Harmony

& other dreams…

Programarea parentala care duce la copii si adulti anxiosi sau la oameni cu pofta de viata

Programarea parentala care duce la copii si adulti anxiosi sau la oameni cu pofta de viata

Unii o numesc educatie, cei 7 ani de acasa. In psihologie se numeste programare parentala. Nu consta numai in ce spune parintele copilului ci mai ales in ceea ce traieste copilul în familie alaturi de parintii sai dar si în mesajele reale transmise de parinte copilului (mesaj care se ascunde in spatele mesajului verbal).

Exemple de parinte grijuliu negativ:
1. Îi da o sarcina de indeplinit copilului si inainte de a o termina vine si-i ia lucrul din mana: „lasa ca esti mic si slab, termin eu” – copilul intelege ca nu e capabil sa duca la bun sfarsit o sarcina
2. Parintele cumpara jucaria care nu a avut-o el cand era mic, nu jucaria dorita de copil, si-i spune: „sa nu o strici ca si pe cea de data trecuta!” – copilul crede ca dorintele si alegerile sale nu sunt corecte, demne de luat in seama, doar ceea ce alege parintele sau altcineva e corect, rezulta un adult care va lasa ca sentimentele si dorintele sale sa fie calcate in picioare.
3. Î-l trimite la joaca cu 3 jersee pe el desi afara sunt 20 de grade iar ceilalti copii au un singur jerseu. Copilul intelege ca e mai vulnerabil decat ceilalti, care sunt mai puternici decat el.
4. Orice intitiativa ia copilul, parintele o deturneaza in directia dorita de el, sau daca nu o deturneaza o paraziteaza (se arata mai interesat decat copilul in alegerea lui, savureaza ostentativ succesul adolescentului ca sa-i arate ca el are intaietate sa se bucure).
5. Nu îl lasa sa se scalde la rau ca se poate ineca desi adolescentul stie bine sa inoate la cei 13-14 ani care-i are.
6. Tatal interzice fetei de 15-16 ani sa mearga la discoteca: „esti inca mica!” Fata pricepe asta ca o porunca „nu trai viata, nu te bucura”.

Parinte normator negativ:
Tatal vine langa masa de lucru a copilului observa cum isi face temele si spune:
– Iar ai gresit tema! si pleaca
Tatal face un repros care se adreseaza persoanei nu actiunii.
corect era sa fi spus:
– Ai gresit tema. Vrei sa te ajut sa o faci bine? O critica adresata actiunii nu persoanei plus un ajutor oferit neconditionat.

Nu am intalnit persoane anxioase care sa se fi nascut din dragoste intre soti, ci numai din placere (sex).

Asta nu inseamna ca unii nascuti din sex care au mostenit genetic o structura puternica nu pot fi extroverti dar au sigur probleme psihologice (au setul de valori bazat pe satisfacerea trebuintelor primare – material, sex, procreere, pe beneficiul material imediat). Din randul lor se reccruteaza parintii materialisti care vor procrea copii din sex pe care-i vor indrepta spre scolile de medicina, drept, politica. Nu toti copiii acestor falsi parinti decompenseaza in anxietate, depresie etc. Doar cei mai sensibili (cu structura mai slaba).
Mai tarziu si acesti parinti dezvolta tulburari psihice, manii, depresii, insomnii, dar ceea ce-i caracterizeaza e respingerea cu vehementa a faptului ca au intemeiat o relatie din interes, ca au procreat copii din instinct pe care in loc sa-i iubeasca si sa-i lase liberi i-au posedat (le-au parazitat existenta).

Vine o mamica posesiva in varsta de 50 de ani sa afle in terapie ca ea in loc sa isi iubeasca copilul neconditionat si sa-i lase libertate de alegere l-a posedat in toate dimensiunile fiintei umane? Nu vine. Vine la terapie copilul care sufera, pe banii mamei posesive.

Vine sotul impostor sentimental in relatie sa se terapieze? Nu vine. Vine sotia satula de abuzuri dar inconstienta ca a luat teapa în relatie.

Toti acesti inconstienti sufera, au anxietati, insomii, cosmaruri pentru ca au incheiat relatii printr-un contract mincinos. La 50-60 de ani inconjurati de o familie din persoane ireale ce le mai ramane de facut decat sa nu recunoasca adevarul, sa recurga la tot felul de terapii alternative care sa-i ajute sa nu-si piarda mintile in viata lor lipsita de sentimente autentice.

In relatiile formate de anxiosi exista un lant al posesiei.
Posesorul (posesivul) il poseda pe Dependent afectiv si material.
La randul sau Posesorul e posedat de nevoi primare, materiale, pe scurt de valorile lumii materiale pe care le aduna cu ajutorul sclavului de langa el, Dependentul, pe care il pune la munca (chipurile pentru familia mascarada compusa din posesiv si dependent).
Posesorul (pe care il mai numesc sot agresor sau impostor in relatie) e totdeauna grijuliu cu trupul sau si al celui pe care-l poseda (sotia, copiii sai) dar nu se gandeste niciodata la sufletul sau ori ale celor pe care-i vrea dependenti de el.
Spiritualitatea nu exista pentru acesti oameni fara Dumnezeu.

Simptomele ca anxietatea, depresia, insomnia sunt niste semnale de alarma pentru om ca sa se intoarca de pe calea minciunii de sine catre …Adevar. Spune Adevarul si vei fi un om liber.

Adevarul e sentimentul din om. Nu-l ascunde ca sa-l inseli pe cel de langa tine. Lucrurile esentiale in care omul trebuie sa actioneze din sentiment sunt relatia, munca, hobby-urile, prieteniile. Sentimentul inseamna intelegere si acceptare, fara conditionari, fara santaje pozitive / negative.
Cei care au sentimente OK, vor avea relatii OK.
Cei care vor avea sentimente non-OK vor avea relatii cu persoane non-OK.

Ce inseamna persoane cu sentimente non-OK?
Persoane care nu se iubesc pe sine, nu au sentimentul valorii de sine, nu stiu / nu pot iubi neconditionat.

Cum recunoastem persoanele non-OK cu ele insele si cu ceilalti? Dupa modul in care relationaeza si anume:
– lamentari (fac mereu pe victima, imprimand in copii tendinta de a se autocompatimi)
– lauda de sine
– conditionari
– santaj emotional / moral pozitiv sau negativ
– agresare directa: injuraturi, violenta fizica
– impunerea propriilor gusturi si pareri. Un nevrotic are pareri eronate despre sine si mediul social (pe care i le-au bagat in cap parintii sai, si ei persoane non-OK), altfel nu ar dezvolta anxietati si depresii.

Santajul pozitiv / negativ e trasatura cea mai enervanta a Posesorilor (posesivilor):

Santaj pozitiv: „daca faci asta pentru mine, te voi iubi toata viata”
Santaj negativ: „Pai, daca asa vorbesti cu mine, aci te las sa te descurci singur” (tradus: daca vrei sa te ajut, trebuie sa inghiti tot ce spun eu fara sa ma contrazici)

Conditionare subversiva:
– „ce ai cumparat tu de 8 martie pentru mama sa-i arati cat de mult o iubesti?” (tradus: eu te iubesc si te accept pe tine copilul meu daca si tu imi dovedesti ca ma iubesti din cand in cand, mai ales de 8 martie”
– „fa asta pentru mamica sa-i arati cat de mult o iubesti” (tradus: „esti posesia mea si vreau sa vada publicul cat de supus imi esti”) – baietelul invata sa fie supus ca un sclav fata de viitoarea sa sotie motiv pentru care foarte probabil ca va deveni anxios.

Nu exista ca cei anxiosi sau depresivi sa nu fi avut parinti cu mari probleme. Acesti parinti chiar daca nu au decompensat psihic (pt ca din noroc s-au nascut cu o structura puternica) si au apucat sa procreeze din placere evident, au transmis progeniturilor programul „cum sa traiesti nefericit indiferent cat ai avea sau cat ai obtine”. Iar programul asta pe scurt se numeste LIPSA IUBIRII adica OM FARA DUMNZEU.

Intelegeti de ce anxiosii se duc des la biserica pentru alinarea minciunii de sine? Sau altii in fel de fel de secte obscure? Il cauta pe Dumnezeu, adica pe sentimentul lipsa din ei, care trebuia sa-l fi primit de la parinti. Dar cum din sex nu izvoraste iubire, iata cum cei nascuti din sex nu au sentiment pentru sine.

Acum ar trebui sa ne intrebam cum face un parinte sa se simta copilul sau valoros? Cum il facem pe copil sa se iubeasca pe sine si sa nu devine un zomby anxios?

Ei bine, asta stiu parintii care s-au casatorit din dragoste, care provin din familii formate tot din dragoste si care mai ales au simtit iubirea (intelegerea si aceptarea) pe propria piele si pot sa o ofere copilului lor. Iubirea se transmite din neam in neam. Copiii nascuti din sex, vor face sex. Iar copiii nascuti din dragoste vor face dragoste si copii iubiti si acceptati cu adevarat. Exceptiile exista, dar nu cred ca ele se afla pe forumul de psihologie.

Cei nascuti din sex, vor trebui sa invete singuri cum sa se valorizeze si sa se iubeasca pe sine si pe ceilalalti. Acest lucru se poate face cu ajutorul unui terapeut puternic care reprogrameaza pe cel ce se simte un nimeni. Acest terapeut castiga din partea clientului sau legitimitatea de rol de parinte (parinte pe care clientul nu l-a avut, desi pana sa vina in terapie credea ca l-a avut).
Dupa ce terapeutul obtine legitimiteatea de rol, da clientului-copil-adult neintegrat permisiunile pe care nu le-a primit in copilarie si anume „esti capabil sa gandesti singur pentru tine” „ai voie sa trai” „nu ai de ce sa inebunesti” „nu e nevoie sa mori ca sa fi liber” etc.

Copiii nascuti din sex traiesc in familia lor enorm de multe conditionari, interdictii si foarte putine permisiuni. Asa ca pleaca din familie ca adulti cu urmatoarele „porunci parentale”: „nu creste” „nu trai” „nu gandi”, „nu ai voie sa te bucuri” „inebuneste” „sinucide-te” „nu exista”. Fiecare porunca poate fi detaliata si are un comportament asociat.

1. „Nu creste”
„Copile, fato, asculta-ma, ca nu e nimeni pe lumea asta sa te iubeasca mai mult ca mine! (tradus: tanarul, tanara intelege „daca vrei sa fi iubit, iubita cand esti parasit, parasita, ramâi copil, fata’ si eu te voi iubi [posesiv] ca si pana cum, [adica iti voi controla viata cum vreau eu]” sau parintele „ramai copil ca sa te pot poseda ca si pana cum”). Pe de o parte parintele devalorizeaza adultul de 30 de ani facandu-l copil, mentinându-si autoritate in mod nedemn asupra lui iar pe de alta parte isi mentine statutul de parinte „valoros” si „indispensabil”, se valorizeaza pe sine prin devalorizarea tanarului/tinerei. Consecinta? Copilul ajunge un adult papa-lapte, ramane copil dependent de sfaturile parintilor sau a unui substitut de parinte in persoana partenerului.

„Te rog sa nu umbli prin fata mea vopsita ca o tarfa” – spune tatal fiicei sale de 16 ani. Fiica in telege ca e acceptata de tata doar daca ramane fetita. De fapt tatal e invidios pe sexualitatea fiicei sale, e stanjenit de aspectul ei si se razbuna pe ea nelasand-o sa-si traiasca adolescenta.

2. „Nu trai”
Nu te duce la discoteca, nu te duce la chefuri, nu-ti fa prieteni, nu-ti fa concediile, munceste pe branci, cariera e totul, copiii sunt o cruce de dus.

3. „Nu gandi”
Crede ca exista Mos Craciun, crede ca te-a adus barza, nu fa corelatii intre membrii familiei tale, nu judeca sentimetele parintilor tai fata de tine, nu fa corelatii intre membrii altor familii, nu observa nimic ce are legatura cu sentimentele. Nu analiza sentimentele nimanui fata de tine (ca san u vezi ca esti folosit sau nu). Porunca se da cu propozitii imperative de genu: „Taci!” „Taci ca te plesnesc, te fac praf, te calc in picioare, te iau si dau cu tine de nu e vezi”. Aceasta porunca „nu gandi” este data de parintii care nu se iubesc intre ei si evident nu isi iubesc copilul. Parintele blocheaza brutal dialogul copilului in momentul cand acesta-i cere socoteala, incepe sa gandeasca.

4. „Nu ai voie sa te bucuri”
Cum da parintele porcunca „nu ai voie sa te bucuri?” Copilul are voie sa isi cumpere numai ce poate fi folosit ca hrana, imbracaminte sau accesorii scolare. I se reproseaza totdeauna ca strica banii daca isi cumpara un mp3-player, o carte beletristica, sau orice altceva care se adreseaza sufletului. Copilul este criticat pentru hobby-urile care le-a ales, totdeauna hobby-urile alese de copil nu sunt pe placul parintelui.

Toate femeile frigide care oricat s-ar forta nu reusesc sa ajunga la orgasm au primit porunca asta. Exemplul extrem prin care un tata „proxenet” isi educa fiica e fraza „ai grija ca mana care-ti intra sub fusta sa fie plina de aur”. Evident fraza poate avea si alte formulari mai moderne, de secol 21. Fiica are voie sa se bucure de sex daca se vinde bine iar o parte din profit i-l ofera tatalui. Ca sa justifice asta, tatal controleaza viata intima a fiicei.

5. „Inebuneste” – porunca vine preponderent prin reprosuri care ating valoarea morala a copilului. Parintele spune ca tot ce face (conditionari, deturnarea vietii profesionale a adolescentului, falsificarea vietii adolescentului), face din dragoste pentru copil iar el, copilul nu e demn de parinte. Prin urmare copilul se simte inadecvat fata de el si mediul familial, social, iar alternativa de a evada e fie calugaria fie azilul de nebuni.

6.”Sinucide-te” – este data copilului indirect prin afirmatii similare cu executia:

– eu te-am facut eu te omor (nu ai dreptul sa traiesti)

– sa inveti ca de nu dracu te ia (sa inveti ce vreau eu nu ce vrei tu)

– ori inveti ori mori (ori faci cum spun eu, ori esti liber sa te sinucizi)

Cei care fumeaza foarte mult, beau foarte mult, se drogheaza pun in aplicare porunca „sinucide-te”.

7. „Nu exista”

Se transmite cand parintele spune copilului: „Dispari!” „Fugi ma de aici, nu vezi ca discut cu maic-ata?”

„Cat am vrut sa ajungi om mare” (parintele accepta copilul doar in conditiile in care copilul ar deveni ce si-ar dori parintele, copilul are dreptul sa existe daca devine ce-si doreste parintele). Copiii cu aceasta porunca invata in terapie sa-si acorde dreptul la existenta. Conditionarea existentei copilului de dorinta capitala a parintelui nu-i aduce copilului mult ravnita iubire din partea parintelui. Parintele ramane mereu nemultumit de copil dar multumit de sine. Prin urmare copilul chiar daca devine adult integrat cu mari eforturi, se va simti inadecvat in familia sa si in general pentru viata pentru ca el a fost ocupat sa-si multumeasca parintii, nu sa traiasca viata sa in felul sau.

Mecanismul programarii parentale

Copilul percepe totdeauna inconstient mesajul ascuns (si pe moment si resimte o stare de rau) din ceea ce-i spune parintele nu ceea ce vrea sa spuna parintele sau ce a crezut parintele ca i-a spus copilului.

Astfel copilul percepe mesajul real, se incarca in subconstient cu el si il va executa: se va retrage social, nu-si va mai permite bucurii, va munci ca un rob, va spera la o eliberare prin infarct pe care si-l programeaza la varsta de 50 de ani, pana atunci poate va bea de va stinge sau va evita toate acestea luand decizia inconstienta de a inebuni la varsta de 18 ani.

Limbajul viselor sau limbajul martian (Eric Berne) spune adevarul despre programarea parentala din copilaria mica. Visele vin din subconstient acolo unde s-a depozitat intelesul real al spuselor parintilor „monstri” .

Cand creierul nu mai rezista apar halucinatiile auditive (datorita unei vulnerabilitati genetice). Aceste voci pe care le aud bolnavii schizofreni sunt vocile parentale ale parintilor „monstri”. Desigur ele au un mesaj distorsionat, exagerat si uneori tintit. „Ucide pe cutare” aude bolnavul in mintea sa. Bolnavul îl ucide dar el de fapt ar vrea sa ucida pe mama sa sau pe tatal sau asa cum mic fiind se razbuna pe jucariile cumparate de parinti distrugandu-le. E o foarte mare diferenta intre modul in care un parinte nevrotic, posesiv, impostor afectiv cumpara o jucarie copilului sau si cel in care o face un parinte care-l iubeste autentic pe copilul sau.

Mai tarziu, parintele fals, nevrotic, va avea in copil propria sa imagine. Parintele se va lupta cu raul din el pe care l-a semanat fara sa vrea in copilul sau. Cand vedem la stiri parinti batuti de copiii lor, putem fi siguri ca avem de a face cu parinti normatori-grijulii negativ, care l-au posedat la maxim pe copil.

Sindromul de atentie deficitara

Copilul mic, de 1-2 ani poate fi observat cum decide sa faca ceva cautand mai intai din priviri permisiunea parintilor sau pur si simplu actionand spontan pentru ca simte ca nu are interdictii.

In primul caz posibil sa avem de a aface cu un copil adaptat negativ, cu un viitor adult invins, depenent de altii.

In al doilea caz posibil sa avem de aface cu un copil natural, spontan facut din dragoste care va ajunge patronul sau seful celui dintai, facut din sex.

Unii copii, cu o structura mai slaba, sensibili, devin atat de preocupati sa isi multumeasca parintii, atat de dependenti de permisiunile acestora incat atunci cand vin la scoala in clasa intai nu se pot concentra la nimic pentru ca lipsesc parintii care sa le dea permisiunea sa se concentreze. De fapt acesti copii au si acasa atentia deficitara pentru ca nu au permisiuni, doar interdictii iar circuitele lor cerebrale sunt mereu parazitate, inhibate de interdictii argumentate violent.

Cum sunt parintii acestor copii? Persoane severe, autoritare, posesive, acaparatoare, care nu sufera contraziceri, dar si anxioase, incat copilul percepe din atitudinea lor ca nu are voie nici sa respire.

Asa apar mai tarziu copiii astmatici, alergici, pe baza subiectiva.

Copiii cu structura extroverta se descurca mai bine in medii familiale cu interdictii. Vor prelua modele exterioare. Insa cei introverti vor executa cu mare zel poruncile parentale negative toata viata pana unii vor inebuni, altii se vor sinucide sau vor abuza de substante (alcool, droguri).

Cum învata copilul sa traiasca, sa simta o situatie

Cand apare o situatie dificila, intr-o familie parintii se ingrijoreaza, se lamenteaza la vecini si nu fac nimic. Copilul de 5 ani care asista invata „cand am greutati ma ingrijorez si nu fac nimic sa le rezolv”.

In alta familie, parintii se indurereaza si se simt inadecvati. Copilul invata „cand dau de greu, ma indurerez si realizez ca nu sunt bun de nimic, prin urmare n-am cum sa rezolv problema”.

In alta familie parintii raman calmi si spun: „sa discutam impreuna ce putem face ca sa rezolvam problema”. Din familia asta va iesi un manager care recurge la brainstorming.

Din celelalte familii vor iesi invinsii, cei care se vor bucura daca apuca sa munceasca in firma managerului 8-12 ore/zi pentru un salar cat sa le ajunga de haine si mancare, exact cat le ofereau parintii lor „minunati” pe care i-au si copiat de model perpetuand lantul de persoane non-reale.

Managerul insa, va avea un venit mult mai mare, venit cu care va cumpara multe jucarii pentru sine (plasme de 150 cm diagonala, Q7, vila la munte, etc) asa cum îi cumparau parintii sai cand era mic jucaria dorita de el. Prin urmare managerul are mare grija de Copilul din el care a ramas natural si spontan asa cum se naste fiecare copilas. Pe cand ceilalti vor avea grija de copilul inrobit din ei (care primea rar o jucarie si nici atunci nu putea sa si-o aleaga).

Exemple de vise care spun ce e în inconstient:

Un copil care are porunca „nu trai”, „nu exista” va visa repetitiv:

– ca este lovit de tren intr-un triaj

– ca se ineaca intr-un râu mare si tulbure

– ca a cazut de pe bloc si a murit, moment in care se trezeste

Un copil care are porunca „nu gandi” va visa situatii in care se face de rusine:

– se viseaza fara haine in mijlocul unei multimi de exemplu

Un adult care e ginere si locuieste la socri care i-l urasc, iar partenerul nu-l iubeste (casatorie din interes) poate visa ca vrea sa isi faca lipsa mare, cauta un WC dar cand intra in el nu poate pentru ca pe jos si pe scaun e plin de rahat. Visul transmite mesajul „esti in rahat, iesi afara!”

In concluzie

Structura genetica + programarea parentala + scneraiul de viata creat de copil sub influenta programarii parentale poate conduce la un adult sanatos psihic, invingator sau la un adult invins, cu nevroza (anxietate, tulburari neurovegetative, etc), depresie, psihoza. Nevroza, depresia si psihoza sunt cele 3 trepte ale parazitarii Adultului de catre Copilul sau adapatat negativ prin programarea parentala. Cu Adultul iti rezolvi problemele, cu Copilul tau te bucuri, simti, doresti, cu Parintele anticipezi necazurile si te feresti de ele.

Paranteza (pentru a intelege starile eului)

Un exemplu mai clar de parinte normator negativ
(pe care multi l-am trait pe propria piele)

Copilul, adolescentul are norma sa invete pe zi X pagini ca sa ajunga in viata ce vrea parintele sau (adica „om mare”).
Copilul dupa cateva ore de invatat intrerupe si da drumul la televizor.
Vine parintele la el:
– Faci o pauza? Bine, dar sa vad cate pagini ai invatat astazi!
Copilul îi arata si isi vede mai departe de televizor.
Parintele revine dupa juma de ora sa vada daca a reluat copilul invatatura (semnal ca-i stie de frica)
Copilul tot la tv.
Parintele constient ca pe ziua curenta copilul a invatat destul isi exprima frustrarea in urmatorul mod:
– Stai prea aproape de televizor, iti strici ochii (a se intelege: „as fi multumit daca ai lasa tv-ul si ai trece la invatatura ca sa ma multumesti pe mine, ca de-aia te-am facut si te cresc, sa ajungi ce vreau eu)

Copilul nu sesizeaza intelesul martian si se da mai departe de televizor.
Peste juma de ora parintele revine:
– Stai prea departe de televizor, strici ochii!

Acum, daca copilul se supune, inseamna ca e posibil sa avem de a face cu un invins care va avea anxietate ca adult, pentru ca a acceptat sa nu se revolte cand era indreptatit sa o faca.
Daca injura parintele, riposteaza violent, se plange bunicior, posibil sa avem de a face cu un invingator in viata.

Cum se nu meste comportamentul parintelui? Privit din exterior, se numeste agresiune fara motiv (dar noi am vazut care e motivul intern al parintelui, si anume realizarea de sine prin copil, abuz moral). Agresiunea fara motiv e intalnita la psihopati (oameni atat de intens parazitati de dorintele lor egoiste si nefiresti incat nu se mai pot controla).

Alt exemplu de p_rinte grijuliu negativ

O familie, (mama, tata) au doi copii, unul cu handicap locomotor, altul sanatos.
Primul îsi cumpara un telefon mobil modest din banii primiti ca ajutor de la asociatia persoanelor cu handicap.
La cel sanatos îi cumpara parintii un telefon mobil cu 10 milioane.
Parinaii se justifica: „De ce sa nu-i luam telefon cu 10 milioane, doar investim in cel sanatos, nu intr-un rebut!”

Intrebare: cum isi iubesc acesti parinti copiii?
a. pe ambii copii, dar pe cel sanatos mai mult
b. doar pe cel sanatos
c. pe nici unul

Cei decompensati nu prea mai evolueaza. Mai intai cauta sa scape de simptom cu ajutorul horoscopului, cu un descantec la mama omida, cu siropuri, tincturi si ceaiuri din ziarul formula AS.
Daca i-a mers prost e pentru ca planeta X s-a intersectat cu planeta Y, dar nu face nimic ca se reincarneaza la anul Z cand planeta X nu se va mai intersecta cu Y si n-o sa mai dea de belea.
In fine, cand cade in patru labe, se duce la psihiatru, ia pastile, devine robot si tot asa ramane, inconstient de sine si viata lui. Unii insa nici cu pastile nu se calmeaza si asa ajung vedete cu capetele crapate la stirile de la ora 5.
In fine, instinctul femeii e mai pervers decat al barbatului, pentru ca se soldeaza cu copii, posedati, chinuiti, nenorociti pe viata. Am vazut intr-o zi tiganci din Romania cu puradeii in brate cersind prin Bruxelles, sau in alte orase (li se parea natural si normal sa faca copii, desi lipsite de educatie si mijloace materiale ca apoi sa-i foloseasca pentru a starni mila). Ori e saraca, ori e chioara, ori e nebuna, femeia face copil. Face ce face si momeste sexual un inconstient si asa apar noi sclavi. Daca o intrebi de ce a facut copii, zice ca nu stie. Ca si cand intrebi un barbat, ma de ce esti ahtiat dupa fundu femeilor? Habar n-am, e frumos. Mama lui de instinct…

Programarea asta nu este decat instinctul, instinctul de a-ti urma creatorii, de a face ca ei, pentru ca ceea ce fac ei este bine, tu esti mic si neputincios, un invatacel … si tocmai de asta este cea mai perfida, pentru ca o realizezi abia dupa multa multa vreme

mai mult decat instinct, daca e sa ne luam dupa ce zice Freud, victima va ajunge sa agreseze la randul lui tocmai pentru a ajunge la acelasi nivel cu agresorul, fiind astfel capabi sa se simta puternic, sa nu ii mai fie teama de cel din urma.
daca parntele avea medalia de argint, copilul o va vrea pe cea de aur..atunci nu va mai fii nimeni mai sus decat el, nu va mai putea nimeni sa il agreseze..

Privirea de penitenta

Este privirea care spune „te voi face sa suferi în locul meu”. Este privirea care o au oamenii aflati în asteptarea „marelui macel” (cum spune Eric Berne), pe care-i vedem zilnic prin statii de transport, la cozi la ghisee, etc. Nu e o privire mânioasa, încruntata, tintita ci o privire imprecisa, în gol, încarcata de ura si repros la adresa tuturor. Actorul care a ales sa joace privirea de penitenta are pe el un tricou inscriptionat pe fata cu „am ales iadul” iar pe spate „dar te iau cu mine în el”. Este bine sa va feriti de jucatorii cu privirea asta, simpla întalnire a privirii noastre cu privirea de penitenta a altuia ne poate modifica starea de dispozitie pentru o secunda sau mai multe. In popor se mai numeste deochi, englezii îi spun „the evil eye”. A avea în familie un actor permanent cu privirea asta e un dezastru.

Ce influenta are privirea de penitenta asupra copilului mic si cine o arunca asupra lui

Înca din primul an de viata, copilul percepe mesajele non verbale (un zâmbet, o privire senina sau una încarcata de ura). Daca-i zâmbim, el ne zâmbeste, daca ne încruntam amenintator, e posibil sa plânga. Asta ne spune ca e vulnerabil, starea sa emotionala e total dependenta de starea emotionala a adultilor (parintilor sai).

Sa ne imaginam ca tatal copilului e un barbat captiv sexual intr-o relatie de casatorie nedorita cu mama copilului.

La început cei doi, mama si tata erau doar un cuplu, el multumit sexual de ea, ea multumita ca el îsi vede de treaba si nu o agreseaza ca partenerul anterior. Ea vrea un copil pentru ea, ca sa-i suplineasca ei golul sentimental din relatie (ea nu e îndragostita de sot).

El accepta gândind: „copilul va fi o garantie pentru mine ca imi ramâne nevasta în casa si nu voi fi nevoit sa dau banii la prostituate”.

Copilul se naste. Vin responsabilitati în plus. Sotul nu e iubit nici de sotie nici de socrii sai unde e ginere. Neiubinu-si sotia si neavând din familie simtul datoriei de tata, un asemena sot începe sa se simta ca un prizonier.

Si ce face atunci? Dupa fiecare conflict cu so_ia sau socrii, arunc_ o privire de peniten__ asupra copilului mic de 1-2 ani pe care nu-l percepe ca fiind a-l sau.

Privirea spune: „fira-i tu a-l dracu, din cauza ta trebuie sa stau aici, sa-mi fac datoria de tat_, sa te cresc, sa te hranesc, sa te imbrac. Ia sa vedem ce ai putea face tu in schimb pentru mine sa ma despagube_ti? ”

Si incepe falsificarea si deturnarea destinului copilului în direc_ia dorit_ de tat_ si in complicitate cu mama copilului, care sa nu uitam, a procreat pentru sine, nu pentru copil. Prin urmare copilul nu-si apartine sie_i ci va dezvolta un sine compliant, va fi ce vrea mama _i tata daca vrea s_ supravie_uiasc_. Sinele s_u original, va r_mâne undeva in urm_ ingropat in leag_nul unde primea privirea de peniten__ _i unde trebuia s_ fie leganat mult timp pân_ putea adormi.

Ce porunci transmite copilului privirea de peniten__?
. Nu tr_i
. Nu exista sau nu ai dreptul la existen__
Ce mesaje vrea sa transmita inconstient parintele copilului?
. Ai dreptul s_ existi dac_ m_ vei desp_gubi pentru tot ce i_i ofer (nu neaparat financiar, cel mai adesea moral, copilul va fi ce vrea tata sau mama in viata, nu ce vrea sau ce poate copilul).
. Dar în final va trebui s_ suferi (sa fi nefericit) ca _i mine pentru a ma simti eu OK.
Ce tip de personalitate prefer_ s_ joace asemenea privire? Schizoid-paranoidul. Ce nu stie schizoidul e ca nu va deveni mai fericit nefericind pe altii. Dimpotriv_ se va inconjura de oameni nefericiti ca si el care-i vor spori nefericirea.

Î_i mai aduce aminte copilul devenit adult de unde are neputin_a de a se bucura? Nu. Dac_ mo_tene_te genetic structura p_rintelui schizoid, va juca _i el privirea de peniten__ asupra altora.

Privirea de peniten__ poate demoniza copilul mic (daca acesta are o structur_ receptiv_). Asa apar copiii care mutileaz_ câini, pisici, sau criminalii juvenili.

P_rin_ii spun c_ vor sa fie copiii lor:

– fericiti

– cu incredere in sine

– boga_i

Îns_, totul merge dup_ exemplul personal.

Doar un om fericit, va avea copii ferici_i.

Doar un om gospodar care se iube_te pe sine va avea copii boga_i.

Doar un parinte care are incredere in sine va avea un copil cu incredere in sine.

Doar un parinte constient va avea copii constienti de sine… s.a.m.d.

Copilul imit_ faptele si starile sufletesi ale parintelul, nu vorbele sale. De aceea nefericitii vor avea copii neferici_i _i sunt suficient de incon_tien_i s_ nu anticipeze asta, iar în final se minuneaz_ cum de s-a repetat destinul.

Cei care scapa cu bine din institutia familiala patologica sunt doar cei cu structura puternica. Restul vor juca pana la sfarsitul vietii rolurile invatate in familie, de nefericit, de sarac, de umil, de psihotic. Iar tehnicile actoricesti (frazele, mimica, pantomima) sunt tot ale parintilor, care se imprima in copii. Mediul social pozitiv poate modifica in bine pe cei cu ochii mintii deschisi, pe cei constienti de sine.

Sunt si din astia care nu le pasa (dar si ei raman cu sechele), insa cei care se plang aici pe forum de anxietate, depresie au preluat popa prostu totul de la parinti. Au invatat sa se indurereze, sa se intristeze, sa dispere, sa se simta inadecvati exact asa cum au vazut ca fac parintii lor cand dau de greu. Mai ales ca parintii i-au incurajat sa se indurereze si mai tare cand au ajuns sa dea de greu pe cont propriu. Acum, dupa multi ani de dresaj nu-si mai dau seama de ce se simt invinsi.

Nu folosi (prea des sau prea mult) c_ se stric_!

E jocul preferat al anxio_ilor.
E un „sfat” al p_rin_ilor c_tre copii des întâlnit _i se refer_ în special la electro-casnice.

Mesajele p_rintelui c_tre copil sunt urm_toarele (a_a cum sunt ele percepute de subcon_tientul copilului) :

a) m_ deranjeaz_ c_ te joci cu juc_riile mele (spune Copilul negativ din P_rinte).

b) a_a î_i transmit eu un mesaj c_ e_ti doar tolerat pe terenul meu _i nu acceptat (iubit)

c) dac_ e s_ se strice ceva, are voie s_ se strice doar cand eu folosesc, ca daca va folosi altcineva, sigur se stric_

d) _i dac_ se stric_ nu cred c_ se mai poate repara

e) iar dac_ se poate repara va costa enorm

Ca o parantez_ fie spus, ce nu stie p_rintele (sau nu vrea s_ _tie) e c_ un aparat trebuie s_ fie bine lucrat, de calitate (daca a_a vrea patronul fabricii) dar are voie s_ se strice, iar perioada de garan_ie o stabile_te managerul func_ie de nivelul de calitate al fabrica_iei impus de patron.

Din cele 5 puncte (pe lâng_ c_ denot_ o tulburare psihic_), dac_ sunt spuse de tat_, putem deduce c_ în familie exist_ un mascul, dar nici decum un b_rbat. Poate un b_rbat s_ se team_ c_ se stric_ ceva când misiunea sa e s_ repare (sau in orice caz s_ se intereseze pentru o persoana calificata)?

Cand are loc un eveniment nepl_cut care nu figureaz_ pe lista ta de sarcini s_ î-l rezolvi ai voie s_ î_i fie team_, e natural _i firesc. Îns_ prin defini_ie, un b_rbat nu are voie s_ î_i manifeste temerile sale în preajma copiilor (mai ales pe cele cu mesaj devalorizant la adresa lor). Dar tocmai cei tulbura_i psihic sunt o cascad_ de manifest_ri exterioare negative.

Dac_ un tat_ se manifest_ ca atare, e un p_rinte normator negativ care nu a avut un model patern s_n_tos. Deasemenea nu va putea transmite copilului s_u de sex masculin un model patern (de b_rb__ie) ci unul de femeie nevrotic_, tem_toare de orice (ca în povestea drobului de sare).

Se mai poate deduce c_ nu e in stare sa bat_ un cui drept (nu are chef pentru ca nu face parte din programarea sa parentala) sau s_ în_urubeze un _urub care î-l vede zi de zi atârnand gata gata s_ cad_ _i s_ devin_ de neg_sit.

Alte mesaje din genul „nu folosi c_ se stric_”:

– nu c_lca apasat c_ deranjezi vecinii de dedesupt (calc_ cu team_, ca _i cand nu ai fi în casa ta)

– s_ ai grij_ de lucruri asa cum am avut si eu (foloseste-le cu team_ ca si cand nu ar fi ale tale)

– daca nu as fi avut grija de lucruri n-as fi avut nimic acum („daca m-as fi bucurat de lucruri si de via__ f_r_ teama, poate n-as mai dori acum s_ m_ ia dracu” – aviz grijuliilor de obiecte)

– nu sta la joaca pana tarziu ca se face frig (nu te juca/bucura prea mult ca eu urasc bucuria)

– nu te masturba ca ajungi impotent (se va termina ca salamul intr-o buna zi, sau vei avea doar numai cand te vei masturba – in cazul fetitelor)

– ce rau imi pare de tine cand esti bolnav – (strica-te mai des pentru ca atunci simt si eu ceva pentru tine, mila, compasiune); copilul înva__ s_ se îmboln_veasc_ pentru a primi ceva de la p_rin_i (aten_ie, o jucarie) si asa ramane toata viata, un jucator al jocului „vezi ce bolnav sunt? Ar trebui s_ m_ iube_ti pentru asta!” sau „cat sunt de bolnav si amarat si nimeni nu ma iubeste!”

Cum se rezuma toate acestea intr-o singura propozitie? Absenta sentimentelor (fata de sine si de oricine). Absenta credintei. Absenta sperantei.

Oamenii care practica jocul „nu folosi ca se strica” nu au sentimente pentru ei insisi, prin urmare nu au sperant_ si incredere c_ vor putea repara sau inlocui tot ceea ce se stric_.

Acestia sunt cei care mai au _i acum Dacia 1300 pe care nu se vad urme de rugina, tv telecolor luat pe ou_ înainte de `89 _i ma_in_ de spalat Alba Lux (o cutie de tabl_ cu mori_c_). Destinul mai face din cand in cand sa le roada soarecii instalatia electrica la masina si asa scapa de ea, in incendiu, sau cu programul rabla, sau un scurtcircuit la masina de spalat veche de 25 de ani care-i scuteste de viata pe care se incapataneaza sa n-o traiasca.

P_rin_ii care dau porunca „nu folosi c_ se stric_” copiilor lor, îi condamna la o via__ mediocr_, f_r_ bucurie, pentru ca porunca asta mai inseamna si „nu te bucura”, pe care copiii ascultatori o extind la toate nivelurile in viata lor si mai tarziu in viata copiilor lor.

De unde vine porunca „nu folosi ca se strica”

Aceasta porunca se transmite de foarte de demult. De pe vremea cand existau sclavi care nu aveau nimic si care generatii intregi priveau la ce au stapanii lor. Insa nelocuind cu stapanii in casa, sau in orice caz nefiind in preajma stapanilor cand acestia se bucurau de ce aveau, au ramas cu dorinta de „a avea” si cu nestiinta de „a se bucura”. Singurele bucurii ale sclavilor erau mancarea si sexul (ca sa produca alti sclavi).

Unii sclavi, au reusit sa ajunga astazi din pozitia de golit masa de la nunti si botezuri in propria traista, la pozitia de lider politic (insa ei au ramas tot la nivel de caltabo_, palinca, adica neam de traist_). Vor s_ aib_, orice, dar s_ aib_, s_ posede, ca nu se stie cand se intorc vremurile grele. Si ce au, sa fie rar folosit ca sa tina vesnic.

Sunt noua pe forum si am ramas impresionata de adevarurile citite in acest post. Din pacate, putini sunt parintii care asteapta cu nerabdare sa-si cunoasca copilul, de obicei multi isi doresc ca progenitura lor sa le semene sau sa devina ceea ce ei nu au reusit. Sau, cum excelent a spus Iosafat, sa fie la fel de nefericiti ca ei, sa nu traiasca. Ba chiar sa le fure viata si experientele posibile, nu cumva sa o duca vreodata mai bine decat ei.
Nu stiu daca ati observat, insa deseori ceea ce aude un copil nu se potriveste cu ceea ce simte. „Unde da mama creste” sau „Te iubesc, de aia te bat, o sa-ti foloseasca mai tarziu”, de exemplu, il indeamna pe copil sa se simta vinovat pentru sentimentele lui justificate de indignare, furie sau suferinta atunci cand e batut. Parintele ii sugereaza atunci ca ar trebui sa se simta incantat, ceea ce la unii copii se si intampla pana la urma… iata radacinile masochismului de mai tarziu.
Copilul se formeaza astfel: peste caracteristicile lui innascute, se suprapun cele dobandite din mediu in relatiile cu mama, tata, toti cei din jur. Fiecare relatie mama-copil, tata-copil etc e diferita. E greu sa existe doua relatii la fel. Rolul unui parinte (in mod ideal) este de suport (foarte important cel afectiv, adica grija pentru sufletul lui), dar si de incurajare spre autonomie. Iarasi, rar se intampla asa ceva. Cele doua extreme ar fi neglijarea si cocolosirea. Prea multa autonomie si prea putin suport, respectiv prea mult suport si prea putina autonomie. O mama care nu-si incurajeaza copilul sa se imbrace singur, de pilda, daca acel copil e inclinat din fire catre pasivitate, poate ajunge sa fie imbracat ca un bebelus si la noua ani. Sau sunt mame care simt o anxietate foarte mare cand copilul „vrea sa-si ia zborul”, adica isi fac prieteni sau isi admira profesorii (gelozie, teama de abandon).
In extrema cealalta, exista parinti care nu pot suporta supararea copilului lor. Sau criticile. Sunt nesiguri pe ei, au nevoie continua de aprobare neconditionata si reactioneaza violent cand copilul vrea sa schimbe ceva in relatia cu ei. In mintea lor, copilul trebuie sa-i considere perfecti. Ba mai mult, exista cazul nenorocit cand ii atribuie copilului rolul de a fi recipientul afectelor lor insuportabile si nu rareori vedem cum un parinte care s-a certat cu seful vine acasa si isi bate copilul. Pozita copilului este ideala pentru un comportament de acest gen, caci copilul nu are unde sa fuga (decat poate in lumea lui interioara – si cum se apara depinde foarte mult de firea lui), copilul este fortat de dependenta lui sa ramana in relatie cu parintele, oricum ar fi acesta. Si auzeam pe cineva spunand ca acest ultim caz este foarte des intalnit la cei care mai tarziu isi vor alege profesia de psihoterapeut. Intrucat toata copilaria au „dus in spate” cel putin o persoana.
As mai adauga doar ca, in ciuda dorintelor noastre, interiorizam si multe parti negative ale parintilor nostri. Si este ingrozitor de greu sa acceptam lucrul asta. Pur si simplu preferam sa-i idealizam si sa fugim de adevar, pentru ca asa e mult mai usor. Din toate punctele de vedere. E mai usor, de exemplu, sa-ti expulsezi furia sau angoasa intr-un un copil mult mai mic decat tine, spunandu-ti in sinea ta ca parintii tai au fost minunati cand te-au batut (deci ca si tu esti), decat sa te abtii si sa-ti bati mintea sa-l intelegi.

Ar fi frumos ca o femeie sa doreasca copii doar atunci cand se simte iubita si isi iubeste sotul si i-a demonstrat sotului ca i-l iubete asa cum si el i-a demonstrat ei ca o iubeste. Iar din aceasta dragoste impartasita e firesc, moral si dumnezeiesc sa apara un copil. Asta doreste si copilul, sa nu fie „violat” (adus cu forta pe lume) in existenta sa de instinctele parintilor animalici. Copilul se asteapta in primul rand la intelegere si acceptare neconditionata (pentru asta se nasc copiii cu handicapuri diverse, ca parintii care se asteapta la mici genii perfecte sa fie testati si sa cada testul pentru a suferi si a-si corecta modul de a iubi). Copilul mic ar fi dezgustat sa afle ca a aparut din sex, fie el si motivat de iubire curata. Datoria parintilor e sa se ingrijeasca de sufletul copilului. Mancarea, hainele tin de trup, nu de suflet. De suflet _in altele, de care habar nu au parintii instinctuali cu set de valori axat pe satisfactia materiala.

Din pacate, instinctul porunceste femeii sa faca copii in orice conditii, iar iubirea e pe ultimul loc, pe primul loc primeaza locuinta si salarul partenerului, factori favorizanti si suficienti pentru a declansa dorinta femeii fara educatie de a procrea. La fel, asptectul fizic al femeii e suficient pentru a declansa dorinta barbatului de a îns_mân_a. Insa nici conditiile materiale, nici aspectul erotic al femeii nu garanteaza indragostirea in cuplu, singura care combinata cu educatia duce la fericire si la copii liberi, naturali si fericiti.

Noiembrie 11, 2007 - Posted by | Uncategorized

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: