Harmony

& other dreams…

Schizoidul…(A.T.)

finger-pointing.pngV-ati intrebat vreodata de ce femeile tatoneaza atat de mult terenul pana isi aleg un partener? De ce vorbesc atat de mult cu el inainte? Multi barbati nu stiu de ce, dar cei care stiu, se adapteaza in consecinta, se pot camufla… Dupa 2-3 relatii de prietenie ratate, femeile invata o bizarerie – ciudatenie a comportamentului masculin. Egoismul, tendinta spre dominare, agresare, persecutare a femeii de langa el.

Barbatul incepe cu accese de superioritate si sfarseste prin a agresa, a submina increderea in sine a femeii… In Romania e un fenomen obisnuit, des intalnit la barbatul latin sau balcanic… Oricat ti-ar arata ca te pretuieste, in clipa in care faci un pas afara din tzarc devine un strain…

Numai asa se pot barbatzii romani valoriza… Iar daca au si alte frustrari, ai pus-o…

Fara sa stie psihologie, femeia invata dupa cateva relatii insuportabile, ca si cainele lui Pavlov, ca dupa accesele de superioritate, dupa deosebita grija si atentie venite din partea unui barbat gata mereu sa ofere sfaturi necerute, urmeaza si catalogarile de genul “nu esti capabila de nimic; daca stiai sa faci ceva erai departe, dar nu stii”, “n-ai invatat inca strazile, ia un taxi, ce naiba” etc. etc.

Interminabilele discutii pe care le vrea femeia inainte, le face din disperarea ei inconstienta de a citi viitorul psihopat de langa ea pentru a-l evita. Femeile se vad puse in situatia de a deveni psihologi de nevoie, pentru a evita o relatie cu un potential excroc sentimental. Si bine fac, fiindca excrocul sentimental de astazi, devine agresorul copiilor ei de mai tarziu. Ba mai mult, o va coopta la agresiune comuna impotriva copiilor.

In replica, exista psihopati abili, care se autosesizeaza de acest joc, si in discutii sunt capabili sa se disimuleze pe sine in oameni capabili de sentiment neconditionat etc. Din pacate pentru ei, in lumea reala, in scurt timp vor pica testul. Fiindca nu poti face mici cadouri, mici atentii care sa mearga la sufletul femeii decat daca esti intr-adevar implicat pentru ea, pentru femeia pe care o vrei. Barbatii schizoizi, dau cu bata in balta de la bun inceput prin cadouri de mancare, haine, sau ofera chiar banii cash, dar de la inceput sunt incapabili de a citi sufletul femeii pe care o doresc. Totdeauna un schizoid e extrem de preocupat de defectele fizice ale partenerei, sani de o anumita forma, de o anumita marime, prea mici, talie prea groasa, prea joasa, picioare scurte, aripioare, defecte legate de ceea ce il excita sexual si care sunt mai importante decat sentimentele pe care pretinde ca le are fata de iubita lui… Fizicul iubitei e pe locul 1, sufletul ei, pe locul 2.

De aceea i se pare firesc sa se uite dupa femei pe strada, frecvent in prezenta propriei femei, semnal clar ca sentimentele lui sunt de doi bani.

Intr-o relatie cu un schizoid, femeia se va simti ca in patul lui Procust, ba prea scurta, ba prea lunga. Si prin urmare, trebuie sa indure o multime de reprosuri zilnice, legate de aspectul sau sau de activitatea sa. Reprosurile spre deosebire de critica se adreseaza persoanei si nu actiunii, au rolul ca distrug increderea in sine a femeii.

Femeia va ramane captiva in relatia patologica din doua motive:

1.   atasament emotional patologic, fata de agresor, singurul capabil sa-i poarte de grija, ea fiind “proasta, incapabila acasa si la servici”

2.   increderea in sine distrusa, motiv pentru care se simte un nimic in fata barbatilor, pe care-i considera toti la fel, deci e mai bine sa ramana in relatia in care e, chiar daca aceasta relatie e infecta si o face sa-si piarda tot respectul de sine.

Ori de cate ori femeia se va plange de o problema de la serviciu, psihopatul de langa ea ii va spune “pai daca esti proasta si-i lasi pe toti sa-si bata joc de tine?” In orice problema se va plange, partenerul nu o va sustine, ci ii va reprosa ca din cauza ei ii merge rau, si la servici, si acasa unde nu se ridica la standardele lui, nici cand face mancare, nici cand face curat, nici in pat, unde e prea grasa ca sa-l mai excite. Va imaginati in ce calvar poate trai o femeie care nu a putut depista de la inceput impostorul sentimental de langa ea? (nu vorbim aici despre faptul ca ar putea fi si ea o impostoare…) Ca ajunge cu timpul sa aiba domiciliu comun cu el, 2-3 copii pe cap, etc. Daca ramane fara serviciu la o varsta tanara, sunt cazuri in care in care partenerul nu o mai lasa sa mai lucreze sub diverse pretexte. Dar adevaratul motiv e ca ea fiind sa zicem destul de frumoasa, agresorul nu o lasa la munca de frica sa nu i-o fure patronul (el delireaza, dar de fapt are dreptate, fiindca dupa cum se comporta, femeia sa ar fugi si cu Quasimodo, cocosatul din Notre Dame).

Nemai muncind, ea isi pierde increderea in sine, fiind la mana lui, care o intretine. Dupa ani de zile in care ea nu a muncit, in care a fost devalorizata zilnic, teama ei e prea mare ca sa-si asume responsabilitatea pentru propria viata, o viata separata de actualul agresor de langa ea. Si uite asa, pentru cateva partide de sex, ajung doi oameni, un barbat si o femeie sa stea zeci de ani unul langa altul autodistrugandu-se. Caci sa nu uitam, cei doi au ajuns impreuna, din dorinta sexuala a barbatului care a mintit ca o iubeste cand de fapt nu o place decat fizic pentru sex, iar femeia probabil la acceptat din considerente materiale, sociale, poate ca l-a si iubit la inceput.

In Occident se practica frecvent la inceputul unei relatii de concubinaj un fel de contract sincer. E un semn de respect, de progres in relatiile interumane. De ce sa stai fara sex, singur, daca esti sa zicem prea urat si nimeni nu se va indragosti de tine? Iti gasesti o urata, dar esti sincer cu ea, si ea cu tine. Acolo, mai ales in Germania, lumea nu prea minte cand spune ca iubeste. Sunt multe cupluri care concubineaza doar ca sa nu fie singuri, sa imparta impreuna chiria si sa isi satifaca nevoile sexuale, dar sunt cinstiti cu ei insisi si isi spun toate acestea de la inceput, iar relatia lor e minunata, chiar daca nu sunt indragostiti unul de altul. Si stiti de ce? Fiindca sunt doi oameni, care au invatat sa fie prieteni buni, ei nu se vad ca barbat si femeie, SE VAD CA DOI OMAMENI, pe care soarta i-a facut pe unul barbat, pe altul femeie, dar ei sunt in primul rand camarazi, prieteni, la bine si la greu, prieteni la sex in pat, preteni la impartitul chiriei, prieteni la boala. Da, in Occident o curva e mai cinstita decat o femeie din Romania care nu e curva la colt de strada. Dar oare de ce? Fiindca in Occident, oamenii au respect fata de ceea ce simt. Daca te plac la pat, iti spun asta. Dar daca nu te iubesc, nu iti spun ca te iubstc ca sa te aiba la pat. Cati dintre oamenii din Romania spun ceea ce simt? Ori iti spune ce vrei tu sa auzi, ori iti spune in asa fel ca sa obtina ceea ce doreste de la tine, adica manipuleaza.

A spune ce simti, inseamna a avea respect fata de sentimentul din tine si implicit sa pretinzi acelasi lucru de la celalalt, adica sa fi respectat.

 

Din pacate in Romania, majoritatea relatiilor sunt distorionate de un contract mincinos al relatiei, doar pentru a obtine un beneficiu sexual sau material.Cine pacatuieste mai mult? Doi care stau in concubinaj unul cu altul dar isi marurisesc de la inceput unul altuia ca se plac pentru sex, ca se ajuta reciproc material la chirie si mancare, ca au gusturi comune, etc? Vor avea sufletul extrem de usor, ba chiar s-ar putea cu anii sa se iubeasca unul pe altul, sa-si iubeasca sufletele, nu trupurile, aspectul; sau doi care sunt casatoriti bisericeste in baza unui contract mincinos, barbatul spune ca o iubeste desi o place doar fizic, iar ea il ia de sot numai ca are casa cu tot confortul? Ne mai miram ca cei doi isi vor crapa capetele unul altuia, sau ca vor avea amant/amanta, ca isi vor nenoroci copiii? La ce le serveste casatoria in fata unui preot? Va judeca Dumnezeu pe preot sau pe cei doi mincinosi?

Singura dorinta a unui schizoid e ca tu sa nu ai nici o dorinta, iar daca o ai vreodata, sa coincida cu dorinta lui (patul lui Procust). Schizoidul e un om gol pe dinauntru, motiv pentru care sufletul altor oameni e o notiune straina pentru el.

Viata langa el e foarte grea, fiindca are mereu tendinta de a modela pe cei din jur dupa tiparele sale nastrusnice. Sfaturile necerute curg in valuri din gura lui. Este omul care traseaza indicatii si le considera vitale pentru sanatatea fizica si mentala a tuturor, desi indicatiile pe care le da sunt complet inutile si eronate la fel ca mintea sa patologica. Orice schimbare in comportamentul celor din jur ii produce imediat un disconfort. In familie poate functiona numai daca detine controlul total asupra celorlalti membri.

Schizoidul e totdeauna extrem de atent cu sine, dar vesnic nemultumit de toti din jur, de la servici, din familie.E atat de atent cu sine, incat niciodata nu baga de seama nevoile sufletesti ale altora, nici cand spune ceva care jigneste iremediabil.A fi atent cu sine, nu inseamna pt schizoid ca se iubeste pe sine. Inseamna ca e ingrijorat de trupul sau, fiindca atat are, un trup gol, fara suflet, fara sentimente, si daca se deterioreaza trupul sau, se simte distrus, desfiintat. Evident, el crede ca si ceilalti oameni sunt ca si el, fara sentimente numai cu scopuri si interese. In timp, are loc un fenomen interesant, schizoidul disociaza, spre batranete daca cei din famillie se revolta si il vor agresa in acelasi mod. Privirea i se tulbura, nu se mai poate concentra, uita frecvent, o pseudodementa. Atunci, el se va atasa de obiecte, masina sa, etc. le va personifica le va da nume. Motivul? Obiectele se supun fara cracnire.

In rezumat schizoid-paranoidul poate fi recunoscut in familie dupa:

1.   Fericirea lui e nefericirea celorlalti membri din familie (ai voie sa te bucuri din motivele si in conditiile impuse de el)

2.   Dorinta lui e ca ceilalti sa nu aiba nici o dorinta (ai voie sa ai aceeasi dorinta cu el, in acelasi timp)

3.   DA-ul celorlalti e NU-ul lui si invers (comunicare disociata)

4.   Greselile lui sunt totdeauna din cauza celorlalti

5.   Meritele celorlalti membri din familie sunt totdeauna datorita lui

6.   Schizoid-paranoidul rezoneaza emotional doar cu el insusi.

Chiar daca il vedem vreodata plangand de mila unui cersetor (a unui om in situatii limita), plange fiindca se transpune pe sine in pielea acelui om. Schizoid-paranoidul e o persoana pesimista, care mereu se teme de esec social, de abandon familial (fiindca el in familie e un impostor sentimental) In timp, orice persoana care petrece ani de zile in preajma lui, ajunge sa devina de un negativism generalizat, sa considere ca nu merita sa se bucure de nimic, ca nu merita sa-si cumpere nimic, ca nu merita sa traiasca si partea trista e ca nu sesizeaza cum a inceput totul.

Primele 5 puncte sunt totdeauna extrem de argumentate, victima (slaba de inger) ascultand intr-una un monolog din partea schizoid-paranoidului care o desfiinteaza incetul cu incetul.

Schizoid-paranoidul e ca un sarpe care isi incolaceste incetul cu incetul victima pana o sufoca.

In afara familiei schizoid-paranoidul, culmea nu afiseaza strategia celor 5 puncte, se comporta d.p.d.v. logic cvasinormal, totusi se remarca prin agresivitate, ii sare tandara din orice, are atitudine ori de umil/milog in fata celor mai puternici ca el, ori de atotstiutor plin de aere de superioritate in fata celor pe care-i simte slabi.

De ce manifesta in familie strategia de mai sus? Fiindca se simte camuflat de calitatea de sot, sau de tata, mama, care prin statutul familiei se presupune ca au sentiment fata de toti membri din familie. Fata de copii se manifesta mai intens fiindca-i simte total fara aparare.

Schizoid-paranoidul constituie cea mai perversa categorie de agresori psihici la nivel familial. Sunt imposibil de combatut direct, de aceea de multe ori sfarsesc ucisi de victima.

Ceea ce da roade e terapia confruntativa (de tip oglinda) care-i lasa fara replica, ii infurie la culme. Schizoid-paranoidul nu e capabil de sentiment real, chiar daca el isi imagineaza tot felul de scenarii de evadare din contextul familial in care se vede captiv si pe care da vina ca ii cauzeaza starea de nefericire. Orice familie si-ar forma, cu orice alta persoana, e inutil, scenariul se repeta in scurt timp. Comportamentul sau patologic e grefat pe o structura genetic compatibila. El este asa fiindca are genetic structura corespunzatoare si a crescut intr-o familie cu un parinte schizoid-paranoid de la care a preluat modelul comportamental. In ce consta structura genetic mostenita? In aceea ca schizoid-paranoidul e deficitar in ceea ce priveste inteligenta emotionala, sociala. Nu in sensul ca nu le are de loc, ci le are mai slab dezvoltate.Schizoid-paranoidul nu rezoneaza cu starile afective ale celorlalti, nu plange cu cel care plange, nu rade cu cel care rade. Totusi nu e autist, fiindca sesizeaza starile emotionale ale celorlalti si, deasemenea nu traieste intr-o lume a lui, imaginara, ca autistul. Nu e rupt de lume, poate munci, are servici.

Schizoid-paranoidul in esenta e un om extrem de sarac in dragoste. Din cauza asta, nu are sentimentul adecvat situatiei (schizoid), din cauza asta se teme de cei din jur (paranoid).O sa incerc sa detaliez punctul doi

2.Dorinta lui (a impostorului din familia nostra) e ca ceilalti din familie sa nu aiba nici o dorinta (ai voie sa ai aceeasi dorinta cu el, in acelasi timp). Cand nu ai sentimente fata de cei din jurul tau, orice dorinta a lor iti vine greu sa o indeplinesti, te oboseste, iti creaza un disconfort. Copiii care au parinti care nu-i iubesc, sunt mereu contrariati de ce mereu cand cer cate ceva de la parinti sunt ori refuzati ori li se indeplineste dorinta dupa un repros, in sila. Copiii, in loc sa sesizeze ca nu sunt iubiti, ei cred ca de fapt nu merita sa li se indeplineasca dorintele, ca nu sunt demni de parintii lor. Si in consecinta, ei invata treptat sa ceara tot mai putin de la viata, invata faptul ca nu au valoare, si uite cum prin ceea ce traieste un copil in familie, sentimentul valorii de sine nu se dezvolta, increderea in sine e distrusa. Incredrea in sine e formtata din aducerea la nivel a valorii personale cu sentimentul care il investesti in aceasta valoare dupa ce iti constientizezi valoarea. Valoarea ta o constientizezi ca un contabil, daca din zece actiuni faci 8 bine, iti imprimi asta in minte, uite, am facut 8 bine din zece, acum valoarea mea e de nota 8. Si investesc sentiment in asta, ma iubesc pe mine pentru cele 8 actiuni facute bine. Dar sentimentul e o actiune abstracta caruia trebuie sa-i dam concretete. In ziua cand am facut contabilitatea la cele opt din zece actiuni, aducem concretete prin faptul ca ne indeplinim o dorinta, ne facem un cadou, nu mic, nu mare, ci in concordanta cu valoarea celor 8 actiuni, ne cumparam ceva ce ne-am dorit sa avem de ceva vreme, ne oferim o masa buna la restaurant, chemam 2 prieteni cu noi la acel restaurant, dar nu le spunem de ce, s.a.m.d.

Agresorul schizoid-paranoid interzice BUCURIA.E atent la orice ar putea bucura victima. O victima care se bucura e mai greu de controlat, iar mania controlului total e lucrul spre care tinde.

In cazul cand agresorul e parinte, interzicand bucuria pentru copii, chiar daca uneori da sfaturi bune, ele nu mai sunt receptate, pentru ca sunt percepute ca o agresiune.

Cu timpul, tot ce vine de la agresor e respins de catre victime ca negativ si neavenit, situatie in care agresorul devine confuz, pentru ca el agreseaza inconstient. Are nevoie sa recupereze ceea ce i s-a furat. Si nu intelege de ce cand da sfaturi bune e respins. Pentru a se simti ok (in starea sa de nefericire) trebuie sa-i aduca pe ceilalti la nivelul sau, iar cu timpul sa-i neantizeze. Motiv pentru care victimele acestor agresori de multe ori sfarsesc prin a se sinucide (vezi cazul Hitler si femeile sale). In familiile unde exista asemenea psihopati, avem copii cu tulburari de atentie (care vorbesc peste tine, nu stau sa te asculte) din cauza ca lipsesc sentimentele. Acesti copii, pentru ca practic le este taiat cheful de viata, fug in canale. Orice institutie de ocrotire care va incerca sa-i adune de prin canale e vazuta ca un factor agresor. Acesta e scriptul cu care fug copiii in canal. Dorinta totala de libertate, frigul si foamea nu-i intereseaza. Ceea ce au trait ei in familia lor in plan emotional e dincolo de foame si frig. Ei au plecat din familie cu frica de neantizare. Aceasta frica incearca sa o compenseze prin tot felul de “tulburari de comportament” pe care oamenii obisnuiti nu le pot intelege si accepta.

 Schizoid-paranoidul se mentine pe sine in “realitate”, falsificand realitatea celor din familia sa. Cum? Tactica invaluirii. El isi invata victimele cat de grea e viata, apoi cat de groaznica, practic imposibil de trait. Prin urmare inutila (concluzie la care ajung in final victimele sale, epuizate). Poti supravietui in aceasta viata groaznica, doar beneficiind de pretioasa sa prezenta, a acestui nebun infailibil in nebunia sa. De infailibilele sale sfaturi.Totdeauna scopurile sale sunt prezentate celorlalti membri din familie ca scopuri comune, care trebuie duse la indeplinire fara alte explicatii. Fara nici un contract prealabil si fara a lamuri pe nimeni cum se va imparti castigul, beneficiul muncii depuse. Evident ca dupa ce-si exploateaza prin munca familia, el investeste castigul in ceva masiv, o noua casa, o noua anexa, o masina mai buna, ceva care sa il maguleasca pe el in ochii lumii, vecinilor. Ceilalti membri din familie nu au voie sa-si cumpere nimic pentru sufletul lor intrucat “risipesc” banii. Sotia, copii, se pomenesc pe cap mereu cu alt plan de actiune, pe care daca nu-l duc la indeplinire, inseamna ca nu lupta “impreuna” cu el pentru familie. Desigur, strategia asta o aplica si destule femei in familiile lor. Cand e treaz, din ce in ce mai rar treaz, barbatul executa cu greu sarcinile trasate. Cand e beat, se revolta. Sau doarme. O modalitate lasha de a se retrage din jocul psihologic impus de partenerul – agresor. In final, dupa ce toti membrii familiei sunt “in galeata”, agresorul zambeste. Chiar daca unii s-au imbolnavit psihic pe parcurs, altii s-au sinucis, altii l-au parasit, chiar daca planurile sale s-au realizat partial sau deloc, el zambeste. Macar ceva tot a obtinut. I-a pus pe toti “in galeata”. I-a convins ca viata e inutila. Le-a furat sufletul pentru a se hrani pe sine din sufletele lor. Pentru a se valoriza pe sine prin munca celorlalti. Ce e atat de rau in a indeplini sarcinile acestori dictatori de familie? Nu e rau atata timp cat ele sunt date cu explicatii clare, pentru cine sunt executate si care e beneficiul fiecarui membru de familie in parte. Atat timp cat fiecare are dreptul sa isi bucure sufletul cu partea sa de munca (caz in care nu am mai avea de a face cu dictatori). Dar cum am mai spus, bucuria e ultimul lucru pe care schizoidul il doreste pentru vreun membru din familia sa. O victima care se bucura, il panicheaza, simte ca poate iesi de sub controlul sau. Dar sarcinile date de schizoizi-paranoizi, nu sunt sarcini care sa fericeasca vreun membru din familie, nici macar pe el pentru ca nici el “nu va risipi” banii pentru a-si bucura sufletul cu ceva, cel putin nu in vazul familiei. Daca isi va cumpara ceva, va fi pe ascuns. Sarcinile trasate de schizoid-paranoid sunt sarcini care incalca viata personala a celorlalti. Sarcini care le deturneaza si le confisca viata sociala, profesionala. Shizoid-paranoidul isi justifica aceste sarcini pe care le traseaza celorlalti prin dragostea ce le-o poarta. Pentru binele lor ei trebuie sa isi doreasca de la viata altceva decat ce i-ar putea face fericiti. Daca schizoid-paranoidul e inrolat in vreo secta religioasa, il aduce si pe D-zeu in ecuatie ca sa-si cimenteze argumentele definitiv. Cei mai periculosi dictatori de familie, cand nu mai au argumente pentru a-si persecuta si inrobi familiile, s-au inrolat in diverse secte religioase, unde simt ei ca L-au gasit pe D-zeu drept aliat in misiune. Nimic mai fals. Nimic mai pervers. Acolo el este ajutat in munca de spalare a creierului chiar de bunele intentii ale predicatorilor. Predicatorii incolacesc victimele (sotia, copii) cu “dragostea divina” si ascultarea de capul de familie care il reprezinta pe Cristos-Dumnezeu. Dupa care acasa taticul “sfant” ii loveste cand si unde vrea el, fiindca ei sunt dresati sa asculte de cel care il reprezinta pe Dumnezeu. Vedeti cum drumul spre Iad e pavat cu bune intentii? Precizez ca nu e un fenomen general in cultele religioase, chiar vreau sa cred ca e rarisim, dar el exista. In general, ma refer la cele mai negre scenarii, la cazurile extreme. In orice caz, in final, o familie condusa de schizoid paranoid ajunge rau. Membri unei asemenea familii figurativ sunt ca niste serpi incolaciti. Familia e ca un ghem de serpi, fiecare in gura cu coada celuilalt. Toti nefericiti, toti frustrati, toti se urasc, toti vor moartea celorlalti si moartea proprie. In asemenea familii apare schizofrenia paranoida, paranoia. Se mai numesc familii schizofrene pentru copii, atunci cand ambii parintii se bubuie reciproc si comunica disociat.

Cu atat mai rau daca mai multe familii din mai multe generatii (bunici, parinti, nepoti) coexista in acelasi spatiu si toate sunt cladite pe acelasi calapod… Mediul rural colcaie de asemenea familii.

Metode durabile si eficientie de manipulare a victimei de catre agresor.

Cea mai eficienta metoda de manipulare a unui om e prin…bucurie. E o metoda practicata de seducatorii nobili de care am mai vorbit. Ei ofera bucurii victimei cumparandu-i tot ce isi doreste (in anumite limite, dar oricum nu lasa victima sa “flamanzeasca” dupa bucurie, asta o stiu ei bine din instinct, din familie). Cea mai durabila metoda de “manipulare” e dragostea neconditionata. Ea dureaza pentru totdeauna pentru ca ofera fericire autentica (atunci cand ea e reciproca). Metoda de manipulare care o practica totdeauna agresorul psihic in relatia sa cu victima e suferinta care in timp provoaca victimei o stare de nefericire permanenta. Culmea, agresorul in comunicarea sa disociata catre victima spune exact opusul, “doar langa mine esti fericit (a)”. Fara el (agresorul), victima este facuta sa creada ca ar deveni si mai nefericita decat e in prezent, pentru ca lumea exterioara e mult mai rea decat el, iar victima oricum nu e capabila sa obtina mai mult decat ce are deja (pentru ca e proasta, arata rau, nu stie sa faca sex, mancare, etc si toate aceste neajunsuri doar el, agresorul in marea sa mila e capabil sa le suporte, nu fara reprosuri si bataie insa).

De fapt in aceste manipulari se ascunde teama agresorului de a pierde contactul cu victima. Fara agresare, viata sa e fara continut, fara sens, agresarea familiei e seva care il hraneste. El stie ca e greu de gasit alta familie care sa i-l suporte (probabil chiar imposibil). Agresarea nu poate fi inceputa brusc, agresorul are nevoie de timp pentru a spala creierul victimei, pentru a o convinge ca e bun, dupa care incepe subtil calvarul – DESPAGUBIREA agresorului prin victima sa. Agresorul traieste pentru despagubire, la ea ajunge mereu. E sensul existentei sale. Despagubirea prin agresare e terapia care i-l linisteste pe moment pentru ranile din sufletul sau. Despagubirea e ca un drog, creaza dependenta, trebuie intensificata pentru a produce acelasi efect. Victima va suporta suplicii din ce in ce mai intense. Finalul il vedem la stirile de la ora 5. Terapia de cuplu e eficienta daca cei doi au fost vreodata (la inceput) indragostiti unul de celalalt. Daca cei doi parteneri sunt prea batrani, prea inraiti unul pe celalalt, nu au posibilitati materiale sa se separe ar avea nevoie de un “arbitru de ring” sa-i mai separe la meciurile de box.

 175_nm0504-psychology.jpg

Despre tampenia de a te valoriza prin copil.

Dorinta taranului roman este de a se valoriza el insusi prin copil, in timp ce “domnul” isi valorizeaza el copilul… Vesticii reusesc sa creasca adulti sanatosi psihic fara bataie (pentru ca ei au alte prioritati cu copiii lor, altele decat realizarea personala prin copil, laudarosenia, despagubirea prin copil).

In cazul bataii e simplu: parintele va ajunge sa manance bataie la batranete iar copilul devenit adult va suporta conditionarea negativa prin bataie cu alcool si prozac (tot familionul ramane in script care avanseaza). Bataia nu duce neaparat la nebunie, duce la agresivitate, la viata zbuciumata. Mai rau decat bataia e altceva si anume ceea ce face parintele astfel incat copilul sau sa inebuneasca: Comanda dublu schizoida (cu ruptura de identitate): Invata (ce vreau eu) ca pentru tine inveti (spune parintele adolescentului de 14 ani cand incepe liceul). Copilul invata dar nu face nimic cu invatatura dupa liceu (deciziile de a alege ce drum sa urmeze neapartinandu-i). Parintele se simte frustrat: “ei, acum ce spun eu vecinilor cand ma intreaba de tine?” (raspunsul ar fi: “am fost un ticalos care am vrut sa ma dau mare cu copilul meu in fata voastra a tuturor, folosindu-ma de el” dar parintele se spala pe maini si cere explicatii pentru esec de la copil, nerealizand ca a fost doar o situatie artificiala). Comanda e dublu schizoida, pentru ca are doua rupturi de identitate (una la inceputul programarii, alta la final cand vine scadenta):

1.   Parintele spune ca decizia luata de el îi apartine copilului

2.   Esecul apartine in final copilului desi deciziile au apartinut parintelui biologic.

Desi copilul e facut sa creada ca munceste doar pentru realizarea personala de sine, e foarte important pentru parinte sa se poata lauda cu respectiva realizare a copilului sau. Concluzie: copilul munceste, invata pentru realizarea de sine a parintelui (pentru ca drumul copilului e stabilit de parinte care are nevoie in final sa se simta valorizat prin copil). Daca are esec, parintele cere copilului sa-si asume esecul ca si cand deciziile ar fi apartinut copilului. Parintele refuza asumarea responsabilitatii propriilor decizii daca copilul are esec in executarea lor. Ca rezumat, logica parintelui schizoid functioneaza asa: “meritele tale sunt datorita mie iar greselile mele sunt datorita tie”. Comenzile schizoide si cele disjuncte sunt cele care duc la psihoza in final. Comenzi cu disjunctii (cu 2 enunturi contradictorii) pot veni de la acelasi parinte sau de la ambii, tata zice “fa asta ca de nu…” celalalt, mama zice “nu esti capabil sa faci ce vrea tatal” sau invers.”Daca nu faci ce spun eu o sa ajungi tare rau, dar incerci degeaba sa faci pentru ca esti prea prost ca sa reusesti”. Comanda cu disjunctii vine cumulat de la ambii parinti atunci cand ei se urasc. Ea vine de la acelasi parinte cand parintele respectiv se uraste pe sine. Bataia e un lucru “bun” pentru copiii cu un IQ ridicat care astfel se trezesc singuri la realitate “parintii nu ma iubesc, m-au facut din placere, trebuie sa ma rup de ei”. Bataia la urma devine un mod de intarcare, singura modalitate prin care parintele inseala din nou copilul fiind seductia. Fara bataie, greu un copil poate ajunge sa constientizeze cine sunt parintii sai. Bataia e un mod inconstient prin care parintele spune adevarul copilului sau, adevar care il poate salva pe copil din capcana dependentei de parinti care de fapt nu-l doresc. Cei mai periculosi parinti sunt cei seductivi, manipulatori, care nu-si bat copiii si care le dau comenzi schizoide/disjuncte. Un parinte inteligent cu sentimente autentice, la fel ca si un sot inteligent nu-si va bate copilul / sotia pentru ca mintea constienta gaseste solutii. Bataia e o reactie venita din inconstient. Gandirea aia care se schimba greu se numeste inconstient, caruia nu i te poti adresa/opune direct ca sa-l schimbi (din cauza asta profetii vorbeau in pilde si parabole).

A incerca sa lupti cu mintea constienta impotriva propriului tau inconstient fara sa-l cunosti are consecinte grave (nebunia).

Asta se poate vedea in programarea parentala cu disjunctii (schizoida). Exemplu de programare schizoida:”Daca nu faci ce spun eu vei ajunge rau, dar degeaba vei incerca sa faci ce spun eu pentru ca nu vei reusi”. – rezultatul: copilul va incerca pe branci sa duca la indeplinire misiunea parintilor de a ajunge “om mare” insa inconstientul sau e programat sa nu reauseasca (pentru ca e mic slab si prost spre deosebire de toti ceilalti copii care vor reusi in acceptiunea parintilor sai). Programarea schizoida se poate face direct, prin cuvintele de mai sus (ceea ce e de fapt cvasi-intentionat pentru ca parintele vrea sa spuna “nu vei fi tu mai sus ca mine”), sau indirect prin permanenta teama-anxietate, atitudine de neincredere manifestata non-verbal de parinte privitor la deznodamantul incercarii copilului sau. S-a facut un film despre lupta cu subconstientul negativ programat de parinti, Shine – 1996… superfilm, din care chiar pun aici o bucata… 

 

nici psihiatrii nu pricep absolut nimic despre bolile psihice, pentru ca psihiatria e doar o clasificare si descriere de simpotme, nu se discuta in psihiatrie despre cauze. Si nu au gasit nici gene responsabile de defecte hardware. Boala psihica nu apare doar prin programarea parentala, intervine si structura sensibila a copilului, dar nu ar aparea daca parintii ar relationa sanatos cu copilul. Aici ma refer la oameni care s-au simtit in putere si cu chef de viata pana la 18-25-30 de ani si dintr-o data s-au apucat strasnic de baut, au atacuri de panica si fobii. Si cand incep sa-ti povesteasca cum s-a relationat cu ei in copilarie lucrurile se limpezesc. Am mai spus ca nu exista gena de hot sau alcoolic, exista insa eschive de parinte parsiv care dupa ce i s-a imbolnavit copilul spune: “sa-l ducem la un doctor bun, sa-i puna un diagnostic (psihiatric)” in loc sa spuna “sa facem tot posibilul sa se vindece”. Diagnosticul psihiatric e paravanul in spatele caruia sta pititia constiinta parintelui parsiv, bucuros ca a scapat de responsabilitate. “E bolnav saracul, asa s-a nascut, defect” – si cu asta pleaca fluierand.

Multi se intreaba ce accelerat invizibil i-a lovit, recurg la vraci si terapii extravagante, altii se roaga sa afle care e dracul ala negru invizibil si necunoscut care se tine scai de ei, se duc la popi sa fie exorcizati. Iaca-ta care e dracul negru, e cat se poate de real si palpabil, inconstientul virusat al parintilor si al nostru de la ei. Daca il cunoastem in detaliu, il putem goni cu ajutorul altuia daca nu putem singuri.

Eu am facut “roluri” in triunghi cu ceilalti. M-am introdus in triunghi ca Salvator (cu jocul “incerc doar sa ajut pentru ca am presupus ca esti incapabil sa te ajuti singur” – e negativ sa presupui ca cineva nu e capabil sa se ajute singur), am fost atacat de vreo 3 “Persecutori” care nu sunt de acord cu informatia oferita de mine iar eu m-am dat imediat Victima justificand suplimentar ca e corect ce spun iar apoi am trecut in rol de Persecutor acuzand (”hei, incercam doar sa te ajut, dar tu esti nesimtit si nu vezi asta”).  Jocurile sunt totdeauna negative, pentru ca pana la urma vei cadea din pozitia de Salvator sau Persecutor pe cea de Victima (orice nas isi are nasul) incasand un beneficiu negativ (un resentiment). Tot incercad sa salvezi gaina de cocosul agresiv pana la urma dai de un cocos mai pintenat ca tine care iti infinge pintenii in beregata. Jocurile in triunghi au ca scop initial obtinerea proximitatii (intimitatii) cu altii, cea ce da sentiemtul ca esti viu si traiesti, dar sunt negative pentru ca au la baza devalorizarea celuilalt si valorizarea personala prin presupuneri negative. Poti fi salvator in comunitate, in situatii grave cand aproapele tau e in iminenta de a-si pierde viata si e depasit de situatie. E un lucru evident. Poti fi victima reala cand te calca cineva cu masina din vina lui. Poti deveni persecutor justificat atunci cand iti este calcat in picioare un drept legitim. De exemplu la nivel de popoare nazistii erau persecutori nejustificati, pe cand americanii au intrat in WWII cu rol de salvator legitim pentru ca Europa s-ar fi autodistrus, iar Adultul responsabil din ei le spunea ca vor ajunge doar ei fata in fata cu nebunii daca nu actioneaza la timp iar englezii pierd. A-ti asuma anumite roluri justificat tine de Adult, care e ratiunea din om. Rolurile din triunghiul dramatic, acele jocuri patologice nu sunt initiate si jucate de Adult, ci de Copilul plictisit sau de Parintele plictisit. E cu totul altceva. A-ti da seama ca faci comutari de rol in triunghi tine de inteligenta emotionala, de comunicarea permaneta intre starile Eului, care e mobil. Acum agresezi pe cineva in starea de Parinte manios si peste cinci minute Copilul jucaus din tine cere celui agresat sa vina la o plimbare in parc. Insa Copilul lui nu uita in 5 min ca Parintele tau manios l-a agresat. Ai voie sa iti schimbi starile eului, dar nu ai voie sa uiti ce ai facut in fiecare stare a eului. Tot timpul Adultul tau trebuie sa retina ce a facut Copilul sau Parintele. Asa se elima pledoariile la tribunal care invoca “nebunia temporara”. Cel putin in USA. 

Jocurile in triunghiul dramatic reprezinta unul din motivele pentru care nu se poate face terapie neplatita, nici pe forum, nici in familie, nici cu vecinu. La cabinetul de terapie daca joci roluri si vrei sa comuti cu orice pret, terapeutul iti taie jocurile, cel putin in AT. Iar daca insisti, te trimite acasa si alta data nu mai vii la el. Mergi la altcineva intr-una pana te saturi sa mai incerci. Noi (cel putin unii) suntem specializati pe jocul in triunghi si comutam rolurile ori de cate ori avem ocazia ca sa avem stroke (senzatia ca traim).  Jocurile in triunghi sunt negative, sunt invatate din familie, parintii le joaca cu copilul pana il fac dependent de ele ca de heroina. Da, iar când încep sa auda voci despre care pretind ca aparflin lui Iisus si încep sa omoare oameni pretinzând ca Iisus le-a cerut asta, sa spuna ca psihologul i-a învatat asta. Daca vrei sa eliberezi mintea cuiva, pai mintea aia chiar trebuie sa ramâna libera. Nu sa-i înlocuiesti o dependenta cu alta, o fantasma cu alta. Pentru ca asa faci niste schizofrenici si din aia care s-ar fi descurcat mulflumitor în viata, daca nu le-ar fi iesit în cale un psiholog neoprotestant ; unii au ajuns la delir mistic pe cont propriu (care le compensa, le substituia lipsa parintilor asa cum ar fi trebuit sa fie). Insa nu a venit nici un ingeras sa salveze vreun bolnav care se roaga singur, fie el acasa sau internat la spital. Ajutorul vine de la oameni. Ce e rau daca cineva constient ar cauta suport si ajutor moral la un cult crestin cu doctrina nefalsificata? Eu cred ca s-ar vindeca mult mai repede. D-zeu nu face minuni pentru oamenii singuri pentru ca lucreaza prin alti oameni. Biblia iti spune ce sa faci, dar nu-ti spune in detaliu cum sa faci. Din cauza asta a aparut psihologia. Parintii sunt un fel de D-zeu pentru copil, care asa-i percepe. Ei dau sau nu psihologic permisiune copilului de a exista , de a trai, de a se bucura, de a gandi. Parintii pot bloca toate aceste incercari ale copilului continuu pana copilul si le va bloca singur in absenta parintilor. Cei care trebuiau sa ne iubeasca au putere sa ne distruga. Din cauza asta e nevoie ca sa dispara atasamentul si dependenta pentru cei care nu ne-au iubit. Asta se traduce ca daca lupul nu vrea sa-si dea singur jos blana de oaie, sa o dam noi. Ce e cel mai important e ca parintii patologici nu sunt dusmanii nostri personali. Ei sunt oameni bolnavi psihic, ei asa se poarta cu toata lumea, nu au ceva special cu noi, copiii lor. Ei sunt intr-o defulare continua, cu intentia inconstienta de a distruge pe oricine ar dori sa fie fericit, sa simta viata, sa traiasca. E modul parazit prin care ei simt ca traiesc, impiedicand viata altora. Asa au invatat si ei la randul lor cand erau mici ca se traieste, nu au ceva special cu nimeni. Sunt ca zomby aia agresivi din filmele de groaza, orbi si rai. Cine nu a trait asa ceva nu crede, spune ca psihologii sunt nebuni. Nici nu-ti spune nimeni adevarul in terapie asa brutal , pai se duce naibii terapia, constientul aluia se apara pana in panzele albe si nu recunoaste nimc. Cand spui adevarul direct esti crucificat intr-un fel sau altul. Sunt alte metode de a-l face pe cel care vine in terapie sa constientizeze tot ce spun eu si multe altele. Am avut o copilarie despre care as putea scrie un manual de psihopatologie de 1000 de pagini, dar in care multi s-ar regasi. In final singurul care nu te va dezamagi va fi Dumnezeu. Cauta-i pe copiii Lui, nici ei nu te vor dezamagi. Ei nu sunt din lume. Lumea? Lumea e creata de Dumnezeu dar arendata lui Satana, iar copiii lui Dumnezeu vor veni la El pentru ca asa a fost hotarat de El. Iar ceilalti care au ales seductia Satanei vor merge cu parintele lor fals unde le e locul (si de unde au iesit intre noi sa ne amageasca). Prin programarea parentala negativa actioneaza insusi Satana, de aceea nu trebuie sa ne ucidem parintii, daca le dam in cap s-ar putea sa-i trimtem in Rai si pe noi in Iad, dar daca-i tinem la distanta, daca limitam contactul cu ei cat mai mult si devenim independenti material si afectiv, ei singuri vor ajunge in Iad pe propria limba

Filmele cu molimele gen “28 Weeks Later” au un sambure de adevar. Acolo parintele cade victima virusului dar copilul scapa pentru ca e cu adulti sanatosi care i-l ajuta sa scape. E ESENTIAL sa ne indepartam de parintii patologici si sa ne apropiem de adulti sanatosi (atentie momentul e speculat de fel de fel de guru demonici). Iti zic o sintagma care mi-a zis-o altcineva si anume de “strain cunoscut”, asta vor fi de acum inainte parintii tai pentru tine, niste “straini cunoscuti” pentru ca nu stiai cine sunt. Si crede-ma, nici ei nu stiu cine sunt ei insisi. Tu ai ocazia sa ALEGI, iadul sau raiul. Daca nu te hotarasti sa invingi, macar nu fa raul care l-au facut ei altuia. De mantuit te vei mantui cu siguranta daca nu vei repeta scenariul. Alegerea lor, a parintilor tai le apartine in totalitate iar tu nu ai nici o datorie pentru ei, avem deja un mantuitor, nu mai e nevoie de altul. Depinde de ei pe cine au ales sa-i mantuiasca nu de tine. Si sa sti ceva, si strainii cunosctuti pot fi iubiti si tolerati, dar trebuie tinuti la distanta si permanent constientizat ceea ce sunt, altfel te sapa iar. Aici e smecheria cu “iubiti-va dusmanii” dar “nu-i tolerati sa va calce in picioare”.  Priveste la americani cum si-au tolerat dusmanii. O bomba atomica pentru japonezi iar apoi corectia propriu zisa prin management personal si colectiv. La fel cu nemtii care sunt ce sunt astazi datorita americanilor (cu toata Europa occidentala). Iar americanii sunt ce sunt datorita lui Dumnezeu, deaia au scris ce au scris pe dolar. Cand iL vor abandona pe Dumenzeu vor pati ce scrie in Biblie despre ultimul Babilon.

Noi oamenii suntem permanent (indifenet de varsta biologica, fapt refuzat de psihopati) copiii lui Dumnezeu. El e Parintele din analiza tranzactionala d.p.d.v. spiritual. Adultul e Cristos, Salvatorul de buna voie si unicul posibil (pentru ca e constient si Programatorul matrixului), cel are si-a asumat aici si acum (temporal oferta ramane la timpul prezent si permanent pentru toti oamenii-copii ai lui Dumnezeu) problema mantuirii inconstientilor si bestiilor cu chip uman care se caiesc de faptele lor bestiale. Starea de Copil din AT sunt oamenii, adica noi. Pentru Dumnezeu noi niciodata nu vom fi adulti, niciodata nu vom trata cu Dumnezeu de la Adult la Adult decat prin Cristos, care e Adultul, starea de Adult a Progamatorului care a facut lumea. Iar copiii (aviz parintilor posesivi care se cred Dumnezeu pe pamant pt ca au facut un copil si caruia îi spun – eu te-am facut eu te omor) sunt un test ca sa se releve cine e ca Dumnezeu, Parinte bun, si cine e impostor, ca psihopatul Satana care seduce Copilul.

Cel mai groaznic mi se pare omul care nu isi poate controla propriile instincte, pe langa ca are un eu mobil de sociopat si uita de la mana pana la gura ce a facut cu 5 min in urma.

De multe ori vad femei de peste 35 de ani cu o determinare ucigasa in privire de a-si duce la captat instinctul de a avea si a poseda un copil, desi au o relatie fara sentiment plina de agresiuni.”Acum fac un copil, cu orice pret” – zice in sinea ei constient, si inconstient percepe “ca nici dracu nu ma vrea si daca fac un copil nu raman singura” (nici barbatul nu ramane singur, ramane cu sticla de alcool). Copilul saracul nu are de ales, el iubeste prima femeie care-i apare in cale, mama (ca imprinting-ul la puii de pasari care se iau dupa primul obiect care misca, crezand ca e closca). Si cum il va iubi closca asta posesiva pe copil? Fix cum o iubeste sotul pe ea, sau credeati ca barbatul e doar pentru insamantat? NU. Barbatul da echilibrul afectiv in relatie (cuplu si apoi familie). Daca barbatul poseda femeia, ea va poseda copilul iar copilul ajunge posedat de vicii si ticuri. Mai exista si exceptii fericite, sa nu se inteleaga ca generalizez. Doar barbatii posedati de mama lor vor poseda femeia, iata cum “educatia” materna de la o femeie se intoarce impotriva altei femei.Totul se transmite incrucisat, scriptul (principiile scenariului de viata) de la mama la baiat si de la tata la fiica (pentru ca in viata ne alegem partener de sex opus, la fel si in copilaria mica suntem influentati cel mai mult de parintele de sex opus, celalalt ne arata cum sa executam principiile scenariului de viata). De aceea fiicele cu tata “proxenet” se vor lupta toata viata cu tendinta de a nu ajunge prostituate, depinde de mama care le va arata cum sa nu ajunga. Daca mama e ca in zicala lui Harald “nici mama nu i-a dat lui tata pe degeaba” e clar ca fiica va fi o “sponsoroaica” care va trage pe biberon la comanda oricui o va “sponsoriza” bine. In Biblie e un pasaj (in Daniel) unde oamenii rai ajunsi in iad (la a doua venire a lui Cristos) il intampina in sfarsit (dupa mia de ani ragaz acordata diavolului) pe insusi Satan cu constatarea: “Si tu ai ajuns ca noi”. Ei bine, parintii patologici sunt si mai rai pentru ca ei spun copilului “Stai linistit, nu te mai agita degeaba, si tu vei ajunge ca noi, in iad!” si copilul e ascultator, pentru ca daca nu ati realizat, copilul e singura victima care isi iubeste sincer agresorul (pe parinte).

 din generatie in generatie programarea (scriptul) se tot agraveaza pana cand spita respectiva se stinge (ultimul nebun din familie nu va mai avea copii, pentru ca devenind psihotic la o varsta frageda nu mai are cum intemeia o relatie, o familie) are loc deci o selectie naturala astfel incat numarul bolnavilor psihici ramane oarecum constant. Nici prea multi, nici prea putini, asta ca sa ne fie de exemplu negativ si sa evitam comportamentele familiale patologice. La noi s-au cam inmultit datorita comunismului care a fost o alta forma de paranoie in masa ca si nazismul. Nu e recomandabila nici un fel de agresiune, nici pasiva, nici directa. In mediile elevate se practica agresiunea pasiva. Agresiunea pasiva, indirecta, e ceva similar cu crizele de personalitate. Unii o practica fara motiv din reflex.

Exemplu de criza gratuita de personalitate: doi adolescenti stau in gara pe peron la linia 5. Se anunta ca trenul amândurora urmeaza sa vina la lina 2. Primul (X) cere celuilalt (Y):”hai sa mergem la linia 2; Y se face ca nu aude si asteapta 2 minute dupa care zice lui X “hai sa mergem la linia 2. Asemenea “crize” sunt tipice intre adolescenti. Y transmite lui X mesajul ca desi s-a anuntat iminenta venire a trenului la linia 2 nu se poate executa sa se deplaseze la linia 2 daca anuntul a fost dublat de X desi asteapta acelasi tren. X si Y nu s-au acceptat ca prieteni in prealabil si nu au clarificat tipul de relatie intre ei ci sunt doar cunoscuti, sa zicem colegi de scoala. In acest caz mesajul e de respingere din partea lui Y fata de X iar X intelege (daca i-l duce mintea) ca nu poate sa fie prieten cu Y. Daca nu intelege si insista sa beneficieze de crizele de personalitate ale lui Y poate face o usoara depresie. Daca asemenea manifestari au loc in familie, parinte – copil, comportamentul copilului se va modifica sigur. Cum (si cand) ajunge ascultarea de parinti o actiune schizoida (cu ruptura de identitate) Cum e in realitate. Parintele spune copilului fa cutare sau cutare lucru (care implica destinul personal al copilului), adica “te duci sa faci scoala aia ca asa o sa ajungi bine”, “iti alegi partenerul ala de viata ca e de neam bun, ce vrei tu e de neam rau”, “fa cutare meserie ca asta iti aduce bani si faima nu nimicurile care le-ai ales tu” etc. Copilul asculta. Evident ca nu va fi fericit, poate va claca psihic, poate nu (poate va agresa ca sa compenseze, sau va dezvolta compulsii). Vine vremea cand isi va da seama cine l-a impins pe un drum gresit. In momentul ala se intoarce si da vina pe parinte. Atunci intervine ruptura de identitate. Parintele a spus “fa asa”, copilul a executat iar apoi a dat vina pe altcineva fara a-si mai asuma nici o responsabilitate. Nu conteaza ca putea sau nu sa se opuna copilul, e o reactie schizoida sa dai vina pe general pentru ca ai executat ordinul. Ca soldat daca ai comis crime de razboi mergi in streang impreuna cu generalul care ti-a dat ordinul. La fel in familie, parintele a dat ordinul, copilul s-a executat pe sine, e mort-viu pentru ca traieste teleghidat de parinte dar da vina pe parinte. Nimeni pe lumea asta, nici psihiatru, nici psihilog, nici vecinul nu va fi solidar cu executantul. (ce copil poate sa stea linistit cand are atata energie de cheltuit?). Trauma e mare, copilul nu intelege de ce trebuie sa preia defularea parintelui. Agresiunea fara motiv si la locul nepotrivit e schizoida pentru ca se datoreaza unei proiectii. Tatal umilit la servici se razbuna acasa asupra copilului sæu (il bate din nimic) ca si cand s-ar razbuna pe seful sau care l-a umilit. Ruptura de identitate si locaflie e aici: seful de la locul de munca/copilul de acasa. E foarte usor sa faci proiectii schizoide, si comod. Un copil istet si maricel pricepe lantul asta de agresiune. Altii nu, si il transmit mai departe, agreseaza pe altii sau pe ei insisi (depresia). Depresia e autoagresiune. Starea eului de Parinte paranoic iti agreseaza starea eului de Copil iar starea de Adult nu se dezvolta decat partial sau deloc. Alegerile depind de nivelul de constiinta (sau constienta) la care se afla individul la un moment dat.Nu alegerile dau nivelul, ci nivelul cauzeaza alegerile. Ca sa poti schimba alegerile, trebuie sa treci la alt nivel de constienta. Asta propun o gramada de guru asa zisi initiati in niveluri superioare de constienta (dar majoritatea niste sarlatani). Oamenii desi par  treji, pentru cineva cu un nivel foarte inalt de constienta ei se prezinta ca niste somnambuli teleghidati de propriile instincte si impulsuri inconstiente. O comparatie buna ar fi aceea dintre un om integru cerebral (reprezentand omul cu nivel inalt de constienta) vis-a-vis de unul in coma cerebrala de gradul 1-2-3 (reprezentand 90% din omenire). 

Decembrie 25, 2007 - Posted by | Uncategorized

1 comentariu »

  1. Recunosc in aceasta lucrare pe sotul meu, desi nu se defineste chiar integral dar are un mare procent ( cam 70%)de asemanare. As fi tare curioasa daca este vreodata sansa de a intra in sufletul unui astfel de om care pentru mine are un caracter dictator diabolic. In familie este omul diferit de cel de dupa prag…asta nu este amintita la profilul schizoidului. Este bolnav doar acasa. La servici este cel dulce coleg ,,martinel”, cel mai bun angajat, cel mai saritor, cel mai salvator, atotstiutor,,,etc. Acasa este un demon, este cel mai crud sef…numai ce vrea el trebuie sa se intample. Nimeni nu are voie sa aiba vreo dorinta. El este scutit de obligatii familiale, obligatii morale, sarcini casnice. El este seful si eu trebuie sa tac, sa rabd, sa execut, sa respect doleantele lui, sa nu am pretentii si dorinte, nimic.
    Am tacut 22 de ani, am executat, am rabdat, am crezut ca eu sunt proasta el destept. Am devenit dependenta de el. Am crezut ca asta este profilul de sotie ideala si sotul ideal.Eu sa tac, sa rabd si el sa fie seful. Dupa 22 de ani de rabdari incare eu nici un multumesc nu am primit, nici o forma de recompensa. Am suferit cate in luna si stele pt nimic. Acum il vad ca pe un bolnav fara tratament, mi-am plans de mila luni de zile dupa ce m-am trezit la realitate….ma doare cumplit, simt ca-mi pierd mintile. M-am sacrificat pt nimic…mi-am aruncat sansele si tineretile pt el. Un ,,el” care nici macar nu a apreciat gestul. Le-a luat drept firesti. Acum stau si ma uit la el cum l-am putut idolatriza, cum am putut sa-mi pun viata in mainile unui om care mi-a distrus inima si sufletul, cum de nu am observat mai repede. Acum e tarziu si din ce mi-a ramas(adica nimic) nu mai pot face absolut nimic. Am o singura varianta,,de si mai rau”, lucru care nu il pot alege.

    Comentariu de adelina turean | Iulie 29, 2009 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: