Harmony

& other dreams…

despre turcul ce si-a omorat familia…

Pornind de la faptul ca tata socru mic a declarat ca era un om linistit, de treaba, care nu a lasat ca familia sa sa duca lipsa de nimic in ceea ce priveste hrana, adapostul (mi se pare ca era om de afaceri) sa vedem ce a fost in mintea lui, cum era structurata mintea lui si cum „iubea” el, pe puncte:

1. Ca barbat era un om lipsit de incredere in sine vis-a-vis de femei, curajul sau in fata femeilor era sustinut de ceea ce putea oferi el in plan material, era dat de masura banilor castigati, de statutul sau de om de afaceri.
Ca barbat in sine, el se simtea aproape nul in fata unei femei daca ar fi fost privat de latura sa sociala, de posibilitatea de a castiga bani.

2. Femeia pentru el e o zdreanta, un parazit care se aciuiaza pe langa un barbat indiferent cum arata el (fie si asa urat, cum probabil se considera acest turc in raport cu o femeie, sau cel putin neatractiv fizic) pentru a putea supravietui din ceea ce-i ofera barbatul (hrana, casa, imbracaminte). Este tipic pentru cultura orientala.

3. El era sau a fost probabil indragostit la inceput de sotia sa, dar o iubea pentru sinele sau, nu pentru ea, o iubea in masura in care ea il putea satisface sexual, in masura in care ea se supunea total deciziilor lui.

4. Cu fiecare ban cheltuit cu femeia sa si copilul sau, se considera indreptatit sa aibe ultimul cavant, pentru ca fara el ea si copilul sau ar fi incetat sa supravietuiasca, sa respire.

Cu fiecare ban cheltuit pentru nevoile sotiei sale, a copilului sau, el simtea ca acestia ii apartin tot mai mult, ca sunt din ce in ce mai mult posesia sa, ii cumpara. Simtea ca el ii cumpara, le cumpara sentimentele lor pentru el.
Orice ajutor, sau ban primit de la un om care te iubeste egoist, pentru sine, conditionat de diverse lucruri care trebuie sa le faci pentru el, e o arvuna a mortii.

Siguranta familiala a acestui barbat era intretinuta de aceasta arvuna a mortii, dar nimeni nu se poate prosti pe sine la infinit. O astfel de siguranta a inceput incetul cu incetul sa devina nesiguranta. Banii nu suplinesc sentimentele autentice care trebuie sa existe intr-o familie.

Iubirea de tip „patul lui Procust” pe care o practica egoistii sufoca partenerul care zi de zi suporta supliciul ajustarii la masurile stabilite de egoist.

Fie ca ea, sotia, l-a inselat sau nu, era o chestiune de timp pana cand in imaginatia acestui om patologic, incapabil de sentiment real s-ar fi strecurat ideea ca e inselat de sotie cu un alt barbat care…evident ar fi oferit ceea ce el nu era capabil, sentimentul in relatie.

Ajungand sa creada ca e inselat, real sau nu, a contabilizat tot ce a oferit material si sentimental sotiei si copilului sau (fiintele pe care le poseda cu acte in regula). Cum poate sa-i faca sotia asa ceva, cand ea ii apartine 100% fiind in totalitate cumparata prin banii investiti de el in ea ca sa-i asigure o existenta fara griji? Este cu neputinta (in mintea lui) ca ceea ce ai cumparat pe deplin sa te tradeze, nu-i asa? Daca ea l-a inselat, inseamna ca s-a folosit de munca lui, de el, de viata sa, de timpul sau, prin urmare merita sa moara.
In opinia egoistului, fiintele pe care le poseda nu traiesc din emotii si sentimente (au nevoie doar de hrana, imbracaminte, adapost), sunt niste obiecte cumparate, ca un animal de curte caruia ii dai mancare si iti faci treaba cu el (il legi la caruta, sau daca e femeie, iti satisfaci nevoile sexuale care ti se cuvin ca stapan absolut).

In concluzie:
Turcul, desi s-a crestinat, e un expozant de frunte al mentalitatii orientale, in ce priveste familia, femeia. Asa iubesc orientalii. Si noi romanii multi dintre noi ne cam asemanam cu ei…
Stapanul absolut al femeii sale, are drept de viata si de moarte asupra ei, atata timp cat el ii da de mancare, atata timp cat ea in opinia lui e incapabila de a exista altfel decat oferind sex si copii in schimbul locuintei si a hranei.

Modul in care sunt prezentate stirile cu sinucigasi la TV, ajuta indivizii sa nu se mai sinucida sau dimpotriva le arata o modalitate sigura si definitiva de a-si rezolva problemele?

Copilul la 10 ani cand il vede pe taicasu beat din cauza „necazurilor” chipurile, invata si el mai tarziu sa-si rezolve problemele cu alcoolul. De fapt necazurile alcoolicului nu sunt altceva decat buda in care singur s-a bagat.
Daca ar sti cum si de ce a intrat in buda aia, n-ar mai divaga in alcool, sa faca ciroza, sa crape si dupa aia niste ignoranti sa spuna, D-zeu sa-l ierte pe el si pe toti alcoolicii actuali care vor crapa de ciroza la fel.

Sunt indivizi, invatati din familie SA NU GANDEASCA, sa nu faca corelatii, scriptul lor are la baza „nu incerca sa gandesti” un principiu mioritic, care stim bine cum se termina.
Nu gandi astazi, ca sa intri maine in buda. Nenorocirea e ca daca ai fost obisnuit sa nu gandesti, odata intrat in buda, nu mai poti iesi singur. Si cine se va manji cu rahatul tau sa te scoata?

Sigur ca nu m-am apucat sa creez un scenariu in jurul turcului ca si cand ar fi neamt nascut si trait in Germania, sau suedez sau roman sau altceva. Am ales varianta cea mai potrivita, aceea de oriental, acolo unde mai demult trebuisa sa saruti ciucurul rosu de pe pantoful celui care iti semna o hartie .

Noiembrie 11, 2007 - Posted by | Uncategorized

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: