Harmony

& other dreams…

despre seducatori, minciunile femeii si relatzia „ok-ok”

Nu orice cuplu format dintr-un barbat si o femeie e patologic in absenta sentimentului reciproc.
O relatie patologica se dezvolta atunci cand ea a luat nastere printr-un contract mincinos (unul din cei doi minte, sau ambii).

In primul rand ca o relatie fara sentiment nici nu e menita sa dureze, cel putin nu obligatoriu pana la moarte. Dar atat cat dureaza ea nu trebuie sa produca suferinta celor doi, ci un schimb reciproc avantajos (cei doi incheie contractul relatiei pe principiul eu sunt OK, tu esti OK,(al Analizei Tranzactzionale) nu eu mai presus si tu mai prejos sau invers, eu cheltui mai putin, tu mai mult, etc.).

Nu e vorba de un contract semnat la primar, la notar, e vorba de o intelegre verbala care trebuie sa aiba loc cat mai devreme posibil de la cunoasterea celor doi.
Toata lumea cunoaste situatia cand barbatul minte femeia ca o iubeste ca sa aiba acceptul ei de a se culca cu ea.
Mai sunt unii care au si strategii de simulare a iubirii cu tot felul de cadouri, prezentare la parinti, rude, etc.
Asa ia nastere o relatie care are la baza un contrat mincinos (minciuna: el nu o iubeste, o place doar fizic, dar declara in contract ca o iubeste pentru obtinerea unui avantaj, placerea sexuala; minciuna e emisa totdeauna cu scopul de a obtine un beneficiu).

Iubirea inseamna intelegere si acceptare reciproca, la bine si la rau, pana la moarte. Indragostirea se termina, dar iubirea rezista daca cei doi sunt educati din familie sa iubeasca. Putine relatii sunt realizate pe baza unei indragostiri reciproce. Unul din cei doi parteneri nu e indragostit, sau chiar ambii.

Totusi, in toate relatiile care au la baza un contract mincinos, doar barbatul minte?

O fi femeia o fiinta angelica, totdeauna capabila de sentimente, care nu poate face sex fara sa fie indragostita?

Sau e educata sa se minta pe sine ca nu poate face sex fara sentiment?

Cand un barbat minte o femeie ca o iubeste ca sa se culce cu ea, o face constient. Cu timpul minciuna devine o rutina pentru el, un act cvasiconstient. Ba chiar se va pomeni ca, desi nu are sentiment, sa pretinda sentiment de la femeia mintita, dovezi de iubire. Ca sa vezi cum se pot adanci oamenii in labirintul minciunii de sine.

Totusi sa vedem in ce situatii ar putea minti o femeie ca iubeste un barbat?
In general femeile nu mint un barbat ca il iubesc ca sa se culce cu el. Au nevoie de extra-avantaje.
E foarte usor sa te culci cu un barbat ca femeie si fara sa minti ca-l iubesti. Doar barbatii nu sunt educati sa faca sex numai in conditiile in care s-ar indragosti.

In general femeile cand mint un barbat ca il iubesc, in primul rand se mint pe ele din toata inima, multe dintre ele chiar cred ca sunt indragostite real, sau ca iubesc real. Motivele pentru care mint nici nu le constientizeaza. De ce? Fiindca femeia nu asteapta un beneficiu imediat ca barbatul, nu asteapta sex, ea asteapta niste beneficii durabile, pe termen lung, daca e posibil pe toata durata vietzii ei….

O sa enumar niste motive pentru care femeile mint ca iubesc un barbat numai sa se vada cu verigheta pe deget:
1. O femeie trecuta de 35 de ani, minte ca iubeste un barbat, pentru a face o relatie legalizata (casatorie) cat mai urgent, din teama de a nu ramane singura si mai ales din dorinta de a avea un copil. In ipoteza ca barbatul o va parasi, copilul ramane sa-i tina de urat, va suplini relatia de cuplu. Aceasta femeie isi va iubi copilul posesiv (il va poseda) astfel ca nici vorba ca pe viitor copilul sa-i tina companie, va fugi cat mai departe. De multe ori ea nu duce la iadul pe pamant dar in orice caz la o nefericire profunda. Dupa 35 de ani o femeie e dispusa sa renunte la criterii sociale, materiale, de aspect fizic din partea viitorului sot in masura in care stima sa de sine e destul de afectata…

2. O femeie pana in 35 de ani, minte un barbat ca il iubeste, de cele mai multe ori pentru avantaje materiale (e indragostita de casa lui, de salariul lui, de statutul sau social care o valorizeaza pe ea). Criteriile de aspect fizic in majoritatea cazurilor sunt prezente, adica are pretentia sa arate bine pe langa ca e bogat si realizat social.

Niciodata o femeie materialista nu va recunoaste ca e materialista.
In general femeile materialiste, care renunta la sentiment pentru avantaje materiale sunt femei nevrotice, care vor face nevroza (vor avea migrene inexplicabile din ce in ce mai dese). Unele ajung sa doarma prost, sa aiba insomnii pe la 50-60 de ani, dar vor considera ca e de la nevroza. Altele vor avea scapari de memorie (memoria de scurta durata), tulburari de concentrare, de atentie, vor considera ca e de vina varsta (cand de fapt cauza e lipsa de sentimente, pierderea busolei in viata, care e sentimentul personal).

Unii ajung sa considere Biblia o metafora (semn ca subconstientul lor refuza sa prea responsabilitatea pentru faptul ca se mint pe ei insisi). Cum sa iei Biblia ad-literam cand acolo se vorbeste de Satan taticul minciunii, sunt acuzati cei care cauta umbla numai dupa beneficii materiale si sociale? E mai confortabil sa consideri biblia o metafora…

Altii dimpotriva, ii vedem ca se ingroapa de carti religioase, merg des la biserica, dar de cum ajung acasa i-au la injuraturi familia… Adica itzi batzi femeia si copilul dar de paste mananci pios Pasca… Goana dupa religie, mersul des la biserica ne arata niste oameni care cauta disperati un ajutor, care sunt chinuiti de mustrari de constiinta. Ei nici nu mai realizeaza de ce in caminul lor e iadul. Fiindca de mult, cu zeci de ani in urma au incheiat o relatie de casatorie pe un contract mincinos.

Cine educa femeia sa isi doreasca sa fie mintita frumos? Sa se culce cu un barbat numai cand e indragostita?
Mama ei.
Cine ii arata fetitei cum sa fie femeia o zdreanta in fata barbatului, sau in orice caz dependenta de el emotional, material? Tatal ei.

Cine educa adolescenta sa fie materialista, sa profite material de pe spinarea partenerului? Tatal ei.

Avand in vedere la cat de sifonata iese o femeie in ce priveste increderea in sine dintr-o familie (nu mai dau zonele geografice ca sa nu fiu acuzata de xenofobie) e normal pentru ea sa considere ca nu poate face sex decat daca e iubita si iubeste.

Si barbatii stiu asta, au invatat lectia si anume ca trebuie ori sa minta, ori sa o cumpere material (prin ceea ce-i ofera).
Ca doar nu va inchipuiti ca toti masculii asteapta sa faca sex pana intanesc femeia de care se indragostesc.
Si nici femeia nu asteapta forever barbatul de care se va indragosti. Are suficiente motive sa minta, asa cum am mai aratat mai sus, basca ca are si ea instincte si nevoi primare.

Acum ce vrau sa spun eu? Destrabalati-va? Preacurviti? Inalcati decalogul? Faceti sex fara sa va iubiti?

NU. Vreau sa spun, nu mintiti ca iubiti pentru a face sex. Si cel mai grav, nu faceti copii din sex dupa aceea…
Si asa suntem prea multi…. Daca parintii ar fi constientzi de sine, putini ar mai face copii.
Nici nu doresc sa sugerez ca optinea cea mai buna ar fi calugaria desi unii au recurs la ea.

Referitor la psihoterapie, pilonii casei noastre (ai sanatatii psihice)
sunt
1. Activitatea (job-ul) unde dam energie
2. Relatia bazata pe sentiment real (autentic)
3. Viata sociala (prietenii, nu colegii de servici)
4. Viata personala (hobby-urile).

Cand vine un client la psihoterapie, cu pilonii astia daramati, deprimat, confuz, in pragul nebuniei i se spune sa-si refaca acesti piloni. O constructie lenta, in timp.

Buuun… si daca in timp isi face toti pilonii in afara de pilonul 2 ca nu s-a indragostit nimeni de el, saracul om, sau saraca femeie, sa nu mai faca sex, posibil pana la moarte?
Sa se intoarca inapoi la psihoterapeut, sa devina un dependent de psihoterapie?
Psihoterapia nu e un mod de viata si nici psihoterapeutul nu poate consola clientul pentru frustrarile sale emotionale si sexuale (cum mai vedem prin filme).
Tot asteptand sa rasara partenerul potrivit, un barbat mai poate merge la o prostituata, dar o femeie bine „educata” se poate pomeni nevrozata rau dupa vreo cativa ani de abstinenta sexuala. Si nici nu va sti din ce motive are alte apucaturi (compulsii) decat cele pentru care s-a tratat anterior prin psihoterapie. Sincer, consider ca femeile care isi „respecta educatia” intocmai sunt foarte putine. Dar la psihoterapeut vin tocmai cei rigurosi, copiii-adulti deosebit de constiinciosi.
N-am auzit de nonconformisti sa aiba nevoie de psihoterapie.
Ce poate sa-si sfatuiasca psihoterapeutul pe acesti maturi infantili in asa fel ca sa scape de ei odata pentru totdeauna? Sa nu se foloseasca de ei la nesfarsit pentru ai stoarce de bani?

Le spune ca poate…de la 60 de ani poti sa te casatoresti ca sa nu fii singur pana mori, cu un om educat, care cunoaste respectul de sine, ca te poti indragosti de sufletul celuilalt… Nu va mai fi indragostirea de la 20 de ani, dar iubire poate fi…

Dar pana atunci, daca tot am crescut si de la varsta de 13-14 ani mai avem nevoie si de altceva decat de mancare si somn, se pot face relatii de convenienta (nu de inconvenienta), relatii OK-OK, adica fifty-fifty in care…minune mare, se face si sex.

Relatiile de convenienta au loc intre doi oameni total independenti material, realizati social (sau cel putin pe aceeasi treapta), care se plac fizic, care isi marturisesc asta din primele zile dar si faptul ca mai mult ca sigur nu se vor indragosti unul de altul (cam sti asta din primele zile, atasamentul e una, indragostirea e altceva).
Acesti doi parteneri vor imparti egal chiria, isi vor plati egal masa la restaurant, etc.
Poate vor locui impreuna, poate nu. Dar in orice caz nu vor face copii.
Iata de ce in tari occidentale ca Germania sau Italia scade natalitatea.
Fiindca acolo potentialii parinti nu mai accepta sa faca copii din sex daca nu este dragoste.
Pe parcurs, daca unul din cei doi parteneri ai relatiei de convenienta isi va gasi dragostea vietii sale, foarte bine, pleaca sa incerce marea cu degetul.

Ma mira ca femeile care isi doresc sa fie mintite frumos, se revolta ca ajung sa aiba o casnicie de iad. Ar trebui sa isi imagineze de la inceput ce va ajunge sa faca un barbat frustrat care a mintit-o ca o iubeste pentru sex. Mai ales ca sexul se termina repede. Mult mai repede ca indragostirea.

Cum e mai bine, sa faci sex: ca femeie exploatand financiar partenerul sau ca in occident unde femeia e educata sa devina realizata financiar, social prin propriile forte si nu are neaparata nevoie sa pretinda extra-avantaje pentru ca se culca cu un barbat?
Cum ai sentimentul valorii de sine? Avand valoare prin ceea ce faci cu creeieul tau sau cu altceva?
Se stie ca increderea de sine e data de sentimentul valorii de sine.

Poti sa ai valoare cand iti castigi existenta oferind servicii sexuale? Ai valoarea banilor castigati. Dar banii se spulbera repede, fiindca e nevoie sa acopere permanent un mare gol sufletesc. Cand banii se termina, se termina si sentimentul valorii de sine. Motiv pentru care multe prostituate se refugiaza in droguri sau se sinucid.

Intrebari filozofice:

Daca toate femeile ar face relatii de convenienta (pana si-ar descoperi iubitul) in care sa ofere sex fara alte beneficii, doar pentru placerea lor, si-ar pierde societatea motorul? Nu ar mai fi barbatii motivati sa iasa din grota afara, sa castige bani multi pentru a-si expune masinile, casele, statutul in scopul de a atrage femeia care arata cel mai bine?

Competitia intre masculi si-ar pierde motivatia?
Sa fie asta motivatia masculilor de a acumula cat mai mult pentru a atrage femeia dorita?
Sa fie femeia genetic atrasa de ceea ce ofera masculul d.p.d.v. material si sa nu poata avea un orgasm de calitate cu un mascul aratos dar falit?

Mai departe las pe altii sa filozofeze.

Cine practica inconstient minciuna de sine, accepta tot inconstient sa fie mintit / manipulat de catre celalalt.
Se numeste joc psihologic inconstient.
Ca sa poti citi mincinosul de langa tine, trebuie mai intai sa nu traiesti in minciuna de sine.

Cineva spunea ca in orice femeie se ascunde un suflet de prostituata.
De fapt ce voia sa spuna? Ca femeia nu se poate simti multumita cu sine daca face sex cu un barbat doar pentru ca il place fizic. Asteapta extra-avantaje. Ei bine, cu aceste extra-avantaje vin mai tarziu mari suferinte (abuzuri emotionale, fizice care se rasfrang si asupra copiilor), nu totdeauna, dar aici e cauza.

Daca femeile ar fi educate sa aiba incredere in sine si sa accepte un barbat in aceleasi conditii in care ele sunt acceptate de barbat, fie din atractie fizica, fie din iubire, fie pentru parteneriat reciproc avantajos, relatiile patologice s-ar rari din ce in ce mai mult.

La psihoterapeut vin in majoritatea cazurilor femeile, in „calitate” de victima, fie ca sunt batute de soti, fie abuzate psihic, cu stima de sine praf. Uneori isi mai aduc si copii cu ele, victime tampon intre cei doi.

Victimele sunt totdeauna compatimite de oamenii din popor. Agresorii blamati, li se doreste sa nu le mai moara altii inainte, sa fie executati public, vedem mereu la stiri pe unii intervievati ce le-ar face ei agresorilor, cum i-ar chinui, in ce mod i-ar executa. De fapt asistam la intervievarea altor agresori bucurosi ca li se da posibilitatea de a defula la tv.

Situatia reala e aceea ca victima nu merita compatimire absolut deloc. Fiindca ea plateste extra-avantajele de care s-a bucurat. Beneficiile minciunii se platesc. Cum poti sa intri intr-o relatie mincinoasa fara sa iti dai seama? E imposibil decat daca nu te minti mai intai pe tine. Atunci nu mai ai cum sa recunosti mincinosul din afara.

Psihoterapeutul nici vorba de a compatimi victima. Victima se afla intr-o complicitate perversa cu agresorul ei. Este, daca vreti, o entitate contaminata. Pana nu e decontaminata, nu se poate avea o relatie de la egal la egal cu ea.
Atitudinea normala fata de o victima e aceea de totala neutralitate, de tinere la distanta.

Exista o tagma a salvatorilor de ocazie, care miroase imediat o victima refugiata de langa agresorul ei. Sunt deosebit de amabili in a-si oferi umarul pe care sa planga victima. O atrag la ei prin cultivarea unei dependente afective absolute.
„Vino la mine sa-ti ofer tot ce nu ai primit de la ex-ul” iar victima da fuga la salvatorul de ocazie.
De ce le mai multe ori salvatorii de ocazie sunt agresori camuflati in blana de salvator.
Nu zic, sunt si exceptii, dar salvatorul care da fuga, se grabeste sa prinda victima in brate ca si cum ar cadea de la etaj, in mod sigur e un om care si-a insusit o strategie. Cand il va obosi rolul de salvator va incepe si el sa agreseze…

In concluzie, victima pentru a se redresa nu are nevoie de altcineva care sa o compatimeasca, asta stie ea destul de bine sa faca.

Are nevoie de ghidare, ca in sfarsit sa realizeze ca se complace sa fie victima pentru diverse beneficii, are nevoie sa invete a incheia relatii prin contracte cinstite si sa nu mai astepte extra-avantaje care o transforma in prostituata de ocazie.

Multe prostituate cu ora sunt victimele unor agresori, fie parinti, fie dupa relatii in serie cu diversi agresori.
Si atunci s-au decis ca daca tot e sa sufere in relatiile cu barbatii macar sa faca un ban din asta, fie tarifat pe ora, fie intr-o relatie amanta-amant in care cei doi nu vor locui impreuna si in care el e sponsor iar ea victima care are nevoie de ajutor financiar. In ciuda beneficiului material, ea isi pastreaza conditia de victima, sentimentul de dependenta. Suferinta e compensata partial numai de banii si bunurile primite.

Ideea e ca femeile sunt educate sa fie victime, sa se simta „onorate” in situatia cand sunt cumparate.
Asa cum femeile spun despre barbati, ca „unde e o gaura, ca si sobolanii hop si ei in ea”
s-a ajuns in situatia ca unde e un spatiu locativ cu sau fara Mercedes, hop si o femeie care da tarcoale.
Nu vreau sa fiu sarcastica cu barbatii si sa neglijez sexul frumos, desi impartialitatea e un efort pentru mine…

Ce trebuie sa retina o victima, pentru a nu mai fi victima, e ca nu trebuie sa se lase cumparata. Daca nu permiti agresorului sa te serveasca cu o masa la restaurant, apoi cu o haina scumpa s.a.m.d. il dezarmezi.
Mai tarziu nu-ti poate trasa indicatii, nici critici, nici observatii, nici reprosuri, fiindca nu-i apartii, nu devii posesia lui.

Un barbat prin structura agresor, se apropie din start de femeie cu „daruri” nejustificat de mari, tocmai fiindca stie ca va lovi puternic in ea cat de curand.

Vrei sa nu fi victima? Nu accepta darul.

Societatea noastra e o societate obisnuita sa functioneze prin „daruri”.

Pai sa zicem ca tu ca barbat n-ai femeie. Pana iti gasesti mergi din cand in cand la o prostituata, ca fara sex, te pomenesti depresiv din orice nimc (si parca n-ai accepta mereu o relatie cu orice femeie doar pentru sex, vrei o femeie care sa te mai si unga la suflet nu care numai sa-ti curete teava), dai banul si te simti cu sufletul usor 2-3 saptamani, daca ti-a placut prostituata.

Vrei o mancare, ti-o cumperi pe loc. N-ai femeie cand ai tu chef de femeie ti-o cumperi pe loc, nu-ti pui mintea cu orice nevrotica sa o convingi sa se culce cu tine. Ca daca ea saraca nu stie ce e aia relatie ok-ok, ce, te apuci tu sa-i faci psihoterapie, te-ar rade si cainii de pe strada. Degeaba te-ar place ea fizic, ca daca ea a invatat sa se vanda in anumite conditii, nu ti le spune tie, iar tu n-ai timp sa le afli.

Eclesiastul (renumitorul Solomon) care a cladit templul lui Dumnezeu din Ierusalim, a avut 400 de tiitoare (amante), o fi el cumva in Iad? Nici vorba. E in Rai si inca printe cei dintai. Solomon avea in contract cinsintit cu cele 400 de amante, el primea ce dorea, si ele la fel primeau de la viata ce isi doreau. Daca n-ar fi fost asa, n-ar fi stat in palatele lui. Cand au intrat acolo au stiut pentru ce intra.

Cei care au nevoie de psiholog, au fiindca sunt precum copiii, copii batrani… nu sunt nici oameni morali, nici imorali, sunt copii care nu stiu sa se hraneasca singuri in viata in mod cinstit, unii striga dupa dragoste in locuri unde nu e dragoste, altii striga dupa mancare in locuri unde nu e mancare. Fiind copii nu-si deau seama ca se afla in locuri unde nu are cine sa le dea nici mancare, nici dragoste, nici nevoi trupesti.

Copiii mari, sunt oameni care n-au incetat sa caute dragostea parintilor si in lipsa lor se iubesc pe sine prin altii (egoism) iar pentru ei religia nu e decat un substitut pentru parinti.

In decalog nu scrie ca D-zeu vine sa ne mangaie pe cap sau sa ne bage ceva in traista. Daca ne va iubi, ne va iubi prin oameni. Dragostea lui D-zeu o poti cunoaste daca ai avut norocul sa intalnesti oameni nascuti din D-zeu.
D-zeu ne cere sa-L iubim mai mult ca orice pe lumea asta. De acord, sa-L iubim.

Dragostea de D-zeu trebuie dovedita prin dragostea fata de aproapele tau (fata de nevoiele lui trupesti si sufletesti).
Ca pana la urma D-zeu ramane o fiinta invizibila pentru noi, si cum putem iubi ceva invizibil decat iubind ceea ce a creat?

Dracu ne indeamna pe toti sa facem negustorie cu ambele (cu cele trupesti, prostitutia reala, sau mascata) cu cele sufletesti (dragostea posesiva, conditionata, in care pretinzi ascultare si beneficii fiindca, vezi doamne, tu iubesti).
Satana inseala deopotriva si pe barbat si pe femeie, in asa fel incat nici unul sa nu poata fi fericit (implinit) pentru ca asteapta totdeauna ceva la schimb, sau, oricum, mai mult decat a dat.
Cea mai mare lupta e asta, sa poti sa dai, fara sa te simti pagubit, umilit indiferent de ce ai dat (cu atat mai mult cu cat ai si primit ce ai dat).

Unii psihologi spun, de ce sa-i dau la cersetorul asta 1 leu sau un fornetti, il ajuta 2 minute, dar nu-l invata sa prinda peste. Asa o fi psihologic, dar e o marlanie sa nu-i dai, fiindca ii satura trupul 2 minute dar ii satura sufletul pana a doua zi cand ii va da altul altceva. Asa e scriptul lui.
Psihologul ala marlan, care nu da o bucata de paine unui cersetor, se opreste cumva sa-i faca terapie pe gratis, sau il ia la el acasa, il imbraca, il spala si il hraneste si apoi il terapeutizeaza? NU. Prefera sa nu dea nimic pe o premiza falsa, ca nu-l ajuta sa prinda peste. Cacat!

Dar in orice caz, avem de a face cu oameni atat de saraci in duh, incat pur si simplu asteapta sa innebuneasca la baza piramidei lui Maslow, nu mai urca, pentru ca nu stiu ca viata in anumite momente e compromis…

Pentru numele lui D-zeu, esti femeie, iti place un barbat, culca-te cu el daca si el te place fizic, nu mai astpepta extra-bonusuri, ca odata cu ele vin lucrurile care nu-ti plac (vei fi incolacita de sarpe).
Cand faci sex, faci sex cu pasiune, cand iubesti, iubeste cu pasiune, cand muncesti munceste cu pasiune. Sa nu mai amestecam lucrurile.

Esti barbat, iti place o femeie, culca-te cu ea, daca e matura si normala la cap, daca e copil cu suflet de copil, las-o in plata Domnului, nu fa psihoterapie cu ea ca psihoterapia nu prinde la prosti. Lucrurile intelepte prind la cei intelepti din nastere. O femeie matura stie sa accepte minciuna consimtita, dar bine ar fi spuna fiecare adevarul…

Cei cu minte de copii, nu stiu sa primeasca bomboana decat invelita in minciuna pe care musai sa o creada adevar (asteapta mereu bomboane de la cei din jur, ca si cum ar veni de la parinti lor, bomboane din dragoste).

Sarmanii fara minte, cersetorii, zdrentarosii, nebunii din spitale, nu sunt alteceva decat copii in trup de adulti care nu s-au maturizat, copii batrani care nu au devenit responsabili pentru ei si nevoile lor.
Adultii bizari de langa noi, care iubesc egoist, sunt copii batrani, de obicei copii unici la parinti care nu au impartit bomboanele cu nimeni…
Viata inseamna compromis, dar un comprimis rezonabil.
Adultii cu minte de copil nu stiu sa faca compromisuri.

Un compromis rezonabil e acela in care primesti ce ai dat. Nimic mai mult.

Mantuirea prin Cristos, nu e numai dragoste de D-zeu pentru oameni, e si compromis.
D-zeu face un compromis cu Sine insusi ca sa ne mantuiasca.
Cu atat mai mult noi oamenii trebuie sa facem compromisuri unii cu altii ca sa fim multumiti si fericiti, in adevar, nu in minciuna de sine. Sau sa ne mintim unii pe altii pentru ce, pentru false sentimente, pentru confort material.

Ce as putea sa urez celor rusinosi, pudibonzi, care au familiii din interes si copii din sex dar se considera morali ca vezi Doamne, isi fac datoria de parinti (posesivi), stau unii langa altii desi nu se iubesc …ne spun noua ca stau in relatie pentru copii, sunt morali…
Ce as putea sa le urez? Am o singura urare. Sa innebuniti bine! Sa mergeti pe la psihologi, apoi pe la psihiatri, sa colindati manastirile! Si in cele din urma batrani, cu ochii tulburi de suferinta (egoista, ba ca nu v-au ascultat copii, ba ca n-ati fost ce va-ti dorit in viata etc), sa va intrebati mereu, oare de ce ne-am mai nascut si n-am murit la nastere?

Si in toate acestea, unde a fost dragostea de D-zeu, de sine, de semeni? Doar dezamagire, egoism, pretentii de la altii si neputinta de a da nimic.

Cand dai sex ca femeie, multumeste-te sa primesti sex. Asa e onorabil.
Cand oferi sentimente, e normal sa pretinzi sentimente, daca nu le primesti, te retragi, ca sa nu suferi, e iarasi onorabil.
Dar nu e normal ca femeie sa pretinzi sentimente, pentru ca oferi doar sex, sau pt ca produci un copil barbatului caruia ii oferi sex. Sau si mai rau, sa pretinzi beneficii materiale (prostitutie mascata).

Prin tarile germanice, femeia a cam invatat lectia asta. De ce nu si femeia latina, balcanica? Nu cred ca in tarile latine femeia are mai putin creier decat femeia germanica. Doar educatie gresita.
Nu e patetic sa tot ascultam expresii de genul „m-a folosit” „eu nu fac sex, eu fac doar dragoste”, extraordinar, de cand?
Cum isi intind singure latul in care se vor prinde mai tarziu!

Da, asa a fost in biserica primara. Succesul ei a fost extrem de limitat.
In ce priveste nevoile primare, avem un Guru Bivolaru care serveste false motivatii pentru niste sarmani la minte care isi impart totul (urina, sexul, si restul, ei stiu ce)

Pai ce, avem nevoie de Guru Bivolaru sa ne satisfacem nevoile primare? Sa ne spele unu si altu creieru oferindu-ne diverse scuze de iubire „absoluta”?

Compromisul e compromis si cu asta basta, nu se confunda cu iubirea sau neiubirea, e intelegere si acceptare fata de tine si altcineva pentru o anumita nevoie.
A face un compromis pentru tine si altcineva e o dovada de intelegere. Iar intelegerea e una din componentele iubirii de oameni.

Iubirea totusi nu e compromis nici promiscuitate de turma.
***********

Categoria nobila a seducatorilor

Exista o categorie nobila de negustori de oameni, de obicei barbati, seducatori care isi cumpara victima (femeie) prin comportamentul lor nobil. Chiar daca prin structura respectivul nu e un agresor, e suficient de educat si atat de nobil incat sa lase intacta increderea in sine a victimei, ba chiar o lasa sa plece de la el cand situatia devine insuportabila pentru ea .
El stie de la inceput ca ceea ce o atrage la el e comportamentul nobil, manierat, statutul sau social, confortul material pe care l-ar putea oferi copiilor ei.
Acest tip de femeie victima, care accepta sa stea langa un barbat pentru beneficii nu doar materiale ci si psihice pana la urma, ea avand un confort psihic datorita comportamentului ales al barbatului, e tipul de femeie vanator de averi, care a crescut intr-o familie materialista dar cu parinti manierati, cu un comportament ales, atat intre ei cat si fata de ea pe cand era copil.

Una din motivatiile pentru care seducatorii se realizeaza deosebit in viata, atat social cat si material, nu e numai faptul ca se iubesc pe sine, au respect de sine, isi planifica viitorul in cele mai mici detalii, dar au in atentie si posibilitatea de a-si forma o familie cu cu femeiea dorita, o femeie frumoasa, pe care o pot iubi, care-i poate satisface sexual la cote maxime, pentru ca arata bine. Femeia se sacrifica pe sine si sentimentele sale pentru o colivie de aur dar si cu gandul ca progeniturile ei sa nu duca lipsa de nimic in plan material.

Seducatorii nobili, sunt de fapt oameni cu trasaturi de stapan, fiind deosebit de abili, buni psihologi, ei nu se manifesta ca dictatori, ca stapani in familia lor.
Nici la firma unde o conduc nu se manifesta brutal, dictatorial, cei din jurul lor nu isi dau seama ca au de a face cu un stapan care desi pare ca nu priveste, observa din mers tot ce trebuie eliminat ca necorespunzator. Etc, etc.

Seducatorul are avantajul social, material, victima sa nu.
Victima cauta niste beneficii, seducatorul alte beneficii. Aceste beneficii nu coincid.
Victima cauta confort material, valorizare morala, seducatorul cauta posibilitatea de a se indragosti in primul rand iubind exteriorul, infatisarea, apoi cauta placerea sexuala.

Acesti seducatori divorteaza cand aspectul fizic al femeii se degradeaza. La orice varsta ei isi permit financiar alta femeie, alta victima.
Cum a fost cu miliardarul ala insurat la 90 de ani si mort intr-un an de prea multa placere?

Sunt barbati care se realizeaza in occident social si material, dar nu la un nivel acceptabil pentru a-si permite o femeie din zona.

Ei revin in tara unde potentialul lor finainciar e suficient pentru femeia de aici, mai ales ca e si educata sa fie cumparata.

Educatia asta de a te simti „onorat” ca ti se atribuie un pret, ca trebuie sa fii cumparat pentru a se putea bucura cineva de tine, vine din vechime, de pe vremea negustorilor de sclavi.

De asemnea nu cred ca relatiile ok-ok si dezgustul de a te lasa cumparat au aparut intamplator in tarile germanice.
Istoric, nu-mi aduc aminte ca oamenii din triburile germanice sa fi fost vreodata vanduti ca sclavi. Chiar victoriile legiunilor romane asupra lor durau 1-2-3 ani, motiv pentru care limbile germanice nu sunt latinizate. Nu gasim in ele cuvinte cu radacina latina ca in engleza de exemplu.

Mentalitatea de sclav, de a cumpara si de a te lasa cumparat vine asadar din timpuri foarte vechi. Face parte din script, din scenariul de viata al unor popoare.

Cum spune Eclesiastul „si am vazut un om stapanind peste un alt om, doar ca sa il nenoroceasca”.

Culmea e ca in timp omul nenorocit s-a adaptat, a devenit pervers fata de sine insusi si se minte pe sine ca situatia de a fi cumparat e onorabila, daca ai niste beneficii.

Pentru a face o relatie ok-ok, pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp din definitie se deduce ca trebuie sa fi tu ok.

Ce inseamna sa fi ok:
1. Increderea in sine solida, ai bani suficienti, ai un statut social care te multumeste
2. Ai dependentele rezolvate
– sti sa deosebesti atasamentul de iubire, si iubirea de indragostire, nu devii dependent pentru ca ai nevoie sa te atasezi
– nu ai nevoie sa te atasezi de lucruri, de oameni, de locuri pentru a suplini lipsa sentimentului pentru sine
(cu atat mai putin sa te atasezi de locuri sau oameni care nu iti plac, doar asa din lipsa de altceva mai bun)
– afectiunea parintilor pentru tine nu mai inseamna nimic, e ceva de mult uitat si nu ai nevoie de substitut de parinti de nici un fel.

In momentul in care vezi o relatie ok-ok, de convenienta, ca definitiva, inseamna ca deja e altceva, e dependenta. Ai nevoie de persoana respectiva pentru ca in momentul in care ea ar dori sa plece din relatie, ai paraliza.

Oamenii slabi, cu sentimentul fata de sine praf, fac infinite confuzii.
Confunda mila cu iubirea. Mustrarile de constiinta cu moralitatea. Nu pot iubi real. Mai intai rup picioarele la un caine, dupa care li se face mila de el si isi spun uite ce baiat bun sunt eu, dintr-o data am inceput sa iubesc cainele la care i-am rupt picioarele. s.a.m.d.

O relatie ok-ok nu e pe viata, doar relatiile cu sentiment reciproc ar trebui sa fie pe viata.
Dar evident ca atunci cand parasesti o relatie ok-ok ramai prieten, cu posibilitatea de revenire in relatie daca celalalt e disponibil, cei doi de fapt sunt unul pentru celalalt un refugiu. Cei doi nu au o relatie sado-masochista. Sunt un fel de frati de cruce.
Nu sunt amanti desi fac sex, pentru ca…se plac fizic. Amantii stau in relatie pentru ca unul profita material, celalalt sexual.
Intr-o relatie ok-ok fiecare „profita” unul de pe calalalt in dublu sens si egal. Cand balanta cade intr-o parte, inseamna ca nu mai e relatie ok-ok. Si de obicei bunurile nu devin comune, dar pot fi folosite cu acordul celuilalt, iar banii sunt fifty-fifty. Ajutorul financiar nu se exclude, ca intre prieteni, dar se restituie datoria.
E ceva greu de inteles pentru mentalitatea romaneasca.

O relatie ok-ok se bazeaza pe adevar, spune adevarul si adevarul te va face liber. Asa, cei doi din relatia ok-ok vor dormi bine unul langa celalalt. Cand minti, incepi sa adormi din ce in ce mai greu. Vin durerile de cap, migrene inexplicabile…certurile, si chiar crimele.

Mai vezi si pe la occidentali scene conjugale, dar cam pe la periferie. Si mai ales printre emigranti.

Odata cu cresterea nivelului de trai, prostitutia mascata care o practica femeile asa zis materialiste in tarile sarace, nu prea mai are succes. Nu vad de ce un barbat cu 2-3 mii de euro salar ar face o relatie mincinoasa cu o femeie cand isi permite oricand o prostituata.
Circul din familiile sarace, tocmai asta are la baza, barbati saraci, needucati, slabi de inger care s-au casatorit cu o femeie pentru ca nu si-au permis o prostituata pana sa intalneasca o femeie de care sa se indragosteasca. Pe parcurusul relatiei tot de frica de a nu fi parasiti au permis femeii sa faca si un copil, asa de hatarul ei. Dar nu ca si-ar fi dorit ei copii.
Un barbat nu-si doreste copii decat de la femeia pe care o iubeste.
Stapanul nobil care vrea sa-si inmulteasca neamul o face tot cu o femeie bine aleasa de el.
Complicata e viata, dar menirea psihologiei tocmai asta e, de a o face inteleasa si pentru cei carora nu le convin anumite adevaruri.

Pareri…

Sa minti o femeie ca sa te poti culca cu ea, e jenant.

Dar sa minti un barbat ca il iubesti ca sa poti face un copil cu el e monstruos. Sa nu ramai singura la batranete…

Pana unde poate merge dorinta de replicare, de inmultire, o fi omul ca un virus? Omul nu are numai instincte de animal dar si dorinta de replicare ca virusurile? Dorinta in afara oricarui sentiment, pana acolo incat sa te minti pe tine ca ai sentiment ca sa obtii mijlocul de replicare?

Va dati seama cum reactioneaza subconstientul unor barbati inselati astfel de femeia-virus? Virusati, exploatati, deveniti tati fiindca n-au avut forta sa spuna nu…familii de alcoolici, frustrari, batai, scandaluri, suna binecunoscut. Dar explicatiile? S-au pierdut pe drum.

In relatiile astea unde ea atrage prin sex si el prin material, se face un troc.

Pana la urma cei doi fac troc si cu sentimentele (iubirea posesiva, egoista).

Totusi de ce functioneaza atat de bine acest troc? Mai ales cel initial, sex-material.

Mi-am adus aminte de o fraza a Anei Pauker: „boul merge dupa carul cu fan”. Idem vaca. Doar fanul variaza putin.

Cred ca din cauza asta functioneaza atat de bine, e vorba de o „foame” incontrolabila. Cine o foloseste nu da gres, dar pe urma e bine sa sti cum sa eviti consecintele.

In relatia asta de troc, atat „boul” cat si „vaca” se dispretuiesc (in secret) pentru ca unul tragea carul iar celalalt venea tare din urma.

La finalul unei relatii de troc, vine scadenta, bilantul, atunci sa te feresti.

Si cine sufera psihic de fapt? Eu cred ca ea, pentru ca el, seducatorul nobil datorita statutului sau material si social stie ca, isi poate alege mereu alta femeie. El nici nu sufera spiritual, pentru ca nicicand nu are sentimente ci numai dorinte, care si le poate satisface corespunzator. Bilantul, aici, in lumea asta vine pentru ea, nicidecum pentru el. Pentru el bilantul poate fi in alta parte. Si poate si pentru ea.

El nu sufera, pentru ca si-a cumparat posibilitatea de a se indragosti. Poate chiar sa si iubeasca.
Ea insa da, sufera. Va suferi din ce in ce mai mult, si va cere din ce in ce mai mult material de la el ca sa compenseze. Atentii peste atentii, istericale peste istericale.

O metoda eficienta prin care seducatorii isi tin victima captiva in relatie e graviditatea continua. De la 3 copii in sus ea nu mai pleaca la altul.
Al doilea copil sa vina inainte de botezul primului copil si tot asa.
La fel procedeaza si capii de familii indoctrinati prin diverse secte religioase (dar constient au motivatii religioase).

De ex. se zice ca la schizofrenie sunt mai predispusi cei inalti si slabi, iar la psihoza maniacala (bipolara) cei scunzi si grasi.

Tot asa ma gandesc ca un barbat inalt, bine facut e mai degraba agresor fizic (isi convinge consoarta cu o laba de urs fara alte strategii).

Dar barbatii mai scunzi, care se vad lipsiti de mijloace de riposta in fata femeii isi dezvolta tot felul de strategii psihologice de a incolaci victima. Cred ca agresorii psihici sunt mai degraba barbati scunzi sau slabi fizic.

Nu ma simt un om ok, dar asta nu ma impiedica sa pun degetul pe rana. Cat despre sentimentele patologice ale unora e bine din cand in cand sa fie „ofensate”.

Multi am auzit de „curve religioase” (daca voi gasiti alta expresie mai fiiii..hinaaa, pacatul meu sa fie), fete virgine carora nu le permite religia sa faca sex decat dupa ce spun da in fata altarului. Nu stiu cum se face ca de multe ori se intampla ca „fericitul” ales sa fie de fapt un sponsor material al mironositei. Sau fete virgine, deosebit de morale, care isi vand virginitatea. O fi religia prilej de frumusete, virginitatea de diamant, sincer nu realizez. Tot ce realizez insa e manipularea, modul in care sunt speculate diverse „calitati” cu care vine viitoarea victima in fata viitorului agresor. Nici macar lumea buna nu scapa asa ieftin din casatorii sau relatii legate prin contracte mincinoase. Ca nu se termina ca in filmele de groaza, de acord, educatia, sistemul nervos mai puternic ii ajuta pe cei doi sa nu devina staruri OTV. Totusi mai sunt exemple din lumea buna care nu-si pot reprima exhibitionismul.

„Daca credeam ca pot , intr-o sedinta de terapie, sa tai intregul deget in loc sa chiuretez cu migala, zi dupa zi o batatura adanca, as fi facut-o, dar mi-am dat seama ca s-ar fi putut molipsi celalalt deget. SI celalalt, si celalalt…” – asa cred si eu, dureaza, cu pasi mici…dar siguri.

Daca traiesti intr-o societate unde ai de a face numai cu inconstienti si inconstiente, unde negustoria necinstita e la ordinea zilei, sa inteleg ca trebuie sa emigrez? Daca emigrez si ma pomenesc si acolo inconjurat de negustorese? Ce fac, ma intorc inapoi sa cumpar ca e piata mai accesibila?
Nu exista nici o modalitate de a explica inconstientei, inconstientului ca il poti cumpara cinstit?
Ca pana la urma trebuie sa iti vinzi marfa, inca nu am devenit ingeri fara sex!

p.s. intr-o relatie fara sentiment autentic, orice primesti material e cumparare, iar ceea ce primesti dupa ce te-ai revoltat e mita de impacare a agresorului fata de victima. De aceea in relatiile ok-ok nu ai voie sa primesti decat dupa ce relatia s-a cimentat prin sentiment, daca sentimentul nu apare, nu primesti nimic. Onoare nemteasca! Dar nu la toti!
De la o floare pana la un jeep (sau salupa) e cale lunga!

Stiu femei care dupa ce si-au facut terapia asta tranzactionala, la modul dur, evident ca si-au vomat multe, au divortat si ani de zile nici macar relatii ok-ok nu au mai putut sa aiba, ba unele chiar au emigrat.
Paradoxul e ca tocmai cel traumatizat(a) ar avea nevoie de relatii ok-ok dar tocmai cei traumatizati nu le pot face. Cel putin nu inca multa vreme mai ales in cazul femeilor care sunt cel mai adesea vitctime si sufera. Dar e necesara depasirea conditiei de victima, ca doar n-o sa devina client perpetuu la terapeut.

ALTA PARERE:

Eu personal nu vaz nici un plezir in onoarea nemteasca atata vreme cat exista asternuturi din satin, parfumuri frantuzesti, sampanie si multe altele.

Eu vad niste societati unde se tranzactionalizeaza mai bine ca la noi. Fara cruciade (a fost una, WWII).

Dupa terapie AT unii (de fapt unele) raman blocati pe placa cu „sentimentele”. Daca nu are nimeni sentimente fata de ei, cum vor ei, si ei idem, se retrag in turnul de fildes. Am mai spus ca viata inseamna compromis, dar sa-l stim de la inceput care e.
Si oricum cine vrea sa vaneze in societatea omeneasca ca in jungla sfarseste in groapa cu lei.

Mi se pare de gluma ca din negustor de sex si sentimente, de iluzii materiale sa devii dintr-o data trufanda sentimentala autentica.

Mai e riscul dupa AT-uri incomplete pentru unii (mai ales unele) sa se lupte cu paranoia, toti sunt negustori necinstiti. Peste tot doar persoane care vor sa te insele. Nu mai cred in nimeni.

Nu asta e scopul AT, sa devii paranoic, sau fecioara Maria (chiar si fara himenul refacut…)

Cu nemtii ai dreptate. Daca nu veneau americanii peste ei sa-i tranzactionalizeze (fara Eric Berne) astazi eram inapoi in sclavagism combinat cu exterminare. Sau poate era mai bine asa? Scapam de aglomerari umane, incalzire globala…dar nu mai eram aici sa ne dam cu parerea.

Cateodata e bine ca unii sa faca niste cruciade, cand situatia devine catastrofala. Asa cum au facut americanii in WWII.

Sa ne intoarcem la topic

Pana la urma de ce se minte? Simplu. Cateva motive.
1. Barbatii vor sa faca sex, cat mai repede, cu cat mai multe femei pana la sfarsitul vietii (dar in acelasi timp au si ei nevoie de sentiment, sa iubeasca si sa fie iubiti).
2. Femeile vor sa faca copii (nu conteaza, din sex, din dragoste, dar sa-i faca). In acelasi timp vor sa fie iubite de soti si sa isi iubeasca sotii.
3. Nimeni nu vrea sa ramana singur. Chiar in conditiile in care nu iubeste sau nu e iubit.

Daca aceste trei trebuinte primeaza inaintea sentimentelor, (nevoia de a face copii, de a face sex, de a nu fi singur, de a fi intretinut(a) material inseamna ca avem de a face cu un om slab ca structura.

3 motive foarte puternice pentru a minti, pentru a incheia o relatie (casatorie) avand la baza o trebuinta, o dependenta si nici decum sentiment autentic.
Sunt femei care nici nu isi doresc un copil dar vad in aceasta oportunitate o ocazie de a fi intretinute material de sotul caruia ii face un copil. Din start cu o asemenea alegere se renunta la fericire.

Pana unde merge instinctul femeii de a avea copii? Pana la capat. Instinctul e un program care se executa in orice conditii.
Instinctul de a face copii al femeii nu tine de ratiune. Daca o intrebi de ce vrea sa faca „copilashi” nu stie sa spuna.
Chiar daca femeia are infirmitati fizice, psihice, faptul ca stie ca le va transmite copiilor ei nu anuleaza dorinta pentru a avea copilashi infirmi sau retardati mintal.

De exemplu femeile care sufera de ambliopie (orbire partiala datorita unor boli congenitale, majoritatea genetice, ochii sunt parte a sistemului nervos iar afectiunile genetice ale sistemului nervos se transmit totdeauna) stiu 100% ca vor avea copii cu probleme grave de vedere, care vor indura acelasi calvar ca si ele. Nu conteaza, ele vor copii.

Manipularea inconstienta, sau cvasiconstienta e de fapt viclenia.
Pentru a-si satisface instinctele omul poate recurge la orice siretenie. La orice inselatorie. La orie amagire.
E capabil de santaj sentimental. De troc cu sentimentele proprii (iubirea conditionata).

Dupa o anumita varsta dorinta de a avea copii se transforma in disperare. Femeia e capabila de orice pentru a manipula un barbat ca sa aibe un copil. Barbatul respectiv trebuie sa indeplineasca cateva criterii esentiale: sa aiba venit acceptabil, adapost pentru familie si sa nu aiba vicii care ar putea lipsi copilashii de banii necesari hranei.

Femeia-instinct cauta barbatul-unealta-obiect-insamantator pentru a zamisli roboteii necesari lucrului in ture 12/24, e chiar necesar, fabricile capitaliste se inmultesc serios in ultimii ani.
*************
Cand devii sclavul instinctelor, cand renunti sa mai fi guvernat de sentiment devii robotel. Marioneta.
O marioneta cauta alta marioneta.
Oamenii marioneta nu se pot „citi” unul pe celalalt, pentru ca ambii sunt inconstienti de viata lor. Nu au busola interna (sentimentul).
Dar omul care nu se lasa guvernat de instincte, ci numai de sentimentul din el, simte marionetele de la o posta.
Daca nu are morala, el poate manipula marionetele, le poate ademeni pe principiul „boul merge dupa carul cu fan”.
Oamenii marioneta sunt oamenii care pot fi manipulati extrem de usor. Odata ce manipulatorul le depisteaza dependentele, instinctele care-i domina i-i poate plimba cu momeala in undita pe orinde doreste atat timp cat doreste.
Omul constient de sine manipuleaza constient.

Marionetele se manipuleaza incostient una pe alta. Cel mai fascinant e sa observi doua marionete care se manipuleaza una pe alta pentru a-si satisface niste beneficii de genul „frica de singuratate”, „nevoia de sex”, „nevoia de a avea cu cine creste copilul” „nevoia de locuinta”. Fiecare partener e convins ca celalalt partener are sentimente penru el, pentru copil, dar de fapt nimeni nu are sentiment pentru nimeni. Ei joaca niste roluri. Frecvent au scapari din rol, din cauza ca neavand sentiment nu pot fi atenti unul la nevoile sufletesti ale celuilalt (sunt atenti doar la nevoile trupesti). Ei joaca rolul dar fals, grosolan, din ce in ce mai greu. Din cauza asta apar frustrari care se acumuleaza. Copiii nu inteleg nimic din atitudinea parintilor marioneta. Cu timpul, de-a lungul anilor se pot dezvolta niste patologii psihiatrice de toata frumusetea.
Toate patologiile psihiatrice dezvolate pe parcursul vietii, au la baza lipsa de iubire, minciuna (constienta sau inconstienta) de sine si a celor din jur.
Cu cat relatia dintre cei doi parinti-instinct devine mai insuportabila, cu atat copii sunt traumatizati mai rau.
Daca copilul are structura psihica foarte slaba, pot apare copii cu schizofrenie la varste extrem de mici (la 5 ani de exemplu). Functiile psihice la varsta de 3-4-5-6 ani sunt slab consolidate. Ce se poate intampla cu un copil slab, care e batut, legat in lanturi, infometat, etc? Parintii deja grav bolnavi psihic, chiar daca fac copii normali (dar care totusi au o structura slaba) ii vor imbolnavi grav pana la pubertate.

Asadar femeile mint (cand mint) ca isi iubesc partenerul, ca sa faca copii cu el, sau sa aiba beneficii materiale, +- morale.
Barbatii mint ca iubesc mai totdeauna pentru beneficii sexuale sau din frica de singuratate (care vine tot de la mamica lor).

Totusi femeile care mint ca iubesc pentru a avea copii se justifica fata de sine ca ele doresc sa isi asume responsabilitatea cresterii unui copil pe cand barbatul (mintit) nu vrea sa isi asume aceasta responsabilitate.
De fapt majoritatea femeilor care mint ca iubesc un barbat pentru a avea un copil de la el isi iubesc copilul posesiv sau deloc. Ele satisfac nevoile materiale ale copilului si se hranesc cu afectiunea primita de la copil (dezvolta o relatie de dependta bolnavicioasa cu copilul pe care il seaca, il transforma intr-o conserva goala afectiv). Cand dispare mama copilul inebuneste de plans – rezultatul dependentei.

Calea de mijloc e ca ambii parinti trebuie sa isi asume responsabilitatea cresterii copilului, dar sa nu intretina o relatie sado-masochista unul cu celalalt in care copilul sa devina paratrasnet. Cand exista relatie sado-masochista, cei doi au nevoie de terapie.

Nu intotdeauna se leaga toate elementele acestui scenariu. Cunosc femei ( crescute in familii total fara sentiment real intre toti membrii familiei), care au facut copil manate de instinctul de perpetuare al speciei, dar care nu i-au crescut dependenti afectiv de ele. Acei copii isi iubeau mamele ( acum ce dragoste era, nu stiu sa spun), insa dependenta afectiva nu aveau. Nu urlau cand mamele lor plecau de langa ei, puteau inca de la varste mici sa plece timp mai lung de langa mame, si totodata sa para asta foarte natural, apoi, tot ei sa spuna ca le e dor de mama si sa se reintoarca absolut natural langa ea. Copii care se integrau rapid in orice societate, nu plangeau la gradinita, la scoala, si care se descurcau de mici rapid.Si ma refer la varste de 2-6 ani. Acolo ce scenarii ar mai fi? Daca stim clar ca acei copii au fost adusi pe lume din satisfactia mamei de a perpetua specia, atunci cum de demonstrau asa o mare independenta afectiva? Cred ca asta pledeaza pentru faptul ca scriptul nu este infailibil…

E vorba de mame cu o structura puternica (structura puternica e cea care tinde totdeauna spre adevar nu spre trebuinte, ce e adevarul? adevarul e sentimentul din tine, pentru tine si pentru cei din jur, sentiment neconditionat de nimic).

Din mame (femei) puternice, se nasc barbati puternici. Odata prin structura si in al doilea rand prin educatia care o primesc. O femeie puternica, chiar daca ar infia un copil cu o structura slaba tot ar scoate ceva din el.

Din mame nevrotice se nasc barbati papa-lapte sau, barbati care manipuleaza femeile nevrotice sau sunt manipulati de catre femeile nevrotice. Si asa se inchide cercul nevrotic sex-umilinta-bataie-sex de impacare. Se cheama „pasiune” latina, sau ca iti curge sange fierbinte prin vene. Te aprinzi repede. Toleranta la frustrare e mica iar trebuintele trebuie satisfacute repede.

Paradoxul relatiilor OK – OK in care cei doi nu sunt indragostiti

Intr-o relatie ok – ok fara indragostire e nevoie de ceva mai mult altruism. E nevoie ca si intr-o relatie de iubire reciproca sa fi atent la nevoile celuilalt. Fara recompense. Educatia de „prostituata” pe care multe femei o primesc in familie exclude din start posibilitatea unei relatii ok – ok fara implicatii emotionale prea mari..

Totusi, daca pentru a face sex pana la urma poti ajunge la conventia ca nu e necesar sa minti ca iubesti cum ramane cu procrearea? Cei doi se plac, fac sex, dar nu se mint ca se iubesc. Specia vrea sa supravietuiasca. Din relatii ok – ok fara sentiment numai cu sex si altruism natura ramane frustrata.
Cei doi, raman in relatie ok – ok, vremea trece, instinctul de a face copii al femeii ramane nesatisfacut. Situatie destul de insuportabila pentru ea.

Daca pantru a face sex nu e neaparata nevoie sa minti ca iubesti, (exclud situatiile de cumparare directa sau mascata) totusi pentru ca femeia sa isi satisfaca instinctul de a avea copii cu un barbat TREBUIE sa minta ca il iubeste. Altfel nu are sens dorinta ei de a avea un copil. Sexul fara iubire mai merge, dar aparitia unui copil fara iubire intre parteneri? Ce ar putea ea sa-i spuna barbatului ca sa justifice dorinta ei de a face un copil si totodata sa nu-l piarda ca suport pentru cresterea copilului? Ii spune ca il iubeste, chiar daca nu il iubeste. E inceputul „hipnozei” de cuplu. E momentul cand femeia incepe sa joace rolul care si l-a impus cu scapari care il vor agresa pe barbat tot mai mult in cazul in care nici el nu are sentimente pentru partenera. Criza cuplului de la 7 ani, isi are de fapt originea in faptul ca unul din cei doi a mintit la inceput ca sa isi satisfaca instinctele prin celalalt.

O relatie ok-ok sterila e destul de trista pentru o femeie ajunsa la 50 de ani, care nu are cariera, nu are satisfactii personale, nu are hobby-uri (pana la urma copilul e un hobby pentru ea, pentru unele un hobby pe viata).

Ceea ce propune AT-ul prin relatii OK-OK fara implicatii sentimentale se aseamana cu un fel de slujire la doi stapani.
Cei doi trebuie sa fie oameni foarte puternici ca structura pentru a scoate din ecuatie toti parametrii care ar trebui sa existe in mod normal intr-o relatie bazata pe indragostire reciproca.
Cum sunt compensati la noi (si nu numai la noi) acesti parametri se vede, prin „cumparare” la greu. Vedem peste tot felurite cupluri cum se dau in spectacol.
Oamenii puternici nu au nevoie nici sa se cumpere unul pe celalalt nici sa se dea in spectacol.
Educatia de „prostituata” e pentru femei slabe. Atat de slabe, incat nici macar sa se prostitueze pe fatza nu pot. Se prostitueaza mascat, prin manipulare…

Meseria de prostituata versus meseria de excrocare sentimentala si sexuala

Odata imi spunea o adolescenta fugita de acasa care agata barbati in scopuri matrimoniale din occident:
„sa vina ei aici la mine (in Romania), ca apoi joaca cum le cant eu”
„Ce inseamna asta?” am intrebat eu.
„Inseamna ca ei vin aici pentru ca eu le spun ca-i plac si ca vreau sa fiu iubita lor, iar dupa ce vin 2-3 luni imi cumpara haine, ma plimba la mare la munte si imi lasa si niste bani de buzunar” – imi spune ea
„Bun si pe urma?” intreb eu
„Pe urma le dau papucii, nu le mai raspund la telefon, nu le mai deschid usa!”

Iata ce educatie din familie are fata respectiva. Avea atunci 22 de ani, nu-si suporta parintii si a fugit de acasa cu scriptul dupa ea, evident, o ducea bine, garsoniera de lux inchiriata, haine si cateva mii de dolari la banca.

Si ce e mai important, nu se simtea tarfa sau prostituata. Ca si fetele care fac video chat de exemplu.
Constiinta ei era hranita din razbunare asupra barbatilor.

Realitatea e ca nici nu era prostituata. Meseria ei era de „excroc sentimental”.

Asa cum meseria de video chat pe care o practica multe fete din Bucuresti pe cateva sute de euro pe luna nu e prostitutie, se numeste „excrocherie sexuala”, frustrare de ambele parti, „munca” fara satisfactii morale.

Spre deosebire de femeile care traiesc pe spinarea sponsorilor, spre deosebire de „excroacele sentimentale” sau „excroacele sexuale” prostituatele sunt negustorese cinstite. Negustoria lor e la vedere, termenii contractului sunt clari din start. Fiecare primeste ce isi doreste. Barbatul sex, ea bani.
Multe prostituate au si copii, si chiar un mascul parazit in intretinere, care minte ca le iubeste.
Iata cum clientii prostituatelor contribuie financiar ca „tati de o ora” pentru copiii prostituatelor.
Concluzia ar fi ca natura isi face treaba, pe orice cale in asa fel ca specia sa supravietuiasca.

Din cate stiu, unele (cam toate) femei care s-au terapeutizat prin AT (absolvente de psihologie) si erau casatorite au divortat, apoi au ramas multa vreme singure (se luptau inca cu scriptul de „prostituata”, sa mai incerce sa se vanda sau nu, le venea al naibi de greu sa se ofere asa pe degeaba, doar pentru ca s-au indragostit ele de el).
Plus ca fiind inca tinere mai sperau sa gaseasca pe cineva de care sa se indragosteasca dar care sa nu le minta ca le iubeste. Simteau ca inca prezinta interes si un aspect/infatisare de care se poate indragosti cineva. Si cum femeia mioritica are rabdare multa, au devenit madone. Sa le mai picteze cineva lipsea.

Sistemul de valori axat pe „sex;money;indragostire pentru tine” e greu de scos din cap cand e atat de usor sa profiti daca te-ai nascut cu moneda de schimb in chiloti. Iar femeia se naste cu aceasta moneda de schimb, sexul, de care nu ezita sa se foloseasca pentru a atrage barbatul care o satisface ca aspect si d.p.d.v. financiar. Sexul e folosit de fapt ca un santaj de catre femeie. Barbatul care e sarac, nu prea are moneda de schimb, nu poate sa-si impuna „alegerile”, de multe ori accepta pe cea care il accepta. In adolescenta, la liceu, se mai poate, dar dupa 30 de ani, intervine negustoria pe fata. Repet, exista exceptii.

Aici e veriga slaba.

Cine are rabdare mai multa, isi alege partenerul in asa fel ca sa se poata indragosti de el.
Cum femeia are rabdare mai multa si sta mai bine cu toleranta la frustrare sexuala, ea isi alege un barbat de care sa se poata indragosti. Din cauza asta poti vedea pe strazi multe cupluri unde ea e urata si indragostita de el care e frumos si sarac. Fiind sarac el, i se pare mai avantajos economic sa stea langa o urata decat singur si la mana prostituatelor pana o apare zana lui. Fetele frumoase sunt rar accesibile unui barbat sarac fie el si frumos. Si atunci, pana „frumosul” acumuleaza capital, isi face treaba cu urata (pe care o minte ca o iubeste). Desigur, de-a lungul relatiei, „frumosul” are scapari.
Urata incepe sa sufere. Si ajunge la terapeut, afla prin AT ca „frumosul” nu o iubeste. Imediat educatia de „prostituata” ii amaraste sufletul, „cum, m-a folosit? m-a mintit atatia ani? m-a folosit dar nu m-a platit” etc. Firesc, urmeaza divortul, rumegarea deceptiilor, etc.

Acum, din unghiul barbatului, cum se vede problema.
Esti sarac dar tanar, te-ai indragostit, casatoria cat mai urgenta e cel mai intelept lucru. 2-3 copii „cimenteaza” relatia, „iubita” are ocupatie si e mai greu sa o „fure” altul mai bogat. Mai ales ca poate se si ingrasa.
Mai tarziu, pozitia sociala, proprietatea imobiliara, masina, fac din barbat „irezistibil” pentru unele femei(sunt si exceptii, dar eu nu m-as baza pe ele in Romania) chiar daca e chel si cu burta. Fara cariera solida, fara un venit bun, barbatul negustor nu are ce cauta pe piata feminina daca vrea neaparat sa-si aleaga o femeie de care se poate indragosti. Altfel, barbatul trecut de prima tinerete va ajunge tot cu „urata” pentru sex.

Ce se intampla in societatile capitaliste unde barbatul are salar mare
Femeia s-a masculinizat, vezi Germania. Prostituatele fiind ieftine, nu mai merge santajul sexual prin diverse pretexte (virginitate, religioase). In occident femeia a vazut ca nu e alta cale decat sa se bazeze pe ea. E preocupata de cariera personala, face sex de placere daca are chef, nu se simte folosita. Femeile neatractive dar chinuite de instinctul procreerii, isi procura material de insamantare de la banci de sperma, fac un copil, sau nici nu le mai intereseaza daca masculul cu care isi doresc sa aibe un copil vrea sa mai fie langa ele dupa. Statul plateste, si plateste bine, multi ani. Societatea are nevoie de oameni noi totusi.
Si uite asa, banul si educatia a redus numarul familiilor false, a violentei intraconjugale din frustrari sentimentale, etc. Cand ai bani suficienti, ai cariera ta, esti educat sa fii independent, nu mai esti posesiv, nu mai vrei sa „posezi” pe nimeni. Nici barbatul pe femeie, nici femeia pe copil. Venitul mare si educatia rupe patologia…

Femeia (f multe) renunta foarte usor la o relatie bazata pe sentiment daca 1. barbatul ofera conditii materiale pentru procreere, si de ce nu, conditii optime de trai pentru ele insele si 2. sunt satisfacute sexual cat de cat (exceptie fac astea gerontofile si poate frigide).Pentru o familie sanatoasa, dragostea barbatului pentru femeie e esentiala, daca el nu-si iubeste femeia, ci o poseda, atunci si femeia isi va poseda copilul facut cu el. Necazul e ca sunt putine cuplurile in care el o iubeste pe ea, mai multe sunt cele in care ea il iubeste pe el (am aratat de ce).In 99% din cazuri, un barbat potent material isi poate alege femeia in asa fel ca sa o poata iubi. Iar ea si daca nu il iubeste, se hraneste din sentimente de recunostiinta pentru el, stapanul milos care-i poate oferi conditii optime, trai bun, fara lucru.

Intr-o relatie in care femeia ajunge batuta de barbat, nu e deloc obligatoriu ca ea sa fie victima si el agresorul De cele mai multe ori se intampla un fenomen rasucit in care femeia nu se lasa si agreseaza psihic barbatul pana acesta ii confirma scenariul de victima. Eu zic ca relatia agresor victima e bilaterala, si se petrece peste tot, fiecare din ei agresandu-l pe celalalt intru indeplinirea rolului cerut. Chestiune de transfer si contratransfer, na! De cele mai multe ori relatiile nu se petrec intre persoanele autentice ci intre cinecredeeacaesteel si cinecredeelcaesteea.

Mie mi se pare ca otrava picurata incet e mai periculoasa decat o scatoalca sau un scandal sanatos cu farfurii sparte.

Cum e barbatul sub papucul femeii in Occident. La salarii de 2-3 mii de euro de ce sa fie cineva sub papucul altcuiva? Barbatii din Occident au simtul responsabilitatii mai cultivat ca cei de la noi. Sunt mai devotati familiei (cand sunt ei motivati sa isi faca o familie). Dar sa fie marioneta nevestei sau invers sa doreasca ca sotia sa fie marioneta lor, ma indoiesc, or fi cazuri izolate.

Acuma fara gluma, atata vreme cat femeile merg pe compatibilitati temperamentale si de caracter si nu se arunca cu capul inainte in relatii superficiale… inseamna ca aleg cu capul, mai degraba decat cu inima, si aleg ce? Un tata rasponsabil, nesuperficial pentru cuibul cu pui. Unde e iubirea?

Sa vedem unde e iubirea.
Sa ne uitam la „tatii biblici ai evreilor”, adica sefii de triburi, Avraam, Isaac, Iacov, etc. Aveau o nevasta pe care o iubeau detasat, nu isi puneau inima, sufletul in femeie. Mai aveau inca 3-5 tiitoare, adica amante (dintre roabele lor, care nu erau evreice) mai faceau si cu alea copii, vezi Ismael, stramosul arabilor. Pe langa femei, mai aveau 1000 de capre, 1000 de oi, 100 de magari, etc. Primul nascut mostenea managementul tatalui. Restul primeau si ei cate ceva, inclusiv copiii tiitoarelor.
Ei nu vedeau in femeia lor un partener dar nici o posesie. Nu se bazau cu nimic pe ea. El dirija treburile lui, ea pe ale ei, se intelege ca un sef din asta de trib avea o femeie frumoasa si puternica in caracter.
Nu exista dependenta emotionala a unuia fata de celalalt. Cum sunt unii barbati pe la sat, nu sunt capabili sa lucreze nimic daca nu e si femeia prin apropiere. Daca-i paraseste ei paralizeaza psihic (psihoza de Italia). Pentru ca femeia lor e mama lor.
La fel invers, barbatul e tatal femeii, ea paralizeaza daca el o lasa.

Eu vad aici reguli, capre, tiitoare, evrei si mai ales ce nu e iubirea. Insa tare mult as vrea sa stiu ce anume este. Ce nu este , stiu deja.

Iubirea inseamna altruism, sa fi atent la dorintele si nevoile celuilalt pentru ca il iubesti pentru el, nu pentru tine. Si daca si el procedeaza la fel, ai motive sa continui, daca nu nu.
Dar iubirea fata de oameni, ca e partener, ca e vb de copiii tai, trece mai intai pe la sursa (porunca 1 din decalog). Adica iubesti pe cineva „prin Dumnezeu, si pentru Dumnezeu”, altfel daca iubesti pentru tine, esti liber sa te arunci de la et. 9, in fata trenului etc.

„Vai de omul care isi pune inima in alt om” pentru ca „inima omului e de deznadajduit de trista si cine poate sa o cunoasca” – citate din Biblie (parca Eclesiastul).

Iubesti, dar fara sa devii dependent, iubesti „detasat”, fara sa astepti nimic de la cel iubit. Si daca nu primesti, nu suferi. Dar daca femeia a primit in familie educatie de „prostituata” evident ca sufera daca nu primeste rasplata. Merita sa ajungi la balamuc pentru asa ceva? Pentru ca cu cat e mai puternica „educatia” asta, cu atat e mai mare sa zicem trauma psihica dupa un viol.

Seductia femeii tocmai asta urmareste, sa-l faca pe barbat dependent de ea, de vocea ei de ex. („Ai grija de tine…Garnier” – daca nu iti mai auzi iubita sa-ti spuna sa ai grija de tine pe un anumit ton, timbru vocal lasciv, nu iti mai vine sa ai grija de tine dupa ce te paraseste, nu-i asa?) Ce preversi sunt psihologii de la reclame… tu-i in cur…

„Doamne ajuta-ma sa ma mint pe mine si pe cei din familia mea dar sa nu fac depresie! Si sa ma despagubesc prin ceilalti pentru nefericirea mea, dar eu sa nu sufar” – ceva de genul asta, cam asa suna rugaciunea unui nevrotic ori de cate ori calca in biserica.
Daca esti nascut din sex si nu din dragoste, chiar ai nevoie de multe rugaciuni pentru a deveni autentic.

Noiembrie 11, 2007 - Posted by | Uncategorized

2 comentarii »

  1. Desi esti o femeie frumoasa trebuie sa recunosc ca prefer dialogul monologului. O sa ma opresc aici. Daca vrei sa discuti cu adevarat deschis ai adresa unde ma poti gasi. Iti urez succese.

    Comentariu de yogi | Noiembrie 18, 2007 | Răspunde

  2. Draga yogy, sunt inca o cautatoare. Principiile mele nu-s asa solide ca sa ma iau la cearta cu tine pe un blog (unde discutzia ar fi viciata de mici orgolii) , un blog in care vreau doar sa afisez niste curente la care subscriu pt. moment. Mersi de compliment. Asa da… :-)))

    Comentariu de harmonique | Noiembrie 18, 2007 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: