Harmony

& other dreams…

AT si iar AT

Nu stiu cat de in profunzime merge Viktor Frankl cu explicarea sau analiza psihologia a comportamentelor patologice si a trairilor parazite.

„Logoterapia = terapia prin sens Ideea centrală a lui Frankl este că principiul motivator fundamental din om este voinţa de sens, de a găsi şi a da sens vieţii sale.” Foarte vag. La fel poti spune si despre oamenii dependenti de jocuri psihologice, ca au gasit sensul vietii lor (sa joace rolul de fraier, de momeala, de alcoolic, de relatie, de Salvator, de Persecutor la datorie – sotia alcoolicului, mama-closca etc), dar depinde de joc, cat e de negativ. Pana si un joc care pare pozitiv si constructiv la prima vedere se poate dovedi epuizant si pana la urma secatuieste individul de viata. Daca nu sti exact ce faci, negativ sau pozitiv, ramai doar o marioneta intr-un joc psihologic. E f greu sa te vezi pe tine insuti (dar nu imposibil), mult mai greu decat pe altul, din cauza asta psihologii obisnuiesc sa isi faca un pic de terapie unii altora.

Conform AT-ului, oboseala psihica vine din scenariul de viata gresit, decis de copil in mica copilarie sub influenta directivelor-poruncilor parentale. Omul e manat in viata de biciul acestor porunci ale scenariului iar odihna nu are pentru ca nu se poate opri (compulsia la repetitie, care e vocea Copilului tatalui sau a mamei). Daca se opreste, vocile critice parentale il cearta imediat. Daca pierde ritmul cu scenariul, il vor certa zi si noapte (va consuma atunci droguri, alcool sau pastile de la psihiatrie pentru a amuti aceste voci). Haituit de directivele parentale si neputandu-se odihni corespunzator din cauza vocilor critice din inconstient va deveni „obosit psihic cronic”. Permisiuni de a scapa din acest cerc vicios nu exista, ele vor fi primite in terapie, timp de luni sau ani (de aceea e mai bine sa nu stii aceste lucruri, nu ai nevoie de teorie ca sa te vindeci, doar de terapie; in momentul cand decizi sa acumulezi tu teoria atunci inseamna ca ai decis sa te terapiezi singur). In terapie pacientul beneficiaza de la terapeut de PERMISIUNE, PUTERE si PROTECTIE. Puterea terapeutului rezida in dominanta psihica asupra pacientului mai mare decat cea a parintelui pacientului. Protectia trebuie sa fie permanenta (pacientul are voie sa sune terapeutul in momentul cand simte ca recade). Puterea mai poate veni din energia grupului (de la ceilalti pacienti mai avansati in terapie), de aceea e bine ca terapia individuala sa fie suplinita de terapie de grup. Dupa ce pacientul beneficiaza de acesti trei P, va avea curajul sa traiasca viata conform cu proprile dorinte si nu dictata de poruncile parentale. Traind viata in mod real, creierul se va odihni si va elibera mult ravnitele endorfine care vindeca propriu zis creierul fara prozacuri sau alte substante straine. Daca imbolnavirea a survenit in 20 de ani de viata falsa, vindecarea va veni in cativa ani de viata reala, afara din scenariul patologic… cam sumbru, nu?

Da, timp de 20 de ani a fost programat inconstientul tau intr-o anumita directie.
Inconstientul e de 500 de mii de ori mai puternic decat constientul (20.000.000:40), din cauza asta e foarte lenta reprogramarea lui in terapie sau din proprie vointa.

http://www.nexusmagazine.ro/index.php?opti…mp;limitstart=2

Inconstientul prin analogie seamana cu hard disk-ul unui computer, stocheaza enorm, se inregistreaza lent dar executa uluitor de rapid programele inregistrate (vezi injuraturi, reactii violente).
Constientul se aseamana cu memoria de lucru sau memoria RAM. Cu cat ai mai multa memorie RAM in creier (mai multi neuroni distribuiti constientului) esti mai inteligent, mai constient de sine si realizezi in timp real ce faci sau chiar inainte de a face ceva ce ar putea avea consecinte defavorabile, poti filtra eficient.

Celulele osoase si neuronii nu se inlocuiesc. E controversata treaba daca se innoiesc neuronii, stiu ca numai celulele gliale de suport dintre neuroni se inmultesc.

Posibil daca esti consecvent sa dispara sinapsele parazite. Aici merge treaba cu credinta care muta muntii din loc. Ceea ce crezi, aia vei avea.

Terapia iti arata calea, constientizarea profunda te poate motiva sa te schimbi pentru ca realizezi cat de mult suferi din cauza ca unii (parintii) au fost inconstienti cu tine si nu vrei sa repeti istoria. De vindecat vindeca iubirea.
Ca rezumat, tulburarile psihice apar in lipsa iubirii. Iar iubirea e lucru mare. Habar nu au ce e iubirea cei dependenti afectiv, sexual, material. Iubirea inseamna libertate, nu robie, dependenţă. Se poate invata, greu de tot, dar se poate.

QUOTE (Kallisti @ Oct 31 2007, 12:41 PM)
Fugi de-aici, ca daca ai vedea teoria lui Iosafat cu iubirea, sefii de trib cu cate o singura nevasta care-si vede de treaba ei si mai multe tiitoare (a se citi amante oficiale) l-ai lua in brate si ai face fan club!

Nu e teoria mea, dadeam niste exemple din Biblie de oameni cu incredere in sine care nu sunt dependenti unul de altul desi se respecta si se iubesc.

QUOTE (o sole mio @ Oct 31 2007, 05:13 PM)
Am si eu o poveste despre una care ca sa scape de parintii nesanatosi (ta-su) a emigrat la mii de Km. de familie si acuma infloreste. Asa mai scapa unii de dementa din casa. De „iubirea” parinteasca. Pacat ca nu am timp sa o scriu.

Bine ca a plecat la timp, posesia parinteasca nu e cu nimic mai prejos de aia demonica. Mie unu nici nu-mi vine sa caut dracii cu lumanarea sau sa ma gandesc la exorcizari cand stiu ca dracii sunt din carne si oase si poseda al dracu de eficient. Imediat dupa moarte, la judecata divina ei si primesc certificat de identitate draceasca.
Nu se deduce din ce spun ce ar trebui sa facem noi toti?
Cum poti invinge răul daca nu-l cunosti?

Daca ti-a spus psiholoaga ta omisiunile care le fac eu, spune-ne si noua care sunt ca sa invete fiecare (si eu), ca doar pentru asta postam fiecare aici, sa facem schimb de informatie.

Cat despre solutii sa sti ca sunt foarte dure. Ele duc mai totdeauna la despartiri/divort (cand terapia de cuplu e inutila din start), reorientare profesionala, renuntarea la vechile prietenii cu oameni non-OK (adica iesirea prizonierului din cusca unde-i place sa zaca cu detinutii asemenea lui si cel mai greu sa nu revina in cusca din nostalgie), prietenii noi cu oameni OK, copiii sunt o datorie (nu o piatra de gatul mamei sau taticului) si vor fi altfel vazuti ca pana acum, etc., ruperea dependentelor e prima masura care o i-a terapeutul impreuna cu clientul sau. Asta doare cel mai tare. Ruperea dependentelor si nu totdeauna reuseste.

Terapia nu inseamna sa faci chat cu terapeutul, inseamna sa iei masuri dure de tot cu tine insuti. E cel mai greu lucru din viata unui om, schimbarea caracterului pervers cu unul OK. Sa ne gandim ca intr-o familie disfunctionala copilului i se da sa proceseze un software plin de erori, sarmanu creier e total in ceata, proceseaza din ce in ce mai greu, se formeaza o logica eronata, sinapse parazite cu duiumu. Tentatia de a reveni la vechile cai e mare de tot, pentru ca efortul de a gandi altfel presupune sa renuunti a mai utiliza vechile sinapse si formarea altora noi. Iar sinapsele alea vechi nu dispar niciodata complet, ele doar palesc. Din cauza asta recaderile sunt frecvente si in terapiile cele mai dure, insa, nu de 90% ca in terapiile pur medicamentoase.

Acum, vedeti cu ce trebuie sa isi bata capul un copil facut din sex si crescut in minciuna? Care iese orb in lume si total inconstient?
Unu facut din dragoste nu pierde vremea cu „schimbarea de sine” decat in mica masura. Deaia ajunge repede manager.
Eu m-as gandi de 100 de ori inainte de a face un copil.
E o chestiune ce tine anatomie, nu de moralitate.

De fiziologie vrei sa spui. E si asta un motiv dar e si unul psihologic care tine de motivatii si de situatia defensiva in care se afla femeia (e mai comod sa sti ca tu esti cel dorit si doar stai sa ti se perinde musterii pe la usa, decat sa sti ca nu insemni nimic daca nu iesi sa bati din usa in usa cu desaga lui Mos Craciun in spinare).

Pozitia defensiva e o certitudine pentru cele care arata bine, care ofera confort psihic (e suficient sa dorec eu ca sa am sex real isi spun ele).
Pe cand un barbat va avea certitudine de cele mai multe ori daca apeleaza la o prostituata si astfel cumva se simte protejat de refuzurile repetate ale femeilor. Desigur nu e cazur barbatilor frumosi si bogati. Dar si astia de multe ori recurg la prostituate pentru motivul inconstient de a avea o certitudine si de a compensa frustrarile din refuzuri recente.

Mai e si faptul ca prin constructie psihica, femeia are o toleranta la frustrare mai buna decat barbatul (ceia ce reduce totusi competitivitatea ei sociala).

Barbatul nu rezista in general la frustrare de orice fel ar fi. Pe cand femeia rezista la frustrare mai bine, nu trebuie neaparat sa fie sexuala. Exceptii exista de ambele parti.

Daca oamenii ar fi constienti de sine, 80% nu ar ma face copii.

Parintii spun ca vor pt copiii lor sa junga mai sus decat ei. In realitate, majoritatea nu doresc asta.
Parintii spun ca si-au dorit copii, dar majoritatea mint. Oamenii aduc pe lume copii forţaţi de un program numit instinct sexual (barbatul e fortat sa insamanţeze, femeia e forţata sa isi doreasca enorm copilul iar pentru asta se lasa insamantata). Dupa ce isi satisfac acest instinct, la scurta vreme se satura de copil si incep sa-l prelucreze inconstient asa cum am aratat.

Barbatul se pomeneste captiv/prizonier intr-o relatie de casatorie nedorita (in care a fost atras sexual).
Femeia mama se pomeneste captiva/prizoniera intr-o relatie cu copilul dupa ce realizeaza ca a fost victima propriului instinct (putine realizeaza constient asta, iar cele care realizeaza o recunosc greu, numai in fata terapeutului). Dezamagirea lor e mare cand constata ca de fapt partenerul nu le iubeste, si nici pe copil. Atunci incep sa se simta duble prizoniere (in relatia cu sotul si in relatia cu copilul). Pentru ca nu constientizeaza cauza si nu o elimina devin depresive si extrem de posesive cu copilul.

Singurii care isi doresc copil si şuntează instinctul cumva, sunt cei care se iubesc pe sine si isi iubesc partenerul de viata si deasemenea sunt iubiti de catre partener (situatii rare).
Daca faci din hobby un ghişeft, un castig, automat vei da energie in loc sa iei. Sa zicem ca mergi la ski, la o coborare cu pluta pe un rau vijelios iar cand te intorci pictezi pesisajele intalnite. Apoi iesi cu tablourile la piaţă ca sa faci bani pentru urmatoarea excursie. Skiatul si plutaritul sunt hobby, delectare pura. Pictatul devine un hobby partial daca vei picta cu gandul la a scoate profit din asta.La fel pescutitul, daca pescuiesti de placere, sa iti satisfaci instinctul de vanator-pescar va fi un hobby, mancatul pestilor in familie e o recompensa ulterioara. Dar daca te duci la pescuit ca sa vinzi pestele nu mai e hoby, e munca, job.
QUOTE(matt_87 @ Oct 31 2007, 01:30 AM)
Iosafat, sa zicem ca esti constient de faptul ca ai primit o „programare parentala” negativa, ce e de facut ? Astepti sa inebunesti de tot ?
Daca devii constient o sa inebunesti mai greu, fiindca vei incerca sa nu mai rulezi programul de autodistrugere plantat de parinti. Fericirea vine odata cu consolidarea celor 4 piloni pe alta fundatie. Simpla constientizare te va face la inceput si mai nefericit si foarte furios. Dar e benefica pe termen lung.
QUOTE(estpoint @ Oct 31 2007, 07:02 AM)
Am discutat cu psiholoaga tot ce zice Iosofat : parere de specialist , are dreptate , dar „inseala” prin omitere ! !
O omisiune ar fi ca nu am spus nimic de strucura genetica. Nu devii automat paranoic sau depresiv grav fara sa ai strucutra genetica asociata. Deasemenea, degeaba ai structura daca nu ai in preajma si parintele de la care ai mostenit-o si care iti arata clar si cuprinzator cum sa devii paranoic sau depresiv sau anxios. Pentru o tulburare psihica, structura genetica si mediul duc la boala in sine.La sindrom sau manifestari pasagere duc doar convietuirea pe termen lung, de ani de zile alaturi de un paranoic sau depresiv, patologia celui de langa tine o vei prelua intr-o masura mai mica sau mai mare (iarasi depinde de structura si de programarea parentala), dar o preiei sigur, se numeste intermodelare conjugala.
QUOTE(estpoint @ Oct 31 2007, 07:02 AM)
Strang semnaturi sa-l scot pe asta de pe forum !
Las mai ca nu da faliment psiholoaga ta.

Cei 4 stalpi casei noastre psihice sunt:

1.Ativitatea (locul de munca, de unde iti castigi existenta)

2.Relatia cu partenerul de sex opus din sentiment autentic reciproc, nu din interes, doar ca sa nu fi singur sau pt sex 3 sau pt material. (trebuia sa zic eventual si de acelasi sex ca sa nu fac discriminari)

3. Viata sociala (cercul de prieteni, altii decat cei de la servici cu care nu e recomandat sa fi prieten prea apropiat)

4.Viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, in spatiul tau privat, in timpul tau privat eventual singur sau cu tovarasi de hobby-uri), ea nu se poate suprapune cu punctul 1, adica fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau invers).

Obs. la punctul 1 dai energie (poti si primi daca ai satisfactii la nivel sufletesc din meserie, material daca obtii banii corect), din celelalte primesti energie pshihica (mult ravnitele endorfine).

Sunt unii care compenseaza lipsa stalpului 1 prin relatii multiple (femeia broasca care cauta relatii multiple cu printii care sa o faca si pe ea printesa).
Altii compenseaza lipsa stalpului 2 cu 1 (workoholocii).
Altii compenseaza lipsa primilor 3 stalpi cu 4 (imaturii)

Cele 4 misloace prin care omul adult isi atinge un obiectiv (cei 4 stalpi)

1. Increderea in sine, care vine din sentimentul valorii de sine, din modul in care au fost invatat sa te valorizezi pe vremea cand erai mic de 5 ani si-i intrebai pe parinti: „asa-i ca sunt si eu bun, priceput la cutare lucru?”. Ţine de Adultul din om.

2. Simtul datoriei, al responsabilitatii, al raspunderii pentru tine insuti in primul rand, si in al doilea rand pentru familie daca o ai, pentru societate daca nu esti pustnic. Esti dator de ex. sa te ti-i in viata pe tine si pe ce-i de care esti responsabil, copiii tai, sa ai grija ca sa fi fericit, concedii facute, hobby-uri satisfacute, sa nu parazitezi viata celor din jur cu interdictii si norme negative, reprosuri, etc, lista e lunga). Ţine de Adultul din om.

3. Comunicarea, modul in care comunici cu ceilalti pentru a-ti atinge un obiectiv. Daca te dai victima, te milogesti, incerci sa manipulezi prin mila gratuita, sau invers sa obligi pe cineva sa iti faca un serviciu sau sa iti satisfaca o nevoie, atunci succesul e compromis. Ţine de Adultul/Parinte/Copil functie de circumstanta. Cei din familii disfunctionale comunica prin tranzactii incrucisate (de exemplu accesezi Adultul din ei si iti raspunde Copilul din ei). Cand au loc tranzactii incrucisate comunicarea nu exista. Cand individul comuta des in cadrul aceleai comunicari starile eului (iti spune prima propozitie din Parinte, apoi din Copil, apoi din Adult si iar din Parinte) inseamna ca e labil emotional, Eul (Adultul), Sinele (Copilul) si Supraeul (Parintele) sunt slab conturate.

4. Sentimentele, cu rol de busola, care te orienteaza si te motiveaza spre un anume obiectiv. Cei slabi sunt orientati spre beneficiu imediat, spre satisfacerea trebuintelor de dependenta (afective, sexuale, materiale). Cei puternici sunt orientati spre sentiment neconditionat si spre beneficiu tardiv, pe termen lung si numai prin sentiment autentic. Adica, job conform cu aptitudinile si talentele lor, relatie din sentiment neconditionat, prieteniile la fel, mare grija fata de hobby-uri care intretin Copilul natural asa cum a fost el intretinut si cultivat de parinti.

In familiile cu disfunctii (mai pe sleau, unde lipseste iubirea dar si educatia modului in care iti manifesti sentimentele) cele 4 mijloace sunt profund corupte. Din cauza asta copiii din aceste familii intampina esecuri repetate in viata iar succesele putine cate le au vin cu eforturi nejustificat de mari.

Nu poti avea incredere in tine daca parintii nu te-au valorizat, nu te-au iubit neconditionat. Cei posedati de parinti stau slab cu increderea in sine. Increderea in sine e la parintele real, ceea ce face copilul adult e doar pentru a-si multumi parintele.

Nu poti avea simtul datoriei daca parintii te-au crescut in sila, tot ce vei face pentru tine si cei apropiati va fi in sila si putin.

Cele 4 mijloace vor fi imprimate, invatate de cel suferind in terapie, terapeutul fiind parintele sau de imprumut, parinte care castiga increderea Copilului din om, i-l ajuta sa-si dezvolte Adultul si-i corecteaza Parintele paranoic (normator/grijuliu negativ).
Parintele posesiv/normator/grijuliu negativ nu merge cu copilul pe principiul castigarii increderii ci e seductiv, manipulativ, ambivalent, i-l seduce pe copil (din cauza oscilatiilor copiii mai sensibili pot deveni paranoici).
Multumesc pentru lamuriri. Ma bucur ca in sfarsit ai precizat ca povestea cu demonul este doar o opinie de-a ta personala. Cu siguranta asta i-a linistit pe destui. Cat despre demonul interior, …hai sa iti spun parerea mea personala. Binele si raul coexista in fiecare dintre noi; numai un raport inegal intre acestea da nastere unui demon interior. A nu se intelege ad literam! Este o metafora!

Foarte bine ca esti credincios, insa ai grija sa nu cazi in habotnicie. E cel putin la fel de periculoasa ca lipsa credintei. Sau ca somnul constiintei.

Poate ca tu stii mai multe decat mine cand afirmi ca anxietatea are loc numai in prezenta unei disfunctii in familie. Eu stiu ca exista si anxietati cauzate de lupta cu boli fizice grave (ale subiectului sau ale celor dragi lui). Sigur ca ele se grefeaza pe o anumita tipologie, pe un fond hipersensibil sau foarte melancolic. Daca un copil a fost „cocolosit”, e posibil sa ajunga un adult dependent de cei din jur (adica disfunctional), dar poate sa ajunga doar hipersensibil si atat. Si cocolosit nu inseamna posedat!

Cat despre prietenul meu, nu e neaparat cazul sa ii iau eu apararea, poate sa o faca si singur. De altfel, nici nu incercam sa fac asta; numai ca mi se pare foarte aiurea sa intri pe un forum pentru bolnavi de anxietate si sa le spui ca sunt nebuni in devenire! Poate ca iti face placere sa sperii oamenii; probabil ca majoritatea au suficient discernamant incat sa nu ia ce e mai rau din ce spui tu, dar pe mine ma scoate din sarite ideea de a speria niste oameni oricum speriati. E ca si cum ai da in cineva care se afla la pamant.

Poate ca nu ar trebui sa dai ideilor tale valoare de adevar, sau poate ar trebui pur si simplu sa fii mai diplomat. Daca tot esti credincios, nu esti de acord ca Dumnezeu inseamna iubire si nu sperietura, soc, panica etc?

Sunt de acord cu tine, asa e. Adevarul e crunt. Trebuie sa ai mare grija cum i-l spui. Poti sa-ti vomiti si maţele de durere afland ca esti copil facut din sex, ca ai fost folosit de parinti pe post de animăluţ de apartament în loc de pisica şi ca la randul tau faci acelaşi lucru cu altii iar rasplata e anxietate, atacuri de panica, insomnie si senzatia ca iti pierzi mintile sau ca nimeni nu te intelege si nu mai intelegi pe nimeni.
Ideile expuse de mine nu sunt intru totul ideile mele, ba as zice ca nici 1% nu sunt ale mele (cine vrea sa vada care sunt personale si care nu poate citi un manual de analiza tranzactionala, cartea Ce spui dupa buna ziua a lui Eric Berne). Cea care explica cel mai bine de ce mama are nevoie sa cocoloseasca copilul, de ce tatal e normator negativ (adica un fel de paranoic), de ce psihopatii ucid Copilul liber si natural dintr-un copil pentru a avea in preajma doar un copil supus, adica adaptat negativ e analiza tranzactioanala, care e o terapie cognitiv comportamentala.

Voi credeti ca exista gena de hot sau de alcoolic? Eu nu cred. E suficient sa studiezi cum isi educa copilul o rusoaica si o nemtoaica (ratele de alcoolism sunt net diferite in cele doua ţări). Pai daca modul de educatie e atat de diferit, unul posesiv (normator/grijuliu negativ) celalalt bate mult spre OK-OK, unde mai e gena de alcoolic? Pai saracul rus nu scapa bine de maicasa ca da peste alta mama in persoana sotiei, pe care o si vede ca mama sa. De unde dependenta la greu. Iar situatia de la noi nu e mult diferita. De ce credeti ca bea alcoolicul? Doar ca sa nu vada situatia in care e? Bea in primul rand sa nu mai simta starea aia de rau, anxietatea aia cu atacuri de panica, starea de tristete venita de departe din copilarie de la mamica posesiva care s-a hranit cu el, ca un canibal afectiv.

Ca sa vezi „gena de hot” observati cum isi educa tiganii copiii. Ia luati copilul de tigan la varsta de o luna si duceti-l intr-o familie de suedezi, sa vedeti mai fura cand ajunge la 20 de ani?

Pakistanezii care s-au aruncat in aer la Londra in 2005 au cresctut in Londra, s-au nascut in Londra dar nu au avut parinti englezi, au avut parinti pakistanezi care care au plecat din Pakistan cu scenariul local dupa ei. Daca ar fi fost adoptati la 2-3 luni de viata de parinti englezi normali psihic, nu mai aveau imamii putere asupra lor.

S.a.m.d exemplele sunt multe.

Nici anxietatea nu e genetica, ea e un virus informational, e adevarat ca prinde bine la cei cu structura slaba, dar se invata, iar profesorul e mamica. Tot mamica e si profesorul alcoolicilor. Si se intoarce asupra lor mai tarziu in calitate de sotie de alcoolic, pentru ca sotiile de alcoolici primsc bataie de la soti, dar bataia aia e de fapt venita de la soacra, e ce a semanat soacara mare in fiul ei. Iar fiul arata ce a invatat pe sotie. Psihologii specializati pe alcoolism stiu ce vorbesc.

Hai sa iti explic partea cu demonul din ce stiu si eu, dar sa fie luata ca o parere personala pentru ca nu se poate dovedi nimic.
Inclin sa cred ca daca exista demon (o entitate exterioara), el doar interfereaza cu boala psihica dand o comanda ţintită „ucide pe cutare” in interesul personal al demonului (vezi tanara care la ucis pe parintele Roger). Preotii cred ca bolnavii psihici sunt posedati (pana la un punct e o exagerare), oricum nu spun ei asta celui suferind „esti posedat” ca nu se mai face ala bine in veci. Exorcizarile gen Tanacu sunt o prostie.

Pe de alta parte si Eric Berne vorbeste de un demon interior care i-l avem fiecare, numit impuls si care e „Copilul nebun al mamei” sau Parintele normator/grijuliu negativ din parintele real (ala care da poruncile „greseste”, „nu gandi”, „nu trai” concretizate prin „acum e momentul sa ucizi sau sa te omori” am mai explicat aici http://www.roportal.ro/discutii/ftopic37046.html

Da, toti bolnavii cu anxietate provin din familii cu disfuctii (parinti posesivi, unde exista depenenta afectiva nu iubire si grija negativa).

Dependenta afectiva e utila, ea face ca puiul neajutorat sa se agate de mama, ca daca s-ar pierde de ea, alte animale l-ar sfasia. Nici o diferenta la oameni, doar avem acelasi proiectant.

Insa dependenta in sine devine boala, substitut de iubire atunci cand mama face copil din instinct fara a-si iubi partenerul. I-l poseda pe ala micu si se hraneste din dragostea lui neconditionata.

Cat despre prietenul tau daca ti-e prieten si nu l-ai infiat cumva, lasa-l sa se sperie. O sa-i prinda bine.

Nebunia poate incepe cu simptome ca anxietatea, insomnia, crize de furie, delir de persecutie, campul de constienta se ingusteaza treptat treptat pana parintii „minunati” isi interneaza posesia la azilul de nebuni.
Ce e mai important, e ca medicamentele nu vor opri nebuna daca structura genetica o permite iar softul instalat de parinti e greu. Doar o intarzie. Sau o mascheaza cum e zyprexa, cand nu mai iei pastilele, vocile iti spun sa te duci sa ucizi pe cutare.
Nu medicatia inlocuieste softul gresit, ea doar ajuta terapeutul sa coopereze mai bine cu bolnavul. Perioada cat medicatia are efect trebuie valorificata la maxim cu un terapeut.
Singura problema e ca in Romania e greu de gasit un terapeut bun (cel putin in provincie e jale). Sper ca cei buni se vor inmulti cumva, prin har divin capitalist.

Cauza anxietatii tale timpurii poate fi modul in care ai fost educat de parinti (ceea ce ai trait tu in familie, vorbele nu sunt importante decat prin intelesul ascuns pe care i-l au asupra copilului, inteles pe care acesta nu-l percepe constient atunci dar care are efecte grave in timp):
cateva exemple
– s-a incurajat dependenta afectiva parinte-copil care se amplifica in lipsa iubirii autentice
– putine permisiuni, multe interdictii
– manifestarea unei griji negative din partea parintilor in ce te priveste

Totul se invarte in jurul sentimentului de iubire. Cand e iubire, e libertate.
Cand nu e iubire, e dependenta afectiva, e grija negativa (vezi mamele posesive, care fac copii din instinct) si jocuri de valorizare/devalorizare practicate de parinte cu copilul pana acesta poate deveni total dependent de jocurile parintilor, jocuri pe care le va practiva in exteriorul familiei.

Apogeul actoricesc al acestor jocuri (din punct de vedere psihologic) e daca vreti, atacul de panica (in cazul nevrozei / depresiei secundare). Cand jocurile preiau total controlul asupra bolnavului vorbim de psihoza (atunci psihoterapeutul nu mai are cu cine discuta pana circuitele reverberante parazitate de jocuri nu sunt blocate medicamentos).
In terapie cel suferind va constientizeaza jocurile din triunghiul dramatic, comutarile de rol, (cine e interesat poate citi aici detalii http://www.metasysteme.fr/romana/triunghiul-dramatic/) si daca mai are resurse le va evita (va evita sa mai joace inclusiv singular cu sine in triunghi rolul de victima si de persecutor al propriei persoane). De exemplu sunt destule persoane singuratice care isi procura senzatiile (stroke-urile) necesare vietii psihice printr-o viata interioara conflictuala jucand jocuri cu ei insisi pana la distrugere.
Atentie, jocurile din triunghi in timp disociaza functiile psihice (pot duce la schizofrenie, nebunie) depinde de structura genetica si de cat de toxic e mediul in care subiectul evolueaza (familie unde toti sunt dependenti de jocuri, adica familia schizofrena e fabrica de bolnavi psihici). Una e sa le joci constient, pasager, de distractie sau cu un scop (cum fac politicienii intre ei) si alta e la modul serios si inconstient (vezi de exemplu procesomanii, care scapa permanent de anxietate dand pe cineva in judecata).

Lipsa stroke-urilor (prost management al vietii personale, pt ca asa a invatat individul in familie) deasemena duce la anxietate. Solutia patologica de a scapa de anxietate? Recurgerea la jocuri (invatate tot din familie), si cum nu exista resurse si abilitati de a sta pe pozitie de castigator (salvator-agresor) mai mereu iesie pe pozitie de invins din triunghi (victima). Si iarasi vine anxietatea…
Solutia e sa stai neutru (si sa poti citi pe cei care fac roluri ca sa-i eviti).

De exemplu un terapeut nu se baga in triunghi pe pozitie de salvator necerut decat cand vine jucatorul (victima anxioasa) si cere ajutorul de a fi scos din triunghi. Si pentru asta trebuie sa plateasca bine, altfel nu merge. Terapeutul se joaca cu focul. E mare uzura.

Biserica îi vede pe acesti jucatori in triunghi (pe dependentii de jocuri) ca posedati de demoni.
Unele jocuri sunt atat de complexe (ele au loc in inconstient), iar constientul celor care le practica atat de slab (ca inteligenta emotionala) incat unii pun pe buna dreptate jocurile complexe pe seama demonilor ca entitati exterioare care preiau total controlul asupra celui suferind (ati vazut cei care stiti terapie cate motive isi gasesc incostient cei dependenti de jocuri pentru a ramane in triunghi, de unde vin motivele, cine le sopteste la ureche sa le spuna, ca ei sunt total inconstienti de ce fac ce fac; gasirea instantanee a unor motive complexe trebuie sa dea de gandit si sunt reduta cu care lupta terapeutul din start).
Nu disperati, demonul odata demascat e mult mai usor de tinut la distanta de bolnav. Terapeutul asta face, îi face cunostiinta totala celui suferind cu demonul sau (plantat in capul sau de parinti sau de cei care l-au crescut), iar demonul din cel mai bun „prieten” al bolnavului cum era pana atunci, va devine cel mai mare dusman.
Cunostiinta cu demonul, impregnarea unui nou set de valori, morale de aceasta data (aveti grija ca un terapeut care are o viata personala mincinoasa, nu va face nici o terapie nimanui), suportul moral pe o perioada de luni sau 1-2 ani din partea terapeutului plus medicatia pot scoate omul din prapastie.

Dar grabiti-va, creierul nu rezista la infinit. Iar medicatia fara terapie e o nenorocire si mai mare.

Inca odata se justifica ca oamenii intra de buna voie in rahat si chiar le place.
Doar cei inconstienti sunt impresionati de drama unui credul excrocat sau a unei victime agresate.
Credulul isi doreste cu ardoare sa fie excrocat, asta cauta toata viata, persoana capabila sa-l excrocheze, iar victima nu se simte bine pana nu gaseste un agresor (la fel, toata viata joaca rolul de victima gasind motivatii nobile pentru a-si justifica masochismul).
Toti in fiinal se aleg cu boli psihice, cand atentie, striga dupa ajutor (vedeti pe forumul de psihologie) insa ce fel de ajutor vor sa primeasca? Sa fie ajutati sa scape de simptom (depresie, anxietate, insomnie etc), de cauze nici nu vor sa auda.

Sa inteleg ca esti ori client ori Performer? Sau iti place sa fii avocat neintrebat?

Ce am scris e o parere personala rezultata din cunostiintele mele de psihologie dupa ce am intrat pe http://www.livejasmin.com/ si am asistat la dialogurile de acolo.

Nefiind autist, pot sa ma pun in pielea celei care face video chat dar si in pielea celui care plateste pentru video chat astfel ca realizez instantaneu ce se petrece. Nu-mi pot imagina dialoguri tandre de iubire intre „Performer” si cel care plateste (nu exista scop matrimonial in video chat). Cat despre curiozitate, o poti satisface cu un film porno unde imaginea e de mai buna calitate decat ce ofera web cam-ul. Hub-urile si retelele p2p abunda de filme porno gratuite.

La video chat altul e scopul pentru care se intra acolo si pe care nu i-l pot sesiza cei neobisnuiti sa gandeasca, sau cei obisnuiti cu minciunele.Scopul e de a umili pe celalalt in direct, live, sa sti ca dincolo e cineva pe care-l i-l poti umili fie si platind o suma de bani.E exact situatia copiilor demonici care strecoara beţe printre gratiile unei cuşti zoo ca sa chinuie un animal. Asta e realitatea psihologica in care se scalda o fata chateriţă. Si asta lasa urme exact ca la un animal.

Vreti sa stiti anticipat ce urme va lasa in comportamentul fetei? Depresie cronica si agresiune in relatiile cu barbatii. Va agresa inapoi.Stiti care e soarta celor care agreseaza? Singuratatea, relatii instabile, violente. Miile de dolari castigate nu mai pot readuce inapoi sanatatea psihica pierduta. Cativa ani in bransa e suficient.Nu orice fata se indreapta spre vide chat, doar cele care vin din familii cu grave probleme de afectivitate, de relationare, mai pe sleau vin din familii fara sentiment, destramate, etc.

QUOTE(Cavaleru’ Jedi @ Oct 28 2007, 09:02 AM)
E o umilinta daca o lasi sa fie umilinta… Ultima dintre libertatile umane, cea mai intima, este libertatea de a iti alege modul in care privesti o situatie, libertatea de a iti alege raspunsul. Lucruri extrem de umilitoare pot fi privite cu seninatate daca ceea ce faci are pentru tine un inteles mai inalt. Nu neg ca e posibil in multe cazuri sa se intample ce descrii tu DAR nu e o regula universal valabila.

Nu e o regula general valabila, din cauza asta cred ca cele care fac video chat daca vor sa ramana in toate mintile au nevoie de o pregatire psihologica in prealabil, un scut constient de nesimtire la care tu faci cu eleganta aluzie.

Totusi, care e scopul nobil al video chat-ului? Sau macar unul de bun simt sau cu justificare reala? Ca la prostitutea reala pot sa-i gasesc imediat o gramada de scopuri reale. Cand platesti pentru un act sexual se poate spune ca iti satisfaci o trebuinta primara (aia de pe piramida lui Maslow).N-am vazut scris pe piramida lui Maslow ca masturbarea sa satisfaca trebuinta primara numita sexualitate. Fie ca are lor prin stimulare la filme porno, fie prin stimulare la video chat.

Si acuma o intrebare personala cavalere, ceva psihologie citesti tu sau doar tehnici orientale, nu de alta dar risti sa devii cavaler al minciunii de sine.

E o umilinta si de o parte si de alta.

Insa cine vrea sa ia banul trebuie sa inghita umilinta directa si la modul tacit.

Cel care plateste, va agresa pentru a masca propria umilinta (valabil si in relatia client – prostituata).

Diferenta intre video chat si prostitutie

1. Nu toti clientii o umilesc pe femeia pe care o platesc pentru un act sexual (doar cei cu probleme psihice).
La video chat toti barbatii umilesc verbal crancen femeia din spatele camerei video (prin modul in care i se adreseaza si prin ceea ce-i cer sa faca).

2. In prostitutie, cateodata se mai simte bine si femeia, barbatul mai totdeuna (in 99,9% din cazuri).
In video chat sunt frustrati si barbatul (care de fapt e doar satanizat prin excitare fara sex real), iar ea chit ca primeste banii e frustrata de umililirea pe care o primeste din partea tuturor celor cu care intra in contact virtual.

3. Singurul care pleaca fluierand e patronul.
Atat angajatele cat si clientii sunt niste victime, care vin din start in relatia cu patronul avand bube in cap si pleaca cu si mai multe, adica se satanizeaza mai rau decat erau.
Fetele devin si mai inrobite banului decat erau educate din familie sa fie, barbatii si mai dependenti sexual de femei decat erau. Si unii si altii au cale batuta, spre compulsia de a acumula si a strica instantaneu banii, sau spre viciul masturbarii si al sexului cu femei cat mai multe pana la ruina financiara, fizica si psihica.

4. Video chat-ul e in ceea ce priveste clientul o excrocherie sexuala, spre deosebire de prostitutie, care devine excrocherie doar cand prostituata a incasat banul fara a presta actul sexual, mai totdeauna jefuindu-si clientul in complicitate cu pestele dupa ce l-a adormit.
Am intrat si eu pe Livejasmin!. Plin de rusoici, era si una din republica Moldova.

Impresii?

Am urmarit cum li se adresau barbatii tipelor: devalorizare si agresare in cel mai intens mod cu putinta. Exact cum fac psihopatii cu animalele inchise in cusca.
Va dati seama la ce mediu toxic psihic se expun fetele care lucreaza in videochat? Daca asa e in free chat, cum e in privat?
Credeti ca vor mai avea relatii normale, de sentiment autentic cu vreun barbat? Eu unu nu cred.
Ceea ce indura ele acolo, e un VIOL PSIHIC PERMANENT. Sunt compromise afectiv, emotional pentru a mai avea relatie de familie.
Eu vad mult mai bine o prostituata reala, care face sex normal tarifat cu ora. Nu au parte de umilirile la care sunt supuse cele din video chat. Plus ca video chatul nu e o prostitutie virtuala, e o excrocherie, cei care platesc raman in continuare frustrati sexual. Pe cand atunci cand un barbat plateste o femeie pentru a face sex real cu ea nu ramane frustrat.
Parerea mea e ca numai un idiot/psihopat ar plati sa vada / sa umileasca prin web cam o femeie cerandu-i diferite exhibitii sexuale.

Realitatea e ca un barbat care face asta e masochist, pentru ca accepta de buna voie sa fie agresat sexual (impactul vizual excitant fara finalizare reala, e o agresiune).

De aceea acesti barbati agreseaza verbal la maxim si injosesc la maxim pe cea din spatele camerei video (pentru ca ei simt inconstient ca sunt fraieriti si nu primesc nimic), iar ea daca vrea sa primeasca banii se supune.
Insa ce se sedimenteaza in subconstientul fetei de la video chat e iadul. Pe moment sau pentru un timp nu e constienta, insa agresiunea si umilirea care au grija barbatii sa o introduca fortat impreuna cu banii in subconstientul femeii isi va face efectul si la unele chiar isi face, se vede pe ochii lor. Nu-mi imaginez un mediu mai toxic psihic decat video chatul pentru o femeie.

Ele se amagesc ca daca nu sunt atinse raman curate, dar nu se gandesc ca sunt atinse in minte, iar mintea odata virusata e compromisa, nu o mai repara nici tata psihoterapeutilor.

Cele care citesc asta si fac video chat de scurt timp, le anunt ca in cativa ani au locul asigurat la spitalul noua sau la morga unde vor fi duse dupa ce s-au sinucis.
Sa vedeti voi ce beneficii majore sunt (daca face asta acasa):
– Este tot timpul acasa
– Nu lucreaza pentru altul lucreaza pentru ea
– Nu se trebuie sa stea in frig ca nu vinde ciorapi in piata iarna.
– Nu se terzeste la 4 sa plece la servici, i’si face propriul program
– Se culca, se scoala, mananca, se plimba, face dragoste cand vrea ea (voi).
– Nu vi se plange ca nu are haine, ca na mancat nu stiu ce fructe sau ca nu’si permite sa merga la mare
– Nu sunteti obligati sa mai lucrti nici voi pentru ca va puteti ocupa cu promovarea ei, o ajutai cu multe (asta daca va duce mintea, daca nu mergeti la sapat de santuri)
– etc…

Si cine mai munceste pentru bani reali? Marţienii?

Eu propun altceva, ca tot sunt multe prostituate laşe mascate/camuflate in spatele unor familii/relatii din interes: propun o societate in care toate femeile sa fie prostituate, casatoria / concubinajul interzise. Orice barbat care vrea sa faca sex, sa plateasca, iar din banii rezultati femeile sa-si creasca plozii. Barbatii sa munceasca, femeile sa se craceasca si in timpul liber sa creasca puradeii.
Astfel rezolvam frustrarile, complicatiile, adulterurile, fiecare barbat va face sex cu femei diferite, fiecare femeie va putea sa-si creasca atatia plozi cati bani produce, cand arata naspa sistemul o pensioneaza de la „casa de asigurari sexuale pentru expirate”.

La ce sa ne mai complicam, sa ne ascundem dupa deget daca toate femeile sunt niste prostituate iar barbatii doritori de sex cu cat mai multe femei? Sa avem familii unde ea mananca bataie de la el, copiii sunt niste chestii care iti intra printre picioare si nu mai sti cum de au aparut si cum sa scapi de ei?
Nu sunt destule femeie care se prostitueaza pe langa unu numit sot doar ca sa isi poata creste copilul? Exceptiile sunt atat de rare incat ar merita reformata sociatatea omeneasca in ceva ce unora li s-ar parea SF horror dar de fapt e ceea ce-si doresc si practica in camera din dos.

Decembrie 24, 2007 - Posted by | Uncategorized

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: