Parintele „NAZIST” si porunca „GREŞEŞTE!” sau „NU REUŞI!”

Naziştii aveau nevoie ca victimele lor incarcerate in lagărele de exterminare sa greseasca cat mai curand si des posibil oferindu-le un pretext pentru o executie individuala sumara. Pentru asta foloseau o atitudine de intimidare, exprimata verbal dar mai ales non verbal prin privire, postura corporala de atotputernic in fata caruia deţinutul nu putea afişa decat o postura de invins pentru a nu fi considerat sfidator la randul sau. Ofiţerii nazişti ocheau prima data pe cei mai „sfidatori” dintre detinuti care refuzau postura de invins.Exista copii, adolescenti care in fata anumitor profesori se pierd cand sunt scosi la tabla insa in scris iau note mari.Cum se explica? Foarte simplu, copilul se pierde in fata profesorului care seamana ghiciti cu cine, cu parintele sau critic negativ de acasa care i-a subminat permanent initiativele.Nu exista copii timizi si inhibati fara un parinte critic negativ in spatele lor.Ce e un parinte critic negativ?Iata un proverb bun: „Spune-mi ce grup de persoane admiri, ca sa stiu ce parinti ai avut”. Unul care-i admira pe nazisti si uniformele lor, care declara toata ziua ca iubeste ordinea, disciplina si cinstea a avut sau mai are (asta nu conteaza) parinti „nazisti” si este el insusi o bestie. Ei, daca bestia asta face pui si ghinion, puii au structura slaba, ce vom avea? Un om timorat care greseste cand e privit, observat de oricine, pentru ca acasa un „nazist” i-l observa si-l critica in permanenta (a critica persoana pentru greseala sa se numeste repros si e considerat un gest neproductiv, trebuie criticata greseala nu persoana si oferit ajutor). Deci, parintele unei asemenea persoane care se prezinta ca timida si lipsita de incredere in sine e un „nazist” care l-a randul sau a fost crescut de un „nazist” si care s-a adaptat pentru ca a avut o structura psihica mai puternica. Dar nu poti miza la infinit pe loteria genetica. Candva in lantul familial va aparea un copil cu structura slaba, care se va numi anxios, depresiv, molâu, greu de cap etc. iar parintele „nazist” va avea grija sa-i imprime in cap aceste convingeri pentru toata viata.Caracteristica principala, sau „porunca” principala care o da parintele „nazist” e „GREŞEŞTE!”Cum se dă aceasta porunca?Parintele da o sarcina copilului uneori peste puterile sale, fara sa-l invete cum sa o rezolve si asteapta privindu-l batjocoritor sa greseasca, pentru ca e aproape sigur ca va gresi. Copilul simte privirea batjocoritoare si neincrezatoare a parintelui, îi citeste gandul anticipativ si impulsul sau intern e de a gresi si va gresi. Recompensa parentala vine de indata: „stiam eu ca nu esti bun de nimic!” sau si mai rau, copilul e ignorat, tatal critic negativ se intoarce inspre mama si vorbeste despre copil la persoana a III-a in prezenta copilului: „bata-i soarele pe aia (copiii altora) cat sunt de destepti si ce pot, si el (copilul sau) nimic nu poate!” E o fraza extrem de maligna pentru copil din 3 motive:1) îi dă de înţeles copilului că nu exista ca persoană pentru tatăl său (pentru că-i este ignorată prezenţa, se vorbeste despre el ca si cand nu ar fi de faţă pentru că nu merită sa fie considerat prezent, întru-cat a greşit)2) este comparat cu altii, judecat si condamnat/clasificat – „toti sunt destepti, doar tu esti prost”.3) transmite subliminal un mesaj copilului: „daca esti asa de prost comparativ cu toti ceilalti copii atunci nu ai cum sa reusesti, din partea mea poti sa si incerci, dar e inutil fiindca vei claca sigur”Punctul 3 va reprezinta un punct din scenariul parental – „incearca dar nu reusi” – , copilul devenit adult va face orice-i sta in putinta ca in final sa aiba un esec, sa fie dat afara din servici, sa pice un examen, sa devina urât de catre partener in asa fel ca partenerul sa divorteze de el etc.Parintele isi doreste inconstient esecul copilului pentru a-si confirma sieşi ca e valoros, pentru ca prezis esecul copilului. Cand parintele se simte lipsit de valoare, are nevoie ca in prezenta sa să existe permanent cineva „care nu poate nimic”, acest cineva fiind o garantie pentru totdeauna a valorii parintelui „care poate totul”. E suficient sa ai alaturi pe cineva „care nu poate nimic” pentru a te reumple de valoare ori de cate ori ai fost devalorizat la servici sau in cercul de prieteni. Si cine e mai la indemana decat copilul care trebuie sa isi accepte pozitia celui „care nu e bun de nimic” daca vrea sa traiasca (sa fie gazduit, hranit si imbracat de parinte).Ce se intampla pe viitor cu copilulStim de la analiza tranzactionala ca eul nostru e structurat pe 3 identitati, toate coexistant in inconstient, unde se completeaza sau se paraziteaza una pe alta si doar cate una se manifesta constient. Cu timpul parintele biologic patologic devine Parintele critic negativ din capul copilului. Acest Parinte abstract, virtual, va parazita starea de Adult a copilului (si copilul are Parinte, Adult si Copil), copil care pe masura ce creste va dezvolta un Adult slab, parazitat de Parintele sau negativ, „nazist”. Acest adult va gresi des in viata pentru ca i s-a poruncit din copilarie sa greseasca, cum anume, am vazut.Chiar daca parintele biologic moare, chiar daca copilul fuge de acasa inainte sa moara, Parintele „nazist” din capul sau va pleca cu el in canal, la orfelinat, in altă ţară la familia adoptivă (de aceea unii adopta copii cat mai mici pentru ca nu sunt virusati).Copilul greseste ca sa faca pe plac parintelui, greseste din iubire pentru el, parintele e minunat, atotputernic, atotstiutor, iar copilul mic si prost si asa ramane toata viata. Greseste ca sa faca pe plac parintelui, pentru asta fiind rasplatit cu mancare si haine.Ce motivatie are parintele sa se comporte asa cu copilul sau? Are pentru ca asa scapa parintele de trairile sale negative, facand din copil un recipient pentru ele. El, parintele se simte bine psihic (pe moment) distrugand mintea copilului sau pe care l-a facut din placere, nu din dragoste, placere din care s-a nascut si el parintele la randul sau. Acest tip de educatie se transmite din neam in mean si ea se consolodeaza in momentul cand se intalnesc doi oameni negativi, care nu se vor musca unul pe celalalt mortal atata timp cat intre ei exista un copil tampon care devine paratraznetul tuturor frustrarilor parintilor sai.Ce fel de parinte se simte valoros cand copilul sau greseste, atunci cand poate „demonstra” lipsa de valoare a copilului sau? Parintele „nazist” care in psihologie se mai numeste si paranoic sau paranoid. In cazuri extreme, ce tulburare va dezvolta copilul sau? Schizofrenie paranoida. Copilul va fi in razboi cu toata lumea (lume reprezentand ceilalti copii, mai destepti si mai buni decat el asa cum i-a demonstrat tatal sau paranoid). Nici prin minte nu-i da copilului devenit si el paranoic ca singurii cu care ar trebui sa fie in razboi legitim sunt parintii sai iar lumea exterioara nu are nimic de a face cu afacerea paranoica de familie. Orbirea afectiva, dependenta afectiva i-l deruteaza pe tanarul paranoic in devenire care isi indreapta ostilitatea fara motiv asupra celorlalti oameni. Motivatia inconstienta? Distrugerea posibililor competitori la dragostea parintilor sai – un fel de gelozie (ca si pisicul care bate alt pisoi mangâiat de stapan). Pentru tanarul paranoic, ceilalti ar fi fost copii mai buni decat el pentru parintii sai, care desi sunt atat de „minunati” ca parinti au avut mare ghinion cu un asemenea copil „care nu e bun de nimic” care „greseste” permanent.Spiritual asemenea parinti se numesc sclavi (au multe dependente carora sunt robi dar asta e alta poveste). Si cum stim, nu se pot naste din robi oameni liberi ci numai anxiosi, depresivi, agresivi care uneori mai si inebunesc.Cea mai mare problema a acestor copii deveniti adulti e neacceptarea mannifestata asupra tuturor, care vine din neacceptarea de sine care la randul ei vine din neacceptarea permanenta la care a fost supus individul in copilarie. Atentie, daca nu ai trait acceptare si intelegere, nu ai de unde sa sti ce e aia neacceptare, lipsa de intelegere, motiv pentru care neacceptarea este manifestata inconstient si greu de controlat (vezi relatii instabile cu scandaluri permanente).Ce e de facutConstientizarea acestor lucruri, intarirea Adultului, pentru a putea elimina parazitarile Parintelui paranoic (care e un fals eu) si acceptarea propriului Copil, asa cum e el si cum nu a fost acceptat de parintele biologic si nici de Parintele negativ din capul celui suferind (vezi neacceptarea de sine).Ceea ce nu stiu cei din familii paranoice e ca starea de copil nu dispare niciodata din noi. Paranoicii detesta copiii si le calca in picioare sufletul. Copilul ramane cu noi toata viata, el reprezinta sentimentele si emotiile noastre, daca moare copilul natural si liber din noi nu mai avem cu ce ne bucura. Tratamentul tulburarilor psihice e intarirea Adultului si eliberarea Copilului care e adaptat non-OK, negativ.Adultul devine puternic (se intareste) atunci cand exista cei 4 piloni ai sanatatii psihice pe o fundatie sanatoasa, sau cand absenta unuia e compensata in mod sanatos (nu patologic). Dupa ce Adultul din om devine puternc, el va avea grija de Copilul din el. Individul care nu stie sa aibe grija de Copilul din el, evident ca nu stie sa aibe grija de sufletul propriului sau copil real daca i-l va avea sau daca i-l are deja.In concluzie, starile de Parinte negativ cu/si starea de Copil adaptat negativ (slugarnic/rebel, depresiv/demonic) fac parte din starile de fals supraeu, fals sine impiedicand dezvoltarea unui identitati-eu puternice. Inlaturand starile de falsa identitate (constientizand de unde vin si de la cine le-am copiat) Adultul-Eul nostru e liber sa actioneze iar Copilul natural scapa de lanturi si se poate juca-bucura pana la adunci batraneti si chiar sa umble in haine viu colorate si tinuta sport.