdicţie la bucurie, la copilarie. Din cauza asta ziceam ca ţaranii nu cumpara jucarii la copii lor pentru ca taranul nu e preocupat de copilul lui ca de o fiinta umana distincta ci ca de un obiect care trebuie sa-i completeze lui valoarea personala. Din cauza asta conteaza foarte mult pentru ţăran sa-i semene fizic cat mai mult copilul si sa-i poarte prenumele. S-a constatat ca majoritatea pacientilor de la psihiatrie au ca prenume pe cel al tatalui sau al bunicului, ca dovada ca nu sunt persoane reale ci doar niste marionete in sufletul carora altii au intrat cu picioarele.

Sau copilul pentru ele. Hai sa-ti dau o mostra de iubire materna.

Pe Reality TV am vazut un reportaj despre mamici. Reporterul o insoteste acasa pe proaspata mamica (o femeie latino aflata in USA) sosita de la spital dupa nastere. O intreaba, „ei, acum ce urmeaza?” Si ea raspunde, stand culcata in pat pe spate si copilul nascut de cateva zile langa ea: „DE ABIA ASTEPT SA CREASCA MARE, SA FACA HOCKEY ENGLEZESC, SKI ELVETIAN SI INOT FRANTUZESC”. Sigur, o femeie latino sau slavă ar gasi scuze pentru cazul de mai sus, ar spune: „pai era o femeie saraca intr-o tara bogata, isi dorea tot ce e mai bun pentru copilul ei”. 

Un om constient ar spune: „Nici nu l-a nascut bine, ca a si decis cum sa-si satisfaca EGO-ul prin intermediul acelui micuţ” (cum ar face unul overcloking imediat ce si-a adus calculatorul de la magazin acasa). 

Evident, micuţul va primi prenumele tatalui sau al bunicului femeii, iar daca seamana fizic cu femeia, micuţul va deveni clona acesteia prin care mama sa isi va trai viata cum decide ea in locul copilului. Astia sunt latinii si slavii si sa ne mai miram ca la 19 ani adolescentii cad morti de beţi prin şanţuri iar femeile traiesc din „sponsorizarile” masculilor.

Asa vorbeste nevroza din tine, iti spune ca saracii din orientul mijlociu de exemplu nu sunt saraci pentru ca sunt prosti şi nu sunt manipulaţi de false relegii si falşi profeţi din acelaşi motiv. Straluceşte luciditatea in ei, mai ales cand se arunca in aer cu rucsacu de TNT in spate.

QUOTE (Laughlin @ Mar 11 2008, 07:35 PM) *
Nu ma astept la caini zambitori umbland cu covrigi in coada nici in Vest nici in centru.

Dar te poti astepta la o plata mai mare pentru munca ta, din care sa traiesti decent si sa iti faci un concediu unde doresti. Te poti astepta sa iti schimbi masina la 2-3 ani, calculatorul la 6 luni, mobila la 5 ani. Si multe altele la care nu te poti astepta (inca) in Romania si in veci in alte tari „balcanice” sau „orientale”.

Prostia si rautatea creste de la Vest la Est, de la centru spre periferie. Nu e nevoie de studiu, se masoara in nivelul de trai, in numarul de indivizi cu traume emotionale. In satul bunicilor mei, din 100 de familii doar in 1-2 gasesti barbati care nu consuma regulat alcool. Ori un alcoolic e un adult cu traume, care a fost batut in copilarie. Cu unii sunt coleg de generatie si cunosc cata bataie au incasat si cata alifie jecolan si-au pus pe urmele de nuia, urme prin care iesea sange. Nu gresesc cu nimic daca generalizez situatia din satul bunicilor mei cu toata Romania, ba inca sustin ca se agraveaza din ce in ce daca te uiti spre orient. 

Nu inseamna ca daca esti psihanalizat nu ai voie sa emiti opinii personale, sau sa sustii ca majoritatea oamenilor sunt prosti si rai (pentru ca e adevarat blum.gif , peste 80% sunt in scripturi diverse). Nu fac terapie nimanui pe forum. In terapie nu-ti spune psihoterapeutul ca esti prost si rau, dar te ajuta sa deduci singur si sa te corectezi.

Parintii te vulnerabilizeaza vis-a-vis de scoala, sau iti creaza imunitate psihica. 
Cum crezi ca se simt in scoala copiii in a caror familii exista cultul elitelor? Cumva ca aia care au facut masacrul de la liceul Columbine? 

Daca in mediul scolar te percepi pe sine ca inadecvat se datoreaza in primul rand parintelui de acasa si in al doilea rand profesorului agresor. Parintele iti ofera sau nu altrenative, iti creaza scut emotional, iti ofera protectie, daca tu ai suferit traume la scoala inseamna ca parintii tai te-au tratat cum imi tratez eu calculatorul, nu mai scoate la benchmark-uri punctajul dorit de mine, il schimb.

Traumele emotionale din copilarie

Recent am vazut un experiment pe National Geografic. Biologic si psihic ne asemanam cu porcii si primatele, ne afecteaza toata viata traumele din copilarie. Erau doua loturi de purcelusi, unii înţărcaţi natural la 6 saptamani (cum e normal) altii fortat la 2-3 saptamani motiv pentru care au devenit traumatizati emotional. Care era comportamentul acestor purcelusi traumatizati?

Experimentul 1. Socializarea. Purcelusii intarcati fortat au fost pusi intr-un ţarc alaturi de purcelusi necunoscuti. Purcelusii traumatizati au devenit agresivi luptandu-se timp de 48 de ore, pana la epuizare cu ceilalti. Lupta era pe viata si pe moarte, cu muscaturi. Purcelusii intarcati la termen erau calmi, pasnici.

Experimentul 2. Increderea in sine. O masa in forma de cruce, avea in mijloc un patrat alb, acolo a fost pus un purcelus intarcat prematur. Purcelusul a ramas in patratul alb, paralizat de frica, tremurand. Purcelusul fara traume a iesit din patrat si a explorat cele 4 brate ale crucii pana in cele patru extremitati.

Experimentul 3. Concentrarea şi memoria. Un purcelus intarcat la termen a fost asezat intr-un bazin circular cu apa, iar in bazin undeva langa margine era un suport de lemn ascuns sub apa cam la 10 cm. Purcelusul a explorat calm bazinul, înotând, iar dupa un minut a descoperit scandura şi s-a proţăpit ţanţoş cu picioarele din faţă pe ea ramanand calm. A fost scos afara si reintrodus dupa 10 minute, a inotat direct spre scandura. A fost scos si reintrodus dupa 30 minunte, la fel. Concluzia: purcelusul fara traume inoată calm, explorează bazinul, gaseste repede scandura si memoreaza din prima incercare pozitia ei. 

A fost introdus in bazin un purceluşul traumatizat. Acesta inota disperat, haotic, nu a gasit scandura de lemn in apa. Cand l-au scos din bazin tremura de frica. Concluzia: purcelusul traumatizat a intrat imediat in panica cand a fost introdus in bazin, guiţa, nu s-a putut concentra sa gaseasca scandura pe care sa se odihneasca. 

Imi aduc de niste situatii vazute la bunicii mei la ţară. Odata au cumparat niste purcelusi a caror mama a murit inainte de a-i inţărca. Acesi purcelusi erau tot timpul speriati, stateau ingramaditi unul in celalalt intr-un colt si nu se atingeau de mancare. Se hraneau rar si putin astfel ca nu au putut fi ingrasati. 

Acelasi lucru s-a intamplat altadata cu niste porci maturi. Au fost atacaţi de lupi si vreme de cetava zile au stat speriati in cocina fara sa manance nimic. Fiind mari, si-au revenit din trauma. De reţinut ca purceii se castreaza totdeauna dupa ce au fost înţărcaţi si se hranesc cu mancare normala.

Acelasi fenomen poate fi observat la pasarile de curte atacate de uliu, se ascund prin diverse cotloane si nu le mai poti scoate afara, cateva ore, poate chiar o zi.

Cercetatorii explicau ca purcelusii care au suferit traume, au creierul afectat si anume hipocampul, centrul memoriei si concentrarii a fost afectat de hormonii de stres. 
Traume emotionale greu de sters se pot observa la copiii din orfelinate. 

In vara lui 2007 cercetatori britanici au publicat un studiu conform careia o gravida stresata (batuta de sot) va naste un copil cu creierul afectat de hormonii de stres ai mamei. Acel copil va fi mai mic in greutate si predispus la depresii.

S-au facut si alte experimente, ca de exemplu pui de maimuţa crescuţi de doici cu fata mascată. Puii au murit, nefiind stimulati emotional. Fara stimulare emotionala pozitiva creierul e invadat de homroni de stres care il distrug. 

Care e situatia cu copiii din mediile joase, proletare, ţărăneşti. Am observat ca ţăranii nu cumpara jucarii copiilor lor, iar daca le cumpara nu e jucaria dorita de copil ci de parinte. Jucaria se adreseaza sufletului copilului. Prin urmare concluzia logica ar fi ca ţăranii nu au suflet. Le cumpara doar haine si mancare, uneori nici astea, îi leaga cu lantul intr-o cusca. 

Sau care e sentimentul de securitate al unui copil care asista la bataile dintre parintii sai acloolici. 

Care e sentimentul de preţuire de sine, de valoare personala al unui copil caruia i se spune “ori inveţi ori mori”, “ori iei 10 la matematica ori sa nu mai vii acasa”. 

Doar un copil traumatizat / sensibilizat de parinti fa suferi traume scolare. Un copil caruia nu i se dau alternative. Un copil care este educat exact cum a “educat” Hitler tineretul german in anii 30. 

Mediul agresor extern nu are putere decat asupra copiilor neiubiti si agresati de parinti. 

Exista traume subtile ca de exemplu pseudoiubirea manifestata de parinte fata de copil pe principiul “amandoi, si eu si tu suntem ai nimanui, amărâţi, prin urmare hai sa ne plangem de mila unul altula, parintele copilului si invers ca nici unul nu suntem OK”. Pseudoiubirea de pe pozitia inutilitatii, “eu nu sunt OK – tu nu esti OK, hai sa ne consolam unul in bratele altuia” naste copiii care se identifica cu cei mai oropositi dintre oameni, cu cersetorii, cu bolnavii psihici. Vocea lor interioara le spune “am sa ajunc ca el, nebun, boschetar”. Acesti oameni sunt vulnerabli si nu trebuie sa munceasca in medii cu persoane aflate in situatii tragice ca azile de batrani sau de bolnavi psihici pentru ca se identifica cu ei si retraiesc permanent trauma din copilarie, aceea indusa de parinte, si anume ca nu e OK ca individ in societate. 

Din pacate educatia gresita a parintilor face ca fiecare eveniment potrivnic in viata sa devina o mica trauma. Aceste traume se aduna, iar in final apare decompensarea sistemului nervos (stare permanenta de frica). 

Din pacate un adult nu e constient de vulnerabilitatile sale emotionale, alegand fara sa stie la ce se expune diverse drumuri cu risc in viata, ca de ex. sa participe voluntar in misiuni de razboi, sau de salvare in caz de dezastre. 

O trauma emotionala e o rana greu de vindecat. Cine poate sa-i explice purcelusului care sta tremurand de frica intr-un colt ca viata nu e atat de periculoasa pe cat si-a imaginat el cand a fost înţărcat forţat? 

 

E corect si asa, incorect ar fi invers, sa spui ca Eva a fost creata din lut si Adam din coasta Evei. 

Dintr-un barbat prin clonare poti obtine o femeie, dar dintr-o femeie un barbat ba. 

Unele animale au mecanisme de supravietuire extrem de complexe, vezi crocodilii, vechi de sute de milioane de ani. Sangele lor poate distruge bacterii care au aparut deabia acum si pt care nu exista antibiotice. Deci, animale care nu au nici un nivel de conştienţă, care sunt pur si simplu niste roboti biologici, condusi de programe complexe, putem considera ca au aparut asa doar ca o adaptare a existentei, a notiunii de a fi crocodili? Se considera ca sunt mecanisme adaptative, dar mutatiile genetice care stau la baza acestor structuri si functii extrem de complexe nu se pot dovedi ca au existat. Majoritatea mutatiilor genetice sunt fatale. 
Ori teoria pura a evolutiei se bazeaza pe mutatii inteligente (asa cum programam noi computerele) dar care s-au petrecut de la sine, ceea ce e o absurditate. 

Eu cred ca fondul genetic este manipulat de o inteligente exterioara, asa apar brusc seturi de mutatii genetice complexe care dau nastere existentei unor specii de animale net diferentiate de altele.

Tot asa unele populatii de oameni au degenerat, pentru ca fondul genetic a scos prin loteria genetica indivizi din ce in ce mai redusi mintal. Iar alte populatii au evoluat favorizate de aceasta loterie. Cineva manevreaza subtil loteria asta. Dovezile exista, scrise, doar trebuie sa le citesti, le confrunti cu istoria contemporana si accepti acest fapt. Faptul ca nu vrei sa accepti nu schimba realitatea sau datele problemei.

Asa zisa evolutie constatata de savanti nu e altceva decat o interventie clara in fondul genetic prin mutatii genetice nu singulare ci in pachet, cu miile, in asa fel ca sa rezulte ceva viabil. Din cauza asta nu exista acele verigi lipsa. 

Cand o sa aud ca exista virusuri si bacterii pe alt corp ceresc o sa incep sa am indoieli. In ce priveste extratrestri, daca exista, nu sunt din universul material.

Chiar daca 9.11 e o conspiratie americana nu am de gand sa-i demonizez pe americani. Pentru ca americanii au salvat Europa din doua razboaie mondiale, iar comunismul european a produs in lume doar in secolul trecut 200 milioane de morti. Asa ca pentru niste rele minore made in USA, nu pot inchide ochii la monstrii din Europa.

Singurii mai lucizi in tara asta sunt tocmai elitele din varf care ne conduc. Esalonul 2 de politruci care l-au omorat pe Ceausescu. Care sunt acum mari patroni. Inainte de `89 erau liberi sa circule in lumea capitalista, cunosteau ambele fatete ale lumii. Astia nu pierd vremea cu aberatii. Fac bani si afaceri non stop in timp ce noi….nu facem nimic. Aberam pe formuri.

Si cel care isi creeaza propriul scenariu, sau il schimba dupa cum doreste? Se poate oare asa ceva?

Se poate, cei care au structura de Adult puternica. La noi sunt putini, dar in Vest sunt o gramada.

Altii, condusi de parintele critic negativ din capul lor sunt de fapt conduşi de şabloane de gandire, alţii dominaţi de copilul adaptat negativ din ei sunt conduşi de compulsii (sabloanele de gandire si compulsiile sunt conforme cu scenariul de viata format sub influenta parentala).

Exista tot felul de denumiri inventate in spatele carora se ascunde aceeasi problema, low self- estime.
De exemplu omul se duce la psihatru si afla ca sufera de agora fobie. Nu stie el si nu i se spune ca are stima de sine scazuta. Se multumeste cu diagnosticul, cu o notiune abstracta si nimic nu se schimba, procesul de retragere sociala se poate completa cu depresie din lispa de stimuli sociali.

Toate denumirile psihiatrice pornesc de la descrierea simptomului (comportamentului bolnavicios), din cauza asta nu afli nimic despre cauza reala.

Vin emotiile parazite din inconstient, care paralizeaza actiunile omului pana acolo ca nu mai iese din casa, nu pentru ca ar fi autist, ci pentru ca nu mai are incredere in sine.

Eu zic ca ideea asta e cam complicata. Daca ar fi asa atunci probabil n-ar mai exista complexe de inferioritate.

Alea sunt sedimentate in inconstient, vreme de ani de zile. Din cauza asta e si greu sa scapi de ele. Cand ai IE ridicata, respingi instinctiv procesul de ati crea complexe de inferioritate, indiferent cum ai arata sau ce note ai la scoala sau ce pozitie sociala ocupi.

IE actioneaza din inconstient si se bazeaza pe „abilittatea de a simţi” (aia impotriva caruia lupta Tetragramatonul in filmul Equilibrium). Astfel, IE ajuta omul sa prevada care sentimente/actiuni sunt daunatoare pentru el si ceilalti pentru a le reprima/anula din start. I se spune IE tocmai fiindca nu se bazeaza pe logica, ci pe simtire si e mult mai rapida si eficienta ca logica. Simti ce l-ar putea rani pe celalalt si implicit pe tine si eviti. Nu presupune un efort de gandire extraordinar pentru ca vine din inconstient.

Daca ai IE scazuta nu inseamna ca nu ai emotii, dimpotriva, ai parte de emotii negative, intense si distructive (cum ar fi melancolia, nostalgia, sentiment permanent de inadecvare, de nemultumire de sine). Un semn clar de IE scazuta e participarea la jocuri in triunghiul dramatic si dependenta de jocuri psihologice in general.

In liceu am avut o colega care a fost sefa de promotie, cand lua un 8 la geografie plangea. Ea voia sa aiba 10 la toate, chiar era de 9-10 la fizica, matematia, chimie. Dar ea nu invata pentru sine, ci pentru asi mentine o anumita imagine buna in ochii colegilor, imagine care o despagubea pentru alte minusuri care le avea (urâţenie fizică). Asta indica ca avea un IQ ridicat, dar cu EQ statea mai rau.

Cei care sunt constienti de sine, cine sunt, ce sunt si cum se comporta sunt foarte putini. 

Cati oameni rai sau prosti sunt constienti ca sunt rai si prosti in timp real ca sa-si poata ajusta interactiunile sociale? Daca ar face asta nu ar mai fi rai si prosti. Orice om (sau majoritatea) se percepe in mod constient pe sine ca bun si destept, din cauza asta e o agresiune sa-i spui direct unui om cum e. Pentru asta avem formatori de opinie, ca sa stie cum sa ia omul pe ocolite pana accepta adevarul despre sine si ceilalti. Abia apoi poate evolua.

Floricik, Harald are dreptate. Mai demult si eu credeam ca femeile sunt imaculate. Da` de unde, sunt la fel de perverse ca si barbatii, dar in „domeniul” lor si in felul lor mascat. Nu inseamna ca daca nu da cu bâta femeia nu e agresor. 

Exemplific. O femeie victima care se boceste, care se blastama pe sine in auzul celorlalti membri ai familiei e de fapt un agresor. Sau o femeie care mereu ispiteste pe barbat, sau pe copil pentru a face anumite lucruri dorite de ea, e tot un agresor. O femeie care isi seduce copilul sau sotul pentru a-l determina sa faca ce doreste ea e de fapt un agresor. 

A te jelui si a te boci mereu e de fapt o agresivitate mascata si e firesc sa urmeze paruiala care o face sa taca. Nu o sa vezi la o femeie germanica asa ceva in mod frecvent si nici prea multi barbati nemti batandu-si femeia.

Da, la noi barbatii sunt prosti si agresivi, majoritatea, iar femeii îi place sa boceasca si sa se dea victima. Sunt complementari. 

Voi ce fel de mama credeti ca a avut Agamemnon, ala de a dat foc Troiei? Toti barbatii psihopati au mame lipsite de moralitate. Serios il indeamna sa nu fure ca ajunge in streang, dar cand e bine dispusa, copilul din mama il indeamna sa faca prostii „omoara-i pe toti”. 

Mai cititi si voi „Ce spui dupa buna ziua” sau „Jocurile adultilor” de Eric Berne.

Toţi domnii Goe mananca salam de sibiu (sau in orice caz mancare scumpa) dar asta nu inseamna ca sunt iubiti sau ca vor iubi pe cineva. 
Plus de asta, mancarea sau jucariile care le sunt oferite sunt insotite de un mesaj trufas „uite ce pot sa-ti ofer eu fata de parintii celorlalti copii care iti sunt colegi la scoala”. Si copilul invata astfel ca e pe deasupra tuturor. Motiv pentru care are dretul sa calce pe oricine in picioare la propriu.

Pur si simplu ceea ce am constatat e ca progeniturile elitelor locale erau niste monstri, incomparabili mai rai decat ale taranilor analfabeti. Prima generatie de pseudointelectuali sau functionari provenita din ţărani e monstruasa. Si asta pentru ca la sat s-au sedimentat monstrii de generatii. Daca nu era industrializarea fortata ar fi ramas la sat. Acum putem sa-i vedem peste tot, burdusiti cu diplome si functii dobandite peste noapte.

„Proştii” deştepţi 

Am auzit cu toti de primarul almanache de sector, de un primar general, de un prim ministru, care in scoala aveau note de 5 si 6 sau care nu au terminat liceul.

Deasemenea avem colegi care ne-au depasit în bunăstare, care au ajuns afaceristi de succes desi in scoala erau mediocri sau sub mediocri. 

Societatea socialista aprecia elevii de 9 si 10 si la fel parintii nostri se supuneau acestei culturi. „Extroverţii” simpatici care s-au realizat in viata fara a memora carti, fara a devora toate culegerile de probleme treceau neobservati. Dar ei ne conduc astazi. Si nu sunt masoni.

Deasemenea am auzit de programatori capabili dar cu putini prieteni si „timizi” cu fetele.

Sau de băieţi „cuminti ca o fata mare” dar care ghinion si-au pus streangul de gat dupa prima iubire neimpartaşită. Sau de tineri deosebit de ascultatori, care au urmat indicatiile parintilor dar care ghinion au ajuns pe la mijlocul facultatii clientii spitalelor de psihiatrie în timp de colegii lor de nota 5 au deja o casa, o masina, o familie si aplica pentru posturi de ajutor de manager (sau de băgător de seamă, nu contează bani sa iasă).

Cum se explica aceste diferente? De ce unii „destepti” de nota 10 s-au ratat in viata, iar unii „prosti” de nota 5 si-au atins obiectivele?

Cei de nota 10 dar care nu au realizat mare lucru in viata, sunt cei care au stat bine doar cu emisfera stângă a creierului si mai putin cu cea dreapta. Daca nu devin pacienti la psihiatrie, acestia sunt slugi de nădejde, contabili sârgunciosi, programatori de geniu, dar tot hamali cu creierul ramân şi nu vor ajunge niciodata manageri (poate doar directori de scoala in mediul rural). In schimb erau foarte apreciati pe vremea socialista, scosi in faţă si promovaţi şefi de echipă, pentru că erau permanent cu ochiul critic pe colegul de alaturi gata sa taie si sa spanzure. Acestia pot deveni micii satrapi dintr-o societate. 

Cei de nota 5 dar care s-au realizat stralucit in viata au stat mai bine cu emisfera dreapta a creierului, responsabila de gestionarea emotiilor personale, de anticiparea emotiilor celorlalti si de actionarea in consecinţă. 

In scolile din mediile proletare, rurale, sunt si erau apreciati doar copiii care puteau, aveau rabdare sa memoreze mult (va mai amintiti vestitele comentarii la lb romana din cl a 8-a), sa rezolve exercitii abstracte la matematica fara a sti la ce folosesc (sau daca-i vor folosi vreodata in viata). In schimb copiii cu abilitati practice, organizatorice, cu talente artistice erau ignorati. 

Patronii, angajatorii din Romania se plang ca le vin tineri care stiu orice in afara de lucruri practice necesare pentru a ocupa un job oarecare intr-o firma. 

Tinerii sunt in continuare nevrozati cu latura teoretica si abstracta in scolile romanesti fara a fi invatati mai nimic practic si util pentru viata lor. Stau la scoala 6 ore iar acasa ar mai trebui sa invete alte 6 ore (sub atenta supraveghere a unor parinti inconstienti). Unii chiar invata 12 ore pe zi, pentru ca sunt doar niste marionete ale societatii (parinti, scoala). De ce o fac? Simplu, deficit de inteligenta emotionala, de identitate. In loc sa faca ce-si dorec ei, fac ce-si doreste mama si tata.

In loc sa fie incurajati copiii sa gandeasca in scoala, sunt transformati in roboti care memoreaza, rezolva integrale la comanda. S-au semnalat cazuri cand nu exista libertate de alegere. Computerul il repartizeaza pe adolescent la un anume liceu sau scoala de meserii fara ca acesta sa-si doreasca asta. 

Spre deosebire de noi, in Occident nu e nevoie de absolventi de clasa a 12 cunoscatori de matematici superioare, nici de papagali cu mii de pagini memorate la activ. In Occident e nevoie de adulti echilibrati psihic, ceea ce societatea romaneasca nu produce. Aici functioneaza principiul scapa cine poate (adica cine are INTELIGENTA EMOTIONALA, cine are parinti inţelepţi; da, asta e mult cautata inţelepciune, inteligenta emotionala dezvoltata din familie, in cei 7 ani de acasa).

Care e reversul medaliei? Ignorarea lumii emotiilor celor din jur? Medici „geniali” care nu te opereaza pana nu scoti sute de euro, judecatori specialisti in drept care „fac dreptate” infractorilor contra unor sume substantiale. Arhitecti „geniali” care proiecteaza cladiri urâte sau care se vor prabuşi, politicieni lapte si miere in familia dar vampiri cu restul societatii. Multi dintre acestia poate au fost de 9 si 10 in scoala, dar asta nu le garanteaza comportamentul social asteptat de cei multi. 

In concluzie traim intr-o societate unde predomina emisfera stanga iar cea dreapta e responsabila de emotii ca invidie, lacomie, imitare, ura, frica („nu voi fi la fel de destept ca şi copiii vecinului”, asta e teama in care cresc multi copii români cărora li se spune „sa nu mai vii acasa daca nu ai luat 10 la matematica”). 

Sentimentele de invidie, lacomie, imitare, ura, frica sunt sentimente parazite, rezultate din comparatii si proiectii exterioare individului, nu sunt sentimente autentice, interne, dar sunt internalizate cu consecintele care le vedem.

(Emisfera stanga guverneaza partea concreta a comportamentului nostru: logica, motivele, scrisul, socotitul, rationamentele si analizele – IQ. 

Emisfera dreapta este responsabila de comportamentul emotional – EQ: vise, iluzii, imaginatie, creativitate si emotii. Ambele emisfere comunica permanent una cu cealalta, din pacate nu la toti oamenii la fel de eficient).

Emisfera stangă, latura logică te ajuta sa-ti faci bine meseria, dar nu-ti ofera identitate. Identitate ai atunci cand iti respecti sentimentele, cand faci ceea ce esti capabil sa faci, din proprie decizie si pentru ca iti place.

Un om care nu-si respecta sentimentele, nu are identiate. Un om care nu respecta sentimentele celorlalti va fi marginalizat. Deci nici vorba sa aiba succes in afaceri pentru ca nu stie ce le place altora sa cumpere, nu simte ce isi doreste clientul. Ca sa prosperi in afaceri, obligatoriu trebuie sa simti ce isi doresc ceilalti.

Din cauza unui deficit de IE la noi cele mai de succes afaceri sunt afacerile cu statul, nu cu oamenii.

Un om cu IE ridicata, nu are nevoie de scoala. Poate sa aiba doua clase si sa devina afacerist de suscces pe cai legale nu exploatand talentul de fotbalist al altora sau cumparand drepturi litigioase.

Copiii „oglindă

Sunt acei copii care datorita unui deficit de inteligenta emotionala, devin oglinda inconstientului parintilor lor. 

Sunt copiii prin care parintii au ocazia (daca nu ar fi inconstienti) sa vada exact ce sunt ei insisi intr-un sens sau altul.

Acesti copii pot manifesta o naivitate induioşătoare fiind victimele tuturor, sau dimpotriva pot fi de o rautate incredibila devenind agresorii tuturor.

De exemplu, copiii elitelor din localitatea unde am crescut eu, loveau (la scoala) fetele cu picioarele in figura si in burta pana cadeau jos, dupa care continuau sa le loveasca pana aparea un cadru didactic sa puna capat, aruncau cu pietre in trenuri si masini (inainte de a aparea trenul puneau pietre pe linie), acasa erau hraniti cu salam de sibiu, unt si smântana, pepsi in loc de apa (pe cand ceilalti copii, aia loviti de ei aveau parte acasa de paine neagra iar salam de sibiu au vazut dupa 1989); astazi acesti copii rai au la randul lor copii care sparg burlane si geamuri si orice le iese in cale. Adica si-au agresat copiii in asa hal, incat acestia cand ies pe strada nu fac altceva decat sa loveasca in nestire cu piciorul diverse obiecte, sau zidul cu mingea. Cu siguranta vor lovi si oameni. Acei copii care aveau acasa salam de sibiu, nu aveau dragoste. In schimb isi auzeau parintii spunand cum toti oamenii sunt niste gunoaie de care trebuie sa-ti bati joc daca vrei sa o duci bine.

Consecinţele deficienţei de inteligenta emotionala

Autismul – lipsa totala a IE

Apare mai freecvent in familii de intelectuali si la primul nascut. Predominant cauza genetica. 

Autismul e util cercetatorilor pentru a studia lipsa totala a IE.

Tulburari pervazive de dezvoltare (egocentrism, persoana constienta doar de existenta personala – sunt constienti de nevoile lor nu de emotiile lor, ceilalti exista doar ca obiecte „utile” pentru sine).

Aici intra indivizii cu asa zisele bizarerii comportamentale sau structuri particulare de personalitate. 

Am vazut odata un copil cu sindrom Asperger. Toate propozitiile incepeau cu „eu”, se terminau cu „mine”. Tonul era liniar, iar exprimarea de ziar (publicistica) presarata cu cuvinte bombastice. Cand el vorbea, ceilalti copii erau crispati si se indepartau rapid. Si avea doar vreo 6-7 ani atunci. Medicina spune ca aceste sindroame sunt genetice, eu ma cam indoiesc pentru acest copil avea parinti mai aparte. Maicasa, extrem de infatuata, plina de sine la extrem, taicasu, medic, a avut o moarte interesanta. Avea obiceiul in trafic sa conduca incet, iar cand cel din spate voaia sa-l depaseasca nu-l lasa. Odata si-a propus sa depaseasca el 3 tiruri desi mai avea vreo 500 m pana acasa. De pe sens contrar a venit alt tir si astfel s-a incheiat totul. Psihologic, acest individ voia sa fie doar el pe sosea, adica, nu suporta sa fie depasit, iar daca intalnea pe altii musai sa-I depaseasca. Cu un asemenea parinte, cum sa nu creasca copilul tulburat? 

Alte consecinte a IE scazute 

Proiecţiile sexuale

Mama e exesiv de mandra de baiatul sau, pentru ca e baiat. Tatal e excesiv de mandru de fiica sa pentru ca e fată si e frumoasa, dar o supravegheaza atent si e nemultumit de toti baietii care o curteaza.

Prin aceste proiectii sexuale, este hranita invidia pentru sexul opus. Cauza e stima de sine scazuta pentru sexul propriu.

Generalizarile (asa zisele idei preconcepute)

Toti evreii sunt patroni si nu muncesc. 

Toti nemtii sunt harnici. 

Toti ţiganii sunt delicvenţi. 

Toti japonezii sunt buni la electronica.

Toti americanii sunt grasi.

Invidia

Invidia pe persoane sau gelozia. Gelosul este invidios pe rivalul care i-a „furat” partenerul fara sa fie constient daca are vreo vina in relatie, fara sa-i pese de libertatea de alegere a celuilalt.

Sa zicem ca avem doi pisici, il mangaiem pe unul si celalalt sare peste el sa-l bată. Un comportament dragalas la nivelul unui pisic. Dar daca se petrece la nivelul unui om, arata la ce nivel emotional e respectivul. 

Invidia pe obiecte. Traiesti mereu in comparatie cu cei din jur (pentru ca asa te-au invatat parintii, sa privesti, sa te compari, sa invidiezi si apoi sa imiti, sa cauti sa ai si tu ce au aia pt ca altfel nu ai valoare), tot ce are vecinu, iti cumperi si tu pentru ca altfel stima ta de sine nu are pe ce se baza. Astfelt majoritatea românilor au devenit oameni „bazaţi”. 

Manelele ridica in slavi invidia si modurile in care o poti satisface. 

Decompensarea invidioşilor

Mitomania. Minte verzi si uscate despre sine in speranta de asi construi o imagine de sine la nivelul celei pe care o percepe la cei pe care îi invidiază fara a fi constient ca nimeni nu-i crede minciunile fantasmagorice.

Cleptomania
Invidiosul fură orice-i cade în mână în speranţa ca astfel îi va depasi odata pentru totdeauna pe cei pe care îi percepe cu valoare sociala mai mare ca el. Deasemenea fura si pentru ca nu se simte capabil ca adult sa dobandeasca singur ceea ce isi doreste (atunci cand fura lucruri cu utilitate; deobicei cleptomanii fura orice, util sau ne util lor). 


Compulsiile
Sunt oameni care muncesc nu din starea eului de Adult, pentru sine, ci din starea eului de Copil haituit de Parintele intern (sa muncesti pana crapi, sa fi cinstit si corect ca altfel nu da nimeni doi bani pe tine). Sunt oamenii care muncesc strict pentru laude si aprecieri. Sunt oamenii care muncesc cu capul intre umeri, cocosati, timorati, multi ani, iar la urma fac praf tot ce au castigat la Caritas, la FNI sau la jocurile de noroc, ma rog in diverse locuri unde percep ca exista un Parinte bun care le promite toate jucariile de 8 ori mai mult fata de Parintele rau care nu le-a dat nici o jucarie. 

––––––––––––––––––––––––––

Un om care nu e bun la matematica, nu e o tragedie, dar un om cu IE scazuta este. 

Cercetatorii spun ca IE emotionala se poate dezvolta pe tot parcursul vietii spre deosebire de IQ care e fix.

Inteligenta emotionala se refera la relationare cu ceilalti (asa cum arata si etimologia cuvantului inteligenta) si nu la spart pahare la chefuri sau la dansul din buric pe masa, sau la alte moduri extreme de manifestare a emotiilor. Nu inseamna ca esti inteligent emoţional daca te dai in stambă. Dimpotriva. IE presupune echilibru cu tine insuti si cu ceilalti.

Inclin sa cred ca IE se poate dezvolta cu ajutorul logicii, adica al emisferei stangi. Sunt indivizi „posti-prosti”, adica faca logica, si cu inteligenta emotionala slaba, dar cu mult orgoliu. Astia devin fanatici, adera la tot felul de teorii fara baza logica (cum e reincarnarea de exemplu). Altii devin paranoici. Fanatismul si paranoia sunt tot consecinte ale IE scazute, dar si a lipsei de ratiune, de logica. Ori aici nu se mai poate face nimic, individul nu e nici capabil sa simta adecvat emotiile celorlalti, nu are nici logica sa compenseze. Astia sunt cei mai buni prieteni ai psihiatrilor, ai azilelor de nebuni, ai sectelor. Unii mai vicleni se limiteaza la partide ca PRM.

Orice nevrotic cu viata mincinoasa, care nu poate discerne negru de alb, se simte amenintat la ideea ca ar exista cineva puternic care sa-l scuture de ciuf pentru a-l aduce la realitate. Asa e Fidel Castro, Chavez, asa a fost Saddam. Si pe Ceausescu l-a luat cu lesin cand Gorbaciov l-a somat sa termine cu coruptia si nepotismul la ultimul congres in 1989.

Inconstient nevroticii (prin definitie persoane care traiesc in minciuna de sine si iubesc inconstient minciuna) se simt amenintati de orice om lucid care le arata ce fac si-i spun sa se opreasca. Poti fi ori om de rand ori presedinte de stat, reactia e aceasi.
Nu e surprinzator ca un nevrotic din fruntea piramidei e sustinut in logica si atitudini de milioane de nevrotici invizibili aflati la baza piramidei sociale.

La final, doar cativa au fost de exemplu judecati, la Nurenberg, dar cvasitotalitatea poporului german a colaborat la nevroza lui Hitler. Prin urmare 99% s-au facut vinovati de colaborationism iar bombardarea oraselor germane a fost justificata.

Tot asa si cu Irakul si Afganistanul, ei platesc acum pentru organizarea lor sociala mincinoasa, agresiva, inconstienta. Totdeauna se va gasi cineva care sa puna la punct societatile bolnave.
Asa au patit si maiasii cand au venit conchistadorii spanioli si i-au masacrat.

Ceea ce e interesant acum e ca fratii mai mici (suniţi vs. şiiţi) se masacreaza in prezenta fratelui mai mare (USA), venit sa faca ordine si sa fure un pic de petrol ca despagubire pentru efort. Sau nu sunt oamenii fraţi?

Nu e bine deloc, pentru ca un tata ipohondru agresiv isi poate educa copilul sa devina un ipohondru pasiv (care se crede vesnic bolnav).

Ipohondrii activi sunt mai periculosi pentru ca nu se multumesc sa creada ca sunt doar ei bolnavi sau in pericolul de a se imbolnavi ci vor sa-i convinga si pe ceilalti ca s-au nascut bolnavi. 

Buda si farmacia sunt locurile preferate de ipohondri.

Inteligenţa emoţională (EI) (EQ)

Inteligenţa emoţională reprezintă capacitatea individului de aşi gestiona propriile emoţii în cele trei stari ale eului (Parinte, Adult, Copil) în corelaţie cu emoţiile/nevoile afective ale celorlalţi (si functie de starile eului celorlalti) astfel încat să obţină rezultatele maxime din cele posibile pe care şi le-a propus.

Inteligenţa emoţională reprezintă puterea minţii conştiente.

O inteligenţă emoţională scăzută are ca rezultat poluarea propriului inconştient cu dorinţele inconştiente ale celor din jur. IE reprezintă scutul în calea programării spre autodistrugere a individului. Cu alte cuvinte, cu cat ai un EQ mai mare, cu atat cei din jur vor reusi mai greu sa te deturneze de pe drumul tau. Influenta unui individ cu EQ mare asupra celor din jur este doar pozitiva sau deloc (se abtine de la asi exprima anumite opinii daca individul constientizează că astfel incalca libertatea de alegere a celuilalt).

Cum se manifestă un individ cu IE scăzută? La extreme. Retragere socială, abandonul de sine sau ca un „extrovert” periculos, cu sânge fierbinte, gata oricand să înjungie pe oricine e de altă părere.

O inteligenta emotională scăzută lasă loc celor trei grade de parazitare a starii de Adult (Eul) de catre Parinte (Supraeu) si Copil (Sinele). Adultul fiind mintea constienta, iar Parintele si Copilul fiind Subconstientul si Inconstientul. Analiza tranzactionala numeste inconstientul ca stari arhaince ale Eului (Parintele din Copil – Electrodul, Copilul din Copil sau Demonul, Adultul din Copil sau Micul Profesor).

Iată cele trei stări pe drumul nebuniei

Nevroza (Parintele critica Copilul)

– starea de nemultumire de sine (unde intra complexele de inferioritate, lipsa sentimentului valorii de sine)

– trăirea în minciuna de sine (a face ce nu’ti place si nu esti in stare, adica relatii mincinoase, din interes, job unde nu ai aptitudini, a aspira la titluri stiintifice doar de dragul titlurilor)

– necunoasterea de sine (sa te consideri alb cand de fapt esti negru)

In nevroza exista o ruptura intre inconstient, subconstient si constient. Individul nu doreste sa cunoasca si nici sa filtreze propriul inconstient/subconstient. Inconstientul si constientul sunt antagonice. 

Deasemenea exista o labilitate manifestata prin schimbari rapide ale starilor eului. Acum te critica, te face praf din starea de Parinte si peste 5 minute se gudura pe langa tine din starea eului de Copil iar peste alte 5 minute propune o actiune comuna din starea eului de Adult. Nu-si aminteste cand se afla in starea eului de Copil ce a facut in starea eului de Parine sau invers motiv pentru care se considera totdeauna imaculat (asa a fost demontata pledoaria ca nevinovat din cauza nebuniei temporare in USA).

Depresia (Parintele ignoră Copilul).

– starea de gol interior

Apare ca urmare a epuizării minţii conştiente de catre mintea inconştientă.

Psihoza (Parintele învinge Copilul)

– starea de neant, de pierdere a identitatii, a Eului, a Adutului, a Conştientului. 

Este starea in care inconştientul preia conducerea asupra minţii conştiente.

Din cauza asta, ceea ce lasi sa intre in inconstient de mic, aceea te va controla mai tarziu. 

Parintele poate învinge Copilul din individ la multi ani dupa ce parintele biologic ca murit.

Starea eului de Copil criticat, ignorat sau invins nu inseamna ca dispare din structura de personalitate ci va incepe sa paraziteze impreuna cu starea eului de Parinte starea eului de Adult. Ceea ce observa cei din jur e absenţa Adultului. Pot observa un om care mereu critica (Parinte paranoic), sau care e retras social (Copil ranit, fara incredere in sine) sau care nu poate munci, nu se poate intretine (Adult absent).

In final, starea eului de Adult este cea care dispare (in depresiile grave, in psihoze), dar se considera ca de fapt cea de Copil este profund alterata (emotiile).

Structuri de personalitate

1. Personalitatea dominată de starea eului de Parinte. Este cel mai toxic tip de personalitate, intâlnită cel mai des la schizofrenicii paranoici, paranoizi, obsesionali, ipohondri, persecutori, toti acestia nefiind o companie placuta (sunt cei care discuta de pe pozitia eu sunt OK tu nu esti OK; daca sunt criticati recurg temporar la pozitia eu nu sunt OK dar nici tu nu esti OK).

Paranoia reprezintă o reacţie oarbă de apărare generalizată a unui individ care nu poate evalua corect pericolele din mediul social. Nu poate evalua corect tocmai acestui deficit de inteligenta emoţională. 

Oamenii care au această strctura de personalitate sunt jucatori înrăiţi ai jocului psihologic „loveşte-mă” (dă-mi un şut in fund). Adică se poartă urât pana sunt daţi afara din servici, partenerul divorteaza iar prietenii il parasesc. Lucrurile se repeta la nesfarsit (concediere, divort, singuratate) datorita scriptului.

Avand in vedere dictatura Parintelui paranoic din sructura de personalitate a individului, ce fel de Adult si Copil are acesta in structura sa? Are un Adult leneş (parazitat de Parinte) un Copilul înebunit (cu anxietate, insomnii, palpitaţii, ulcer, care vede conspiratii mondiale peste tot). Daca cineva reuseste mai mult in viata e nu petru ca a fost mai inteligent emotional, a avut parinti ghidati de sentimente neconditionate ci pentru ca sigur e…MASON.

Ca nivel social, nu avanseaza prea mult si sunt saraci material. Din randul lor se recruteaza micii functionari care taie si spanzura dar si „nefericiţii” care scapă ţigara din gura in pat si iau foc cu tot cu casa. 

Tot din randul lor fac parte parintii batuţi mar de copii, sau dati afara din casa de copii. Sau parintii cu copii schizofreni. Nu manifesta respect pentru sentimentele celor din familie sau din afara familiei.

Structura de personalitate viciata de Parinte se poate observa de mic copil (sunt acei copii care mereu critica si normeaza pe ceilalti copii).

2 . Personalitatile dominate de starea eului de Copil sunt psihopaţii, politicienii, gangsterii, afaceriştii. Spre deosebire de paranoici care sunt condusi de Parinte, acestia sunt prezente placute, seducatoare. 

Au in structura de personalitate un Parinte extrem de îngăduitor care le permite orice cu cei din jur. Cere respect pentru sine si cei din familie si mai putin pentru cei din afara familiei. 

O inteligenţă emoţională scăzută presupune automat un script (scenariu de viaţă) puternic, greu de anulat. Daca scriptul e nagativ (indreptat impotriva individului insusi) individul e condamnat.

Locaţia scriptului e in inconştient şi subconştient de acea oamenii cu IE scazuta habar nu au ce fac. Doar sunt surprinsi ca lucrurile negative din viata lor se repeta.

Primul indiciu ca te afli in script negativ e ca lucrurile rele din viata ta se repeta. Asta inseamna ca inconstientul tau e impotriva ta. 

Omul nu poate supravietui fara inconstient si fara un program (script) plantant in inconstient. 

Cu cat scriptul e mai usor, cu atat mai bine.

Pentru a crea un script usor cuiva trebuie sa fi foarte atent cum explici copilului tau pana si modul in care trece strada si mai inseamna sa te feresti ca de dracu sa-i spui concret ce sa faca in viata. 

Un om care are script usor, e un om care are multe permisiuni parentale, putine interdictii, dar si care le are sunt juste si generale. 

Populatiile unde predomina indivizii cu inteligenta emotionala scazuta se preteaza la organizari sociale de tip dictatorial. Acestia sunt oamenii patimasi, naivi, care fac pasiuni pentru ce nu exista si sunt gata sa moara pentru o medalie de tinichea.

Populatiile unde predomina indivizi cu inteligenta emotionala mare sunt cele care se preteaza la democratie, care prospera economic si material in timp record. Aici intalnim indivizi cu o minte inconstienta usor de progamat in sens pozitiv (vezi denazificare versus defanatizarea religioasa imposibil de produs in anumite comunitati) pentru ca au o minte constienta puternica.

O minte constienta de Adult nu poate judeca decat pozitiv, in beneficiul tuturor. 

Toate dramele istorice au avut la baza amagirea starii de Copil din populatie (adica a inconstientului) de genul „esti cel mai frumos, cel mai destept, ce mai esti dat dracului, altii vor trebui sa munceasca pentru tine!” si Copilul din Copil (demonul) executa iar individul in final chiar ajungea dat dracului la propriu.

Cand gandesti negativ, nu gandeste Adultul din tine, ci starea eului de Parinte paranoic, sau de Copil fricos (inebunit). Gandirea negativa e rezultatul programarii parentale si a slabiciunii de strucutra psihica a individului.

p.s. la nevroza, depresie si psihoza m-am referit doar la cele de cauza psihologica

Daca la noi ar fi armele la liber, ar fi un macel generalizat in scoli. Cei care au acum 16-18 ani stiu de ce.

Daca analizezi familia elevilor care comit crime in scoli (vezi documentarul Bowling For Columbine) o sa vezi ca respectivii provin din familii bizare si nu societatea americana in ansamblu are vina pentru aceste crime. In ce consta bizareria? Ei bine, acele familii care produc criminali se aseamana extrem de mult cu multe familii de pe la noi, au aceleasi mentalitati. Copiii (mai sensibili) nu au parte de afectiune, li se spune sa nu mai vina casa daca raman corigenti sau nu iau nota 10 la toate materiile, sunt educati in cultul elitelor (niciodata elitele nu dezvolta cultul elitelor in familie, doar cei fara valoare umană devin obsedati in aşi transforma progeniturile in elite). Acesti copii criminali nu doar ca nu sunt elite, dar din cauza ca sunt abuzaţi emoţional in familie (parinti egresivi care-i umilesc) cand se duc in colectivitate sunt deja vulnerabilizati, fara stima de sine, fara incredere in sine. Daca in colectivitate vor fi din nou umiliti (de altii ca si ei, dar un pic mai puternici psihic) singura modalitate de a se reabilita pe care ei o vad e macelul. Pai daca acasa e devalorizat, daca la scoala la fel e devalorizat de unii colegi, prietena il paraseste din cauza egocentrismului sau, ce-i mai ramane de facut? Ia un Uzzy si secera totul in cale. Unii un pic mai constienti, isi ucid parinti, sursa educatiei patologice. Dar cei mai multi defuleaza in exteriorul familiei asa cum vedem saptamanal la stiri. 

Deci, cand mai vedeti masacre in scolile americane, sa stiti ca cei care le comit provin din medii proletare cu parinti agresori, asa cum la noi sunt majoritatea.

Ritualurilde ipohondriace de întreţinere personală. 

Exemplu de tată ipohondriac

Familia, mama si copiii se trezesc la ora 7 dimineaţa pentru o noua zi de munca si scoala, care incepe la ora 8. Tatal ipohondriac se trezeste la ora 6 pentru un ritual complex de o ora care cuprinde: un spalat viguros de 15 min pe dinti care-i lasă dintii dezgoliti de gingii (datorita periajului gresit directionat, vertical sus-jos); 15 min de adminstrare pastile gelatinoasae (rosii, verzi, albastre, galbene, etc) care contin vitaminele A, E, enzime digestive, etc; 15 min pentru ceaiul fie de sunatoare, fie de paducel, fie de măceşe atunci cand nu mestecă cate 5 comprimate de vitamina C odata; 15 min de lustruit pantofii tuturor din familie fie ca e sau nu nevoie pe holul blocului deranjand toti vecinii cu zgomotul. Seara ritualul se continua obligatoriu pentru toata familia cu morcovi cruzi si mere, absolut necesare pentru sanatatea tuturor. Deasemenea ipohondriacul incearca sa convinga restul familiei ca ar fi bine in a-i impartasi deasemenea pasiunea pentru pastilele colorate care singur si le-a prescris fara a fi medic.

Psihologic, aceste ritualuri au darul de a convinge toata familia, partenerul de viata, copiii, ca ceva nu e in regula cu ei, ca sunt in permanent pericol de a se imbolnavi (si numai el ipohondrul e autorizat in ai salva preventiv). Deasemenea arata copilului ca e incapabil sa-si faca singur pantofii cu crema. Motivul pentru care ipohondriacul agresiv îi face pantofii e lispa de indemanare a copilului, acesta pur si simplu nu stie sa-si lustruiasca optim pantofii dupa cum ia aratat „binevoitor” tatal ipohondru.Toata familia e leneşă iar el ipohondrul e singurul harnic pentru ca se trezeste cu o ora mai devreme decat restul.

De remarcat e ca nimeni nu-l invata pe nevroticul ipohondru aceste ritualuri, le descopera singur. El agreseaza indirect intreaga familie cu ele si fac parte din gama larga de manifestari ale agresivitatii obsesionalului. Aceste ritualuri sunt o forma de defulare a fricii din inconstient prin transferul ei asupra celorlalti (cu efecte nocive in timp).

Oliver, in rest esti bine sanatos, poti manca (esti grasut in poza), digestia iti merge bine, poti dormi (visezi frumos?), esti imbracat (inca nu ti-a cerut d-zeu sa prorocesti gol pusca nu?), poti umbla. Tot ce te-ar face fericit e sa devii celebru prin cartea ta. Aici avem o problema, o fata de 23 de ani (Floricik23) zice ca e puerila. Tu ai parca 32 de ani? Imi spunea mie cineva ca noi baietii ne maturizam mai greu, suntem sensibili ca puii de curca in perioada bubatului….

Nu-i exclude nimeni, doar li se da de inteles de mici ca nu trebuiau sa se nasca si ei atunci inteleg ca ar fi bine (pentru cine?) sa se excluda singuri. Modalitatea care o aleg de a se exclude e inconstienta si foarte imbarligata, despre aceste modalitati s-au scris tratate de psihiatrie si psihologie. Altii, putini, pur si simplu nu au capacitatea de a intelege realitatea inconjuratoare care poate fi sursa tulburarilor psihice.

http://autismul.wordpress.com/
http://autismul.wordpress.com/2007/11/11/t…-de-dezvoltare/

In general copil sensibil i se spune celui care pricepe greu lumea emotiilor. Pricepe greu ca e un copil nasuct din sex, nu din dragoste, ca e menit sa devina o clona a parintilor, ca nu e acceptat decat conditionat, daca devine ceea ce-si doreste parintele, daca accepta prejudecatile parintilor. Un copil cu structura paranoica (mai pe româneşte fricos) are sanse putine sa se dezvolte normal cu niste parinti agresivi, inflexibili, care au uitat de mult ce inseamna sa fi copil. In viata un asemenea copil devenit adult va trai intr-un mediu pe care il percepe amenintator si isi va dezvolta uneori strategii aberante de lupta cu acest mediu. Poate deveni procesoman dandu-si toti vecinii in judecata de mai multe ori pe an, poate deveni „proroc” disperat sa salveze lumea nerealizand ca nu toti oamenii se simt amenintati in aceeasi masura ca si el de societate. Fiecare dintre acesti „copii batrani” isi poate crea propria versiune de scenariu.

Ce sunt halucinatiile? Ce e cu vocile care le aud unii? 

Mecanismul halucinatiilor
E foarte simplu. Cand visam, visam pentru ca anumite mecanisme sunt deblocate iar ceea ce s-a refulat in inconstient erupe sub forma de vise. Sistemul nervos e detensionat. Cei anxiosi, depresivii, care se izoleaza de natura si oameni, care stau mult in casa, pot ajunge sa aiba „visuri ca viaţa”, visuri care par foarte reale si care lasa o mare incarcatura emotionala (daca refuzi sa traiesti viata, visurile devin reale ca viata). Urmatorul pas ar fi halucinatiile hipnagogice, acele vise care efectiv sunt percepute ca reale (pavor nocturn). Ele apar un urma unor traume psihice foarte intense sau indelungate. Cred ca soldatii cu sindrom de stres postraumatic pot avea halucinatii hipnagogice terifiante.
In halucinatii, datorita slabei maturizari a sistemului nervos, mecanismele de inhibare a inconstientului sunt slabite astfel ca acesta erupe in stare de veghe (auzi voci, vezi oameni care nu exista cu ochii deschisi). De exemplu bolnavii de schizofrenie paranoida pot vadea parsoane amenintatoare in televizor care care vor sa iasa afara si sa-i faca rau.
Vocile si imaginile care le vad lasa o mare incarcatura emotionala care i-l impiedica pe individ sa le ignore sau sa le considere false. 
Aceste voci, care fie sunt amenintatoare, fie isi bat joc de individ punandu-l in situatii umilitoare nu sunt altceva decat vocile parintilor sai pe care i-a perceput deosebit de amenintatori.

De aici se vede de ce copiii mai sensibili ajung sa aiba halucinatii auditive amenintaotare. Pentru ca au crescut in preajma unor parinti schizoizi, care au comunicat emotional slab cu copilul generandu-i acestuia un permanent sentiment de insecuritate.
Cand un copil se naste, medicul il pune imediat pe burta mamei pentru ca acesta sa nu sufere traume si sa i se dezvolte atasamentul matern.

Ei bine, intr-o familie cu parinti schizoizi (cu inteligenta emotionala slab dezvoltata) copil mic traieste un permanent stres. Atunci va avea nevoie de prieteni imaginari care sa-l ocroteasca. Acesti prieteni imaginari îi vorbesc sub diverse identitati (vocea lui D-zeu, vocea unui inger) dar in final isi bat joc de el exact cum isi imagineaza sau a perceput inconstientul copilului ca isi vor bate joc de el parintii sai.
De aici se vede ca halucinatiile auditive se aseamana mult cu visul unui anxios care e totdeauna respins in visurile sale, nu isi atinge obiectivele nici macar in vis (fie ca e vorba de persoana iubita, fie de o locatie unde nu a reusit sa ajunga).

Desigur, cercetatorii pot descoperi ca suport genetic o anumita gena defecta responsabila de ruperea mecanismelor inhibitorii la copiii fricosi. Orice se poate descoperi la urma urmei.

Adultii care nu-si pot sublima frica si frustrarea in halucinatii o fac in alcool sau droguri.
Pe cei care nu-i ajuta alcoolul recurg la sinucidere.

De ce refuza bolnavii sa se vindece sau sa constientizeze fenomenul halucinatiilor 
Pe un bolnav psihic nu-l intereseaza nimic din ceea ce tine de explicatii logice. Lumea in care traieste el are logica. Este profund ataşat de vocile si halucinatiile pe care le aude asa cum un indragostit e deosebit de emotionat de visul in care a visat-o pe iubita ce tocmai a pierdut-o sau nu a putut-o avea niciodata.

Inainte de a aparea halucinatiile, cel mai des apare delirul. Delirul e un scenariu aberant, ilogic, care are doua scopuri: sa-i justifice bolnavului frica, frustrarea, esecul personal (transpus in esecul lumii intregi) si numero 2, sa-l despagubeasca pentru pierderile suferite in plan moral si afectiv. 
Daca ati observat, niciodata un bolnav psihic nu-si asuma vreo responsabilitate. Boala psihica o fi ea meritul parintilor dar e cu contributia copilului si catalizata de structura genetica slaba. 
Daca bolnavul e in rahat, toata lumea e in rahat. Logica unui bolnav psihic se reduce la proiectii, la fuga de orice responsabilitate. E si normal, doar si parintii bolnavului psihic au procedat la fel, de unde sa invete el simtul responsabilitatii. Un parinte care are un copil bolnav psihic, isi doreste ca acesta sa fie diagnosticat si internat, nu vindecat. Sa stie el ca problema e transata si catalogata si ca nu are nici o responsabilitate in boala copilului. La fel, copilul arunca vina bolii sale asupra tuturor folosindu-se de diverse scenarii. Pana la urma nimeni nu e vinovat iar bolnavul isi atribuie in final identitati care sa-l despagubeasca moral: se crede fie savant genial, fie personaj istoric celebru, fie proroc neinteles cu misiunea de a salva lumea s.a.m.d.

Cei naivi, vulnerabili, totdeauna cad in capcana bolnavilor psihici, inclusiv medici psihiatri care habar nu au cum apare o tulburare pishica si sunt ei insisi un pic inconstienti. De aceea e foarte periculos convietuirea intr-un mediu cu oameni virusati. Daca nu ai tu insuti un sistem solid, nu ai fost educat de parinti lucizi si sanatosi emotional, a intra ca medic sau pacient usor bolnav intr-un azil de nebuni e un lucru periculos, acolo mediul emotional-informational e foarte toxic. Nu ai decat feed-back-uri eronate. Ori un creier pentru a se mentine sanatos are nevoie de feed-back-uri sanatoase, din cand in cand.

Sunt doua feluri de saraci. 

Sunt saraci intelepti, impacati cu faptul ca atata pot atata au, care nu invidiaza pe nimeni si se multumesc cu ce au. Si isi iubesc copiii neconditionat. Din astia se nasc fotbalisti talentati si oameni meseriasi la locul lor si uneori chiar genii din mila lui D-zeu.

Si sunt saraci ticalosi, care sunt saraci pentru ca au ingropat talantul (nu-i duce mintea), pentru ca traiesc in invidie, pentru ca se urasc pe ei insisi si pe copiii lor, pentru ca isi educa copiii in „cultul elitelor” si in invidie generalizata. Astia nu numai ca nu vor avea nimic aici dar infunda si iadul pe vecie. Din copiii astora se nasc nebunii din ospicii si niciodata genii. Nu pot aparea genii din oameni infectati de mici cu invidie, ura, frica, lacomie. Doar psihopati (aia care fac masacre in scolile din USA, emigranti de o generatie-doua) si nebuni.

Mai 10, 2008 - Posted by | Uncategorized

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: