Harmony

& other dreams…

La omu’ sarac nici boii nu trag?

De ce cataclismele naturale, vulcanii, cutremurele, inundatiile lovesc mai intai pe cei de jos, iar cei din vârful piramidei scapa mai totdeauna neatinsi?

Haideti sa privim la nivelul siritual al oamenilor de rand, al celor de jos, si mai apoi al celor de sus. Oamenii de rand, d.p.d.v. spiritual au primit putin de la Dumnezeu, ei sunt cei saraci in duh („caci celor ce li s-a dat mult li se va cere mult…”). Cum îsi „iubesc” ei copiii? Omul de rand este dominat de orgoliu si are o slaba personalitate. El isi proiecteaza in copiii sai acest ogoliu si cand spune „imi iubesc copiii” el spune de fapt „imi iubesc orgoliul si ceea ce consider ca e al meu”. Ce atitudine are un asemenea parinte cand copilul sau face o boacana la scoala? Se duce si-l umileste in public, verbal si fizic prin bataie. Acest parinte, in nimicnicia orgoliului sau hotaraste dinainte sau imediat ce i s-a nascut copilul ce anume va fi acesta, doctor, avocat, inginer, desi probabil se afla la numai o generatie distanta de stramosii sai opincari. Omul de nimic, cel pe care îl ia apa, cutremurul sau alta nenorocire, cand i se naste un copil handicapat, indata hotaraste „trebuie sa mai fac un alt copil, ca doar n-o sa investesc intr-un rebut”. Parintele acesta isi vede copilul ca pe un utilaj agricol in care trebuie investit pentru a aduce roada multa si nu-i poate oferi nimic neconditionat. Acesti parinti, in momentul cand copilul a esuat pe drumul dictat de ei, nu-l mai simt ca apartinandu-le. Daca copilul lor greste, sunt primii care sar sa-i dea in capt, fiindca omul de nimic nu poate accepta ca ceea ce reprezinta mandria-orgoliul sau, poate gresi. Da, acesti oameni traiesc toata viata robii prorpiei lor mandrii desarte si gura vecinilor e bici de foc pentru ei.
Omul de jos, nu are viata personala, el isi traieste viata in fata televizorului, privind la cei care intr-adevar isi traiesc viata, politicieni, vedete, etc. Omul de jos e intr-o vesnica teama, ce vor spune vecinii despre el, despre casa sa si copiii sai sau masina sa, slujba sa, este legat in lanturile frustrarii. Cunoaste o singura modalitate de a face bani, economisirea si NU a auzit de investitie. Pentru a economisii, isi priveaza sufletul sau si pe al familiei sale de orice bucurie. La batranete poate si-au facut o casa, poate doua, poate si o masina, dar se simt goi si pustii. Cine poate sta in preajma lor? La ce le foloseste tot ce au adunat daca ei si familia lor sunt inebuniti de frustrare, daca in fiecare casa de a lor exista unul sau mai multi alcoolici, care folosesc alcoolul pentru a nu mai simti ca sunt RUPTI DE DUMNEZEU? Omul de jos, nu stie ca a avea o casa, o masina, sau alte bunuri materiale, sunt o consecinta si nu un scop. Sunt consecinta investitiei in proriul suflet si in sufletul copiiilor lor, si anume in a le cumpara ceea ce-si doresc copiii (in limita posibilitatilor) si nu ceea ce-si doreste parintele sa aiba copilul. Pe asemea caraghiosi de la sate i-am vazut cu totii facandu-le copiilor lor haine care nu se mai poarta, alendeloane, caciuli de astrahan, cizme de piele dintr-o singura bucata, toata stateau pe copiii lor de mai mare mila, parca ar fi fost primite de pomana, fiindca erau croite de tot felul de mesteri „populari” iar sarmanii copii erau nevoiti sa le poarte. Asemenea obiceiuri stupide au continuat chiar si dupa 1989. In loc sa le cumpere copiilor lor hainele care ei si le doresc, îi fac de ocar_ cumparandu-le ceeea ce ei (parintii) au purtat cand erau mici. Cand copiii lor vor fi crescut mari, unde-i vor indruma? La drept, ca sa faca dreptate platita prin mita. Mai tarziu i-am auzit pe parintii lor cum reclamau pierderea banilor prin diverse fonduri si banci falimentate prin furt, si faptul ca nu li s-a facut dreptate nici pana in ziua de astazi. Cine sa le faca dreptate? Cei indrumati de parinti in a absolvi dreptul pentru a judeca conditionat de mita? Care e nivelul spiritual al acestor oameni? Sunt ei prosti, sau extrem de imorali, sau si una si alta, ceva asemanator cu evreii din timpul lui Zedekia? Ar trebui privirea lor luminata si limpezita cu niste carbuni aprinsi, pentru a cunoaste Adevarul? Sunt nenorocirile naturii tocmai acesti carbuni aprinsi?

Haideti sa privim la nivelul siritual al celor de sus: zilnic privim la ei prin televizor, ei îsi traiesc viata iar noi cei de jos ne-o traim uitându-ne la ei. Se numesc politicieni, vedete si tot felul de vip-uri din lumea pe care cei fara minte o considera inalta si a caror exhibitie publica constitue un mijloc de autolinguseala pentru privitor. Oamenii sarmani la minte privesc la ei, dar nu vad decat functiile si banii in care acesti potentati se lafaie. Daca s-ar uita putin si la familiile celor bogati, cum isi petrec weekend-urile, cum isi apara progeniturile prin tribunale luandu’le partea neconditionat si ar compara cu propriile lor familii si cu modul in care se comporta in cadrul lor, probabil s-ar ingrozi de ei insisi. In vreme ce oamenii de jos isi satisfac propriul orgoliu prin propriii copii conditionandu-le viata in cele mai esentiale aspecte, oamenii de vita boieresca le asiga progeniturilor lor o existenta lipsita de conditionari, le stimuleaza increderea in sine oferindu-le libertate de decizie, le cumpara de mici tot felul de atv-uri, minimotorete, iar cand ajung mari le ofera posibilitatea de a studia in strainatate in directia aleasa de copil, nici decum impusa de parinte. Omul de jos, isi ia copilul de mina si îi spune: „hai sa te duc la tribunal sa vezi cata mita ia un avcoat sau procuror si ce bine traieste, si daca nu m-asculti vei ajunge gunoier”. Sau le spune „inveti sau mori, si le platesc tot felul de meditatori. Omul de jos nu se intreaba, oare copilul meu are vocatia de a fi avocat sau medic, are curajul de a lua mita si plicul cu bani? Vocatia nu intra in calculul celui provenit din neam de robi, de aceea va ramane rob si isi va mentine copiii in scriptul de rob. „Nu poate fiul roabei sa mosteneasca averea Stapanului” spune Biblia.
Bun, si veti spune, unde e nivelul spiritual in toate acestea. Si totusi exista un nivel spiritual, si anume acela ca omul bogat si sus pus de Dumnezeu, desi rau in exterior, stie sa fie bun, diplomat si drept cu familia sa. El poate face lucruri bune pentru el insusi si pentru familia sa astfel incat sa fie fericit. Lui i s-a dat mult (spiritual, moral) si desi cade mult in ispita, totusi realizeaza numai bine pentru sine si ai lui.

Ce realizeaza omul de jos? Mai nimic, nici pentru el, nici pentru familia sa. Campionii in domeniu pot fi vazuti zilnic la stirile de la ora cinci. La sat (nebunia s-a nascut la sat, nu?) nu e casa din care sa lipseasca un alcoolic. Cand intri untr-un sat, toata lumea cunoaste pe cei 2-3 oameni barbati trecuti de 40 de ani care nu sunt alcoolici. Nu exista tata alcoolic care sa-si fi crescut fiul alaturi de el, si sa nu-i urmeze in „talent”. Explicatia o gasim in faptul ca alcoolicul este un om persecutor, la limita moralitatii, fara repere clare in viata sa, este un rob al mintii lui care are grave defecte de gandire (e robul propriei trufii si pofte) si este imposibil ca asemenea oameni sa nu-si transmita copiilor lor propriul script, mod de a gandi. Asa cum un copil de tigan, daca e crescut de la varsta de 2-3 luni intr-o familie de oameni normali (sa zicem suedezi de ex.), nu va mai fi tigan prin comportament cand va creste mare, tot asa si un copil crescut de oameni la granita normalitatii psihice, va esua cand va fi mare la fel ca parintii lui. Aceasta se numeste in spihologie transmiterea scriptului, sau in limbaj popular a blestemului din neam in neam. Robul va naste robi, si omul liber va face oameni liberi. Omul rob, este rob fiindca mintea lui il face rob. Daca l-am elibera dintr-o data, ar inebuni de spaima. Robia si nebunia lui îi asigura un confort relativ. El nu-si iubeste familia cu inima curata, are nevoie de prezenta familiei fiindca se afla cu ea (copii, partener de viata) intr-o relatie de dependenta bolnavicioasa.

Ce s-ar intampla daca maine am pune in functii inalte oamenii de jos? Ce ar fi sa-i punem pe cei care si-au pierdut banii la Caritas in 1993 sa ne conduca? Ar fura ei mai mult decat boierii de astazi? O, da, fara indoiala, ar fura absolut tot, incat nu ar mai ramane bani de pensii si salarii. Acesta e nivelul spiritual al celor pe care-i vedem luati de apa. Nu ei si-au taiat padurile din lacomie?

Luand in considerare toate acestea, se impune a judeca cu prudenta si fara mare patetism nenorocirile care vin peste oameni. Ele nu vin degeaba, iar cei care le cad victime nu sunt nici pe departe victime incocente si nici oameni cucernici. Datoria crestina ne cere sa-i ajutam la necaz, dar trebuie sa luam seama bine la cauza si efect.

Sa nu credem ca oamenii din varful piramidei sunt oameni saraci in duh, ei cunosc exact raul care il fac celor mici. Ei isi cunosc capacitatile lor, stiu cat bine ar putea face, dar au ales sa faca mai mult rau. De aceea si pedeapsa care va veni peste ei dupa moarte va fi mai mare. Majoritatea vor scapa cu bine in aceasta viata. Daca ar intampina necazuri, nenorociri, ei chiar s-ar putea corecta. Dintre oamenii de jos, putini pot sa se corecteze, cu cat le e mai rau, cu atat îL blestema mai mult pe Dumnezeu. Si ca sa exemplific, amintesc de Iov, om foarte bogat si de regele David, primul nu s-a lepadat de Dumnezeu, iar al doilea s-a intors la Dumnezeu. Poate asa intelegem proverbul „omul sarac e al doiulea drac”, fiindca nu se iubeste pe sine, nu mai are stima de sine si incearca permanent sa impiedice si pe cei din jurul sau sa se bucure de orice, cat de putin, tocmai pentru ai coborî in aceeasi mizerie in care se gaseste el, omul sarac in duh, cel care a ingropat talantul. „Vrei raspunsuri? Intoarce-te la Dumnezeu” l-a sfatuit prorocul Ieremia pe regele Zedekia. Dar nu s-a intors, si regele Babilonului i-a ars ochii, si l-a tinut rob inchis in temnita pana a murit de batranete. Aceasta simbolizeaza pe cei care au incaruntit degeaba, pe cei care au preferat sa ramana robi si rupti de Dumnezeu ca sa-si pastreze trufia si orgoliul personal intacte.
**********************
Eu cred ca in general oamenii adopta un sisitem de valori in viata. In functie de acest sistem graviteaza toata viata lor!
Poti sa fii bogat sau sarac si sa ai un sistem de valori corect si sa fii fericit!
Poti sa fii sarac sau bogat si sa ai un sistem de valori gresit si vei gravita in jurul mocirlei care ai ales-o!
Si la sat si la oras sunt alcoolici! Telul lor in viata este satisfacerea eu-lui lor , a mandriei ! Atata pot si atata vor!
Nu cred ca nenorocirile vin doar peste cei mici, ele vin si peste cei mari! Deasemenea nenorocirile vin si peste cel credincios lui Dumnezeu! Important este reactia noastra la astfel de nenorociri!
In Romania oamenii traiesc intr-un fel de „rutina paguboasa” ! De fapt rutina asta este un sistem de valori adoptat de acesti oameni. Fiecare doreste sa devina bogat, daca se poate fara munca, betia si alcoolul sunt mijloacele de-a se simti bine , pe fiecare il intereseaza sa fie bine vazut in ochii lumii, fiecare urmareste sa aibe haine la ultima moda…etc. Si asta nu este doar la sat, ci si la oras, nu este doar la omul sarac, ci si la cel bogat! De fapt cred ca gandirea umanista a schimbat sistemul de valori al omului, a pus omul in centrul existentei, „buricul pamantului” ! Ce poate fi bun in oameni? Ce poate fi bun in inima omului?
IEREMIA 17: 9 ,,Inima este nespus de inselatoare si de desnadajduit de rea; cine poate s’o cunoasca?
MAT 15: 19 Caci din inima ies gindurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele.
Cine sunt oamenii care traiesc o viata fericita si o viata din belsug! Oamenii cu o inima noua (care o poate da Dumnezeu) si cu un sistem de valori corect (dat de Dumnezeu)!

Ei nu vor sa-si schimbe sisetemul de valori, fiindca si-ar anula orgoliul, si cum duh si personalitate nu au, cu ce ar mai ramane?

Socialism si comunism se poate cu bune rezultate, vezi chibuturile din mediul rural al Israelului.
Dar la omul nebun, nu se poate nici in comun, nici in capitalism, desi trag sperante ca in 50 de ani capitalismul va face selectie naturala.

Batranii vor pieri la cozi, asa cum sau obisnuit, cumparand medicamente si lapte aproape expirat la juma de pret.

Dar noi, tinerii, vom abandona sistemul de valori al parintilor nostri pe care socialismul l-a slefuit in ei ca o rasplata bine meritata.

„Cinsteste-ti parintii” zice Biblia, DAR ATAT, „omul va pleca din casa si se va uni cu nevasta sa” si va face ce va voi, spre binele sau. Nici un copil care ramane in casa parintilor sai nu va „creste” ci va ramane un copil, un rob, si nu va sti niciodata ce inseamna sa fi OM LIBER, sa gandeasca pentru el insusi.
Iar parintii din tara noastra au avut prostul obicei de a reteza liberul arbitru al copiilor lor, tocmai ca sa fie siguri ca nu pot parasi cuibul mocirlos si va avea cine sa-i ingroape si sa-i stearga la fund. Subconstientul omului plin de orgoliu e vast si lucreaza, dar constiinta e adanc adormita.
**********************
Iosafat ai vorbit si ai gandit ca un MASON.Asta e gandire masonica .”Goimii” isi merita soarta .Nu e corect .
Intrebarea pe care o pun e : de ce o parte a omenirii se afla la acest nivel semi-uman si de ce alta parte se afla in pozitia dominatoare ??
Dumnezeul de care spui ne-a creat pe toti egali…(asa zice)
Cine a inventat societatea si tot setul de norme (religioase la inceput ) care structureaza totul piramidal??Acest Dumnezeu aberant care cere ascultare si supunere (pana si Isus a indemnat la supunere sociala cand a spus ”dati Cezarului ce al Cezarului”)???
Sistemul de caste din India tot o amageala e (vezi de aia esti amarat in viata asta ,ai o Karma rea pt ca ai gresit in alta viata ,deci acum rabda si accepta mizeria…cata manipulare…)
Din punct de vedere social oamenii sufera o involutie continua din epoca de piatra pana acum.(nu e opinia mea personala ci e un fapt de care se vorbeste in sociologie ).
Clasa de jos e JOS pt ca de mii de ani e TINUTA JOS.Nu poti evolua nici material nici spiritual cand asupra ta exista o presiune PARAZITARA (a elitei…) de mii de ani.
Moise nu a putut sa creeze un popor nou pana nu a scapat,, de mentalitatea de sclav” pe care o aveau oamenii cu care a fugit din EGipt.Pentru asta i-a plimbat prin desert 40 ani pana cand ”sclavii” au disparut fizic (au murit )si o data cu ei si mentalitatea lor.
Oamenii adevarat liberi mai traiesc si azi doar in cateva triburi izolate din Amazonia si din alte locuri in care ”civilizatia ”nu a patruns.Chiar daca au arcuri cu sageti si umbla dezbracati acei oameni dpdv spiritual sunt peste noi ”civilizatii” cu mult;majoritatea sunt telepati ,nu cunosc frustrarea ,nu cunosc ingradirile sociale.Asta nu inseamna ca nu traiesc intr-o anumita forma sociala…dar e cu totul altceva decat ne imaginam noi…

Toti avem patimi Aceia de la sate au alcoolismul, tigara, ‘gura’ vecinilor, si noi le vedem repede deoarece sunt grosolane. Dar si noi suntem legati in niste lanturi mai subtile. Nu bem, dar ne legam inima de forumuri. Intram pe net regulat sa vedem : oare ne-a mai bagat cineva in seama posturile ? oare nu m-a injurat unu ? oare ce zic ceilalti de articolul de ieri ? Si sa stii ca exista patimi din acestea subtile, de tipul admiratiei de sine, care sunt mai periculoase decat alcoolismul. Exista spurcatele fiice ale mandriei [crutarea de sine, indreptatirea de sine, etc] care il manie mai mult pe Dumnezeu decat prizatul de heroina. Asa ca mai bine sa ne vedem fiecare de bolile noastre
Toti scapam greu de patimi. Acel cerc vicios al taranilor patimasi, e si mai vicios in cazul unor oameni cultivati. Trasatura comuna in cazul ambelor categorii este LENEA, brutala in cazul taranilor, subtila in cazul intelectualilor. E comoditatea care refuza accederea pe un nivel superior de constiEnta [cu e]. Sa recunoastem, e mai placut pe termen scurt sa fii lipsit de responsabilitati inalte; sa nu consumi energie in activitati constructive si epuizante. Sa te lafai in placeri trupesti si chiar spirituale, in loc sa te chinui in focurile transformarii interioare
Cum lupti cu patimile? Toate fiintele omenesti, ba chiar si cele ingeresti\dracesti, penduleaza intre 2 moduri de ‘lucru”: modul „munca” si modul „distractie”. Patimile sunt, ori generatoare de ‘distractie’, ori se conecteaza la om in acest mod de lucru. Iar in modul „munca” patimile sunt arse cu putere. De aceea Sfintii Parinti urmandu-l pe Pavel ne sfatuiau intotdeauna sa fim preocupati de munca. Iar a munci nu e doar cu bratele, ci si cu creierul, ba chiar si cu sufletul, daca te gandesti la sfintii din pustie a caror munca era sa se roage pentru toata lumea. Prin munca deci intelegem orice aduce folos fiintei umane, ori propriei fiinte ori celorlalti. Iar patimile din modul „distractie’ intuneca mintea si retrogradeaza nivelul de constienta tocmai pentru ca omul nu a fost facut sa se distreze, ci sa munceasca; atunci cand ne ‘odihnim’ in placerea pacatului de fapt ne rupem de la sursa datatoare de viata si de eternitate, care e DEVENIREA umana…
Ca sa scape cineva de lantul acesta vicios, cel mai simplu mod este ajutorul Mantuitorului nostru. Prin marturisire curata, urmata de impartasire cu smerenie, Hristos insusi incepe sa lupte alaturi de penitent, pentru ca de cand te impartasesti, trupul\sufletul tau devin si trupul\sufletul Lui. Ce altceva este Euharistia decat un transfer de informatie genetica, atat in materie pozitiva cat si in materie negativa [spirituala] ? De aceea impartasirea ajuta foarte mult, pentru ca Hristosul care locuieste fizic in noi se lupta IN PERSOANA cu patima ca sa curete spurcaciunea ta care il afecteaza si pe EL. Aceste lucruri pentru mine sunt mai presus de orice negare, pentru ca le spun din proprie experienta. Si o data cu Impartasirea ai parte si de revelatii care sperie. De fapt, noi n-am fost aruncati niciodata din rai ! pacatele noastre ne-au intunecat mintea incat credem ca am iesit din rai ! niciodata n-am fost dati jos din eternitate in timp ! noi si acum traim in eternitate, dar pacatul ne da impresia ca simtim curgerea timpului ! Hristos nu s-a dat jos niciodata de pe cruce, si noi toti acum suntem sub cruce si ne uitam la EL ! Multimea n-a plecat niciodata din Capernaum ! Noi suntem slabanogii adusi pe targa sa fim vindecati, si Hristos se uita chiar acum la noi sa vada cata credinta avem ! Imperiul nu s-a sfarsit niciodata ….
De ce trimite Dumnezeu nenorociri peste cei mici Tu gandesti corect dar numai pana in granitele omenescului. Sa urcam putin in eternitate. Acesti fermieri patimasi de care vorbesti, pot avea parte mai usor de mantuire decat bogatii care sunt scutiti de viata mizerabila ! Noi stim ca „Dumnezeu pe cine il iubeste, il si cearta”. Mai stim ca „toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat” si mai stim ca „Pe cat e de departe Cerul de Pamant, pe atat de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre” !. Acesti oameni cu existenta mizerabila, prin greutatile vietii sunt iertati si de vicii, si luati in Imparatie. Iar oamenii de bani gata, pot fi si ei mantuiti dar foarte greu [„mai usor intra camila prin urechile acului decat bogatul in Imparatie”] si un mare ajutor pentru bogati va fi milostenia …
Le trimite peste cei mici, ca acestia prin necazuri sa li se scada o parte din chinurile vesnice, pentru ca inca fiind ei aici au patimit ceva rau ! Iar daca sunt preponderent buni, atunci prin aceste mizerii ale vietii se curata cu totul de vina viciilor si sunt chemati in lumina. Oamenii nobili pe care ii vezi ca n-au parte de nici un necaz, acestia au facut si ei ceva lucruri bune in viata si pentru aceea Domnul le da aici o fericire trecatoare, dupa care ii asteapta o vecie de chinuri dincolo. Asa ne invata dumnezeiescul Ioan Hrisostom, si interpretarile lui sunt demne de toata crezarea – venind din partea unuia care a comentat aproape toata scriptura, si isi petrecea timpul numai in modul munca !!! toata ziua rezolva treburile patriarhiei, dupa care noaptea in loc sa doarma, jumatate se ruga si jumatate scria ! iar somnul lui era numai vreo 10 minute, cand se spanzura cu bratele de niste franghii !! mancatul lui zilnic era un pic de pilaf de orez, luat intotdeauna dupa apusul soarelui….

Dumnezeu nu i-a facut pe toti EGALI, ca nu e un DUMNEZEU COMUNIST.
El spune clat in Biblie :”pe unii I-a facut vase de ocara si pe altii vase de cinstire”

Cei mici sunt certati mai sever pentru a fi smulsi din iluzia lumii materiale?
Cei mari, majoritatea lor, nu s-ar folosi cu nimic din cercetarea venita de la Dumnezeu. Acei putini care mai au un dram de intelepciune, ii vezi pe la tv cu probleme. Unii trasi la judecata pamanteasca, altii [ca Gelu Tofan] batuti in plina strada. Altuia i se izbeste un tir in Maybach. Dumnezeu lucreaza cum stie el mai bine pentru toti oamenii, doar doar ne va veni mintea la cap
Cei mici sunt mai putin apti sa-si dezlege lanturile iluziilor. Necazurile pentru ei sunt o reducere a pedepsei dincolo, daca merita sa fie aruncati in gheena; iar daca merita Imparatia, prin necazuri li se iarta si acel 10-20 % necuratie a sufletului; asa s-a intamplat cu acel pustnic sfant care dupa o viata de virtute a fost mancat de un leu in pustie ! La fel cu putina bunavointa putem considera ca milioanele de mucenici din primele secole, prin botezul sangelui isi curatau si vina ultimelor pacate pe care le mai aveau, ca oameni, astfel ca Hristos ii prelua cu totul curatiti.
Despre cei sus pusi, ramane ce am zis. Putinele fapte bune ale lor le dau aici o fericire de 70-80 de ani [Hugh Hefner ?] Dumnezeu e corect pana la capat, si rasplateste fapta buna. Dar unde fapta buna e un accident, si nu o tendinta, DOmnul o rasplateste AICI, pentru a nu mai fi dator dincolo. Invers, unde vede bunatatea ca o tendinta si relele ca un accident venit din neputinta omeneasca, pedepseste rautatea dar tot AICI, pentru a nu mai fi dator dincolo

Unii sunt bogati si nedreptatesc, rapesc, lacomesc, inghit in toate zilele junca saracilor, si nici un rau nu patimesc. Iar altii, care traiesc in blandete, infranare si dreptate, sunt pedepsiti cu saracie, boli si alte rele
De ce din doi rai, unul este pedepsit, iar celalalt scapa ? De ce din 2 buni unul este cinstit, iar celalalt chinuit ?
Aceasta este dovada proniei lui Dumnezeu. Daca pedepsea aici pe toti cei rai, si cinstea pe toti cei buni, judecata viitoare ar fi fost in plus [!] Pedepseste pe unii din cei rai, astfel ca ceilalti rai de frica sa se faca mai buni. Si cinsteste pe unii din cei buni, ca prin aceasta sa-i atraga si pe ceilalti la lucrarea faptei bune. Dar nu-i cinsteste pe toti cei buni, si nici pedepseste pe toti cei rai, ca sa intelegi ca este o alta vreme cand va rasplati tuturor. Si celor rai care se pedepsesc, prin aceasta le taie si lor rautatea, si pe cei ramasi nepedepsiti ii face atenti. Acest lucru se dovedeste din ce a spus Hristos. Cand i-au zis unii ca s-a surpat turnul din Siloam si au murit 18 oameni, El le-a raspuns: „Ganditi ca aceia au fost mai pacatosi decat toti locuitorii Ierusalimului ? nu ! Va zic: Daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel”[..]
[…]Acei 18 pentru pacate au murit, iar ceilalti au scapat, dar nu pentru ca erau drepti, ci pentru ca prin moartea acelora sa se faca mai buni[..] [parca Anna Nicole SMith era mai „pacatoasa” decat celelalte starlete americane ? Dar patind ea ce a patit, poate celelalte isi vor baga mintile in cap]
[..]Unii vor spune: Cei ce au murit asa au fost nedreptatiti, ca s-ar fi schimbat in bine vazand pe altii cum sunt pedepsiti. Nu. Daca aceia cu adevarat aveau de gand sa se schimbe, Dumnezeu nu i-ar fi pedepsit[..]
[…Cei care au murit, cu nimic n-au fost nedreptatiti, si Dumnezeu a realizat cu ei 2 lucruri mari: a taiat rautatea lor, care ii influenta in rau si pe ceilalti; iar celor pedepsiti le va fi mai usor chinul dincolo, pentru ca inca fiind ei aici au patzit ceva rau. Si nici cei ce au scapat, nu au fost nedreptatiti. Daca aveau bunavointa, puteau intrebuinta indelunga rabdare a lui Dumnezeu spre schimbarea lor in bine
De ce sunt pedepsiti numai unii oameni, si nu toti. Daca toti care gresesc ar fi fost pedepsiti, am fi disparut de mult ca specie
Cine ii zice altui om „nebunule” merita sa fie aruncat in gheena [Matei 5,22] Este vreunul din noi care nu a facut pacatul acesta ? Daca Dumnezeu se punea la mintea noastra, trebuia sa ne rapeasca imediat ce am zis acest cuvant
Cine se jura, chiar si cu dreptate, face un lucru de la diavol ! [Matei 5,33] Cine e cel ce nu s-a jurat ?
[…] De vei vedea vreun drept ca este pedepsit, gandeste-te la Iov. Oricat de drept ar fi cineva, nu va fi niciodata ca Iov, ba nici macar „aproape” ca el. Dumnezeu fiind de acord ca un om sfant sa aibe necazuri, prin aceasta nu-l pedepseste, ci doar vrea sa-l rasplateasca si mai mult dincolo.
[…] Iar daca vezi un pacatos pedepsit, adu-ti aminte de acel slabanog care bolea de 38 de ani [Ioan 5]
De ce exista atata suferinta in lume. Noi suferim pentru pacate, cand suntem pacatosi, ori pentru a castiga mai stralucite cununi, in caz ca suntem virtuosi. Deci ori ca traim in dreptate, ori ca traim in pacate, ne este util necazul, ca uneori ne curateste, iar alteori ne face mai intelepti, si alteori prin necaz, chinul vesnic cel ce va sa fie, ne va fi mai usor

Numai un lucru vreau sa mai adaug despre karma, o nenorocire care vine o data de doua de zece ori peste cineva, vine pentru omul acela trebuie sa invete o lectie de viata, sa depaseasca un prag… nu e neaparat o karma de la o incarnare la alta, ci poate fi o karma si in interiorul aceluiasi ciclu de viata. Omul care se confrunta in mod repetat cu o problema trebuie sa inteleaga cauzele mai profunde ale acesteia, care de multe ori nu stau in ceilalti, ci chiar in persoana respectiva, dar este mult mai usor sa dam vina pe altii…

Aparent numai cei mici au parte de nenorociri pentru ca ele se afla in sfera materialului. O calamitate naturala ,spre exemplu, se poata observa cu usurinta pentru ca se poate vedea cu ochii fizici (ca sa-i spunem asa!). Se si simte fizic. Insa exista si durerile sufletesti pe care multi reusesc sa le ascunda de dragul imaginii. Dumnezeu incearca sa ne indrepte tot timpul si incepe cu pedepse mici (care pot fi numai sub forma unor mustrari de constiinta) ,repetate dar pe care omul nu vrea sa le ia in seama. Apoi trece la unele mai mari , vizibile. Dar ,din pacate ,cei mai multi isi pun intrebarea : de ce mi se intampla numai mie? , fara sa caute raspunsuri. Cu siguranta le-ar gasi in ei.Pentru ca Dumnezeu lucreaza in constiinta fiecaruia dintre noi. Dar oamenii se opresc aici de teama sa nu descopere ca sunt ei insisi vinovati . E o munca grea, mai ales ca apoi trebuie sa-si recunoasca slabiciunile si sa le indrepte. Uneori trebuie schimbata toata mentalitatea, tot ce a invatat si toate lucrurile in care a crezut. De ce cei mici? Pentru ca ei recunosc mai usor ca sunt slabi in comparatie cu puterea lui Dumnezeu. Cei bogati ( nu material ) nu accepta asa de usor sa fie infranti. Au acumulat in timpul vietii ( chiar a vietilor ) mult egoism, mult orgoliu , mult viclesug, care-i impiedica sa se umileasca si ar face orice sa ramana pe piedestalul pe care si l-au construit. Asa se inmultesc pacatele .

Noiembrie 11, 2007 - Posted by | Uncategorized

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: